Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1741/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI LITIGII DE munca & SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.1741
Ședința publică de la 19 septembrie 2008
JUDECĂTORI: Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea
- - -
- - Andre a
Grefieri -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții Primarul comunei P și Consiliul Local, județ B, împotriva sentinței civile nr. 387 din 16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar B,-, județ B și intimata-pârâtă Școala cu clasele I-VIII Mărunțișu, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și, după deliberare, a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Bac hemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII Mărunțișu, Oraș P, Primarul orașului P și Consiliul local P, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să acorde petenților:, și, indemnizația de mediu rural prev.de art.49 alin.2 din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic în cuantumul prevăzut de HG nr.167/20.02.2002 privind aprobarea diferențierii pe zone geografice și localități a indemnizației ce se acordă personalului didactic calificat, în conformitate cu prevederile art.49 alin.2 din Legea 128/1997; obligarea pârâților să plătească drepturile salariale neacordate reprezentând indemnizația de mediu rural prev.de art.49 alin.2 din Legea 128/1997, în cuantumul prev.de HG 167/2002 pentru o perioadă de 3 ani anterioară datei depunerii cererii de chemare în judecată, actualizate cu indicele de inflație.
Reclamanta a motivat acțiunea în sensul că petenții sunt cadre didactice la unitățile școlare din satele, de, și Viei, unități școlare ce aparțin de unitatea școlară cu personalitate juridică - Școala cu clasele I-VIII Mărunțișu, oraș P și care sunt membrii de sindicat ai
Reclamanta a invocat disp.art.49 alin.2 din Legea 128/1997 care stipulează că personalul didactic calificat potrivit art.7 care desfășoară activitate didactică în mediu rural sau în localități izolate, primește indemnizație de 5-80% din salariul de bază al funcției didactice îndeplinite, în raport cu zona geografică unde își desfășoară activitatea. pe zone și localități, în cadrul limitelor prevăzute de lege, se stabilesc de consiliile locale, cu consultarea reprezentanților federațiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură-învățământ, în concordanță cu prevederile înscrise în hotărârile Guvernului cu privire la acordarea acestei indemnizații.
Legea nr.203/25.05.2004 pentru declararea ca oraș a comunei P din județul B, dispune:
Art.1(1): "Comuna P se declară oraș, având în componență localitățile: P, Calea, Crâng, Mărunțișu și.
(2) Satele, de, ui și Viei aparținând orașului P";
- OUG nr.53/16.08.2002 privind Statutul - cadru al unităților administrativ teritoriale aprobată prin Legea 96/2003 prevede la art.3(2): "Orașul poate grupa în jurul său unul sau mai multe sate aparținătoare ori localități componente.
Satele aparținătoare își păstrează caracterul preponderent rural. Acestora li se aplică reglementările legale în vigoare specifice mediului rural.
Hotărârea Guvernului nr.167/20.02.2002 privind aprobarea diferențierii pe zone geografice și localități a indemnizației ce se acordă pentru personalul didactic calificat, în anexa referitoare la județul B, prevede următoarele sporuri de mediu rural pentru localitățile: - spor de 50%, de - spor de 10%; - spor de 8%; Viei - spor de 8%.
A precizat reclamanta că, până la data intrării în vigoare a dispozițiilor Legii 203/2004, petenții au beneficiat de indemnizația prev. de art. 49 alin. 2 din Legea 128/1997, iar, ulterior, administrația publică locală a considerat că satele în care se află unitățile școlare la care funcționează petenții sunt în mediul și, prin urmare, acestora le-a fost sistată plata indemnizației de mediu rural.
Reclamantul a mai arătat că petenții funcționează în mediul rural sau în localități izolate și au dreptul de a beneficia de indemnizația de mediu rural. Unitățile școlare la care petenții funcționează se află în satele:, de, și Viei, oraș P care își păstrează caracterul preponderent rural, acestora aplicându-se reglementările legale în vigoare specifice mediului rural, conform art.3 alin.2 și 3 din OG nr.53/2002, aprobată prin Legea 96/2003.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar: adresa emisă de Școala cu clasele I-VIII Mărunțișu către din data de 21.02 2008, tabel nominal cu cadrele didactice calificate, adresa nr. 205/7.03.2008 a Școlii Mărunțișu.
Primarul orașului Paf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Totodată a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului și Consiliului local Aceștia au apreciat că nu au calitatea de angajator cum se specifică în cuprinsul cererii, întrucât, în conformitate cu prevederile art.11 alin.5 din Legea 128/1997, calitatea de angajator față de personalul didactic din învățământul de stat o are Inspectoratul Școlar Județean care validează încadrarea pe post a cadrelor didactice. Aceste organe au obligații în ceea ce privește urmărirea modului în care se efectuează plata salariilor și centralizează necesarul de posturi la nivel județean. Din conținutul Legii 128/1997 invocată de reclamant, nu reiese că Primarul și Consiliul local sunt obligați la plata acestor drepturi salariale și nu ei stabilesc salariile și alte drepturi ale cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, ci sunt plătitori ai salariilor cadrelor didactice în funcție de sursele de venituri alocate învățământului.
Cât privește fondul cauzei, pârâtul arătat că, în anul 2004, după declararea comunei P ca oraș, au solicitat prin adresa nr. 7489/27.09.2004 către Instituția Prefectului județului B, interpretarea disp.art.49 alin.2 din Legea 128/1997, cu privire la aprobarea diferențierii pe zone geografice a personalului didactic. Cu adresa nr.9219/29.09.2004, Prefectura a comunicat că, în cazul orașului P, potrivit art.49 alin.2 din Legea 83/2002 și HG 167/2002, nu mai pot fi acordate indemnizațiile pentru mediu rural diferențiate pe zone geografice. Pot fi acordate indemnizațiile prevăzute în anexa la HG nr.167/2002 pentru personalul didactic calificat care desfășoară activitatea didactică în satele izolate, ori, în speță, nu există sate izolate.
Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr. 387 din 16 aprilie 2008, admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar în contradictoriu cu pârâții Școala cu Clasele I-VIII Mărunțișu, Primarul Orașului P și Consiliul Local P, obligând pârâții să acorde petenților, și indemnizația de mediu rural prev.de art.49 alin.2 din Legea 128/1997 în procentul prev. de HG 167/2002, pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii acțiunii (26.03.2005 - 26.03.2008) actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu disp.art.137 Cod pr.civilă, instanța de fond s- pronunțat mai întâi asupra excepției invocate de pârâți, respectiv lipsa calității procesuale pasive, pe care respins-o ca neîntemeiată în raport de prevederile art. XIII din OUG nr. 32/2001 aprobată prin Legea 374/2001- potrivit cărora, începând cu anul 2001, finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe raza cărora își desfășoară activitatea, cu excepția unor cheltuieli, printre care nu se regăsește salarizarea personalului din învățământ, astfel încât, aceste instituții cu atribuții în asigurarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale, prevăzute de legea 128/1997, au calitatea pârâți.
Conform prevederilor art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile și sporurile precum și alte adaosuri și, ca atare, indemnizația de mediu rural constituie partea variabilă a salariului ce trebuie asigurat tot de către pârâți.
Cât privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că și în condițiile declarării localității P oraș conform Legii 203/2004, satele componente, de, ui și Viei, enumerate la art.1 alin.2 din aceeași lege, își păstrează în continuare caracterul preponderent rural și li se aplică reglementările legale în vigoare specifice mediului rural, așa cum s-a statuat la art.3 alin.2 și 3 din OG nr.53/2002 privind Statutul cadru al unităților administrativ teritoriale.
Prevederile HG nr.167/2002 privind aprobarea diferențierii pe zone geografice și localități a indemnizației ce se acordă personalului didactic se aplică în continuare pentru că aceste localități nu și-au schimbat regimul juridic, însuși legiuitorul a statuat că li se aplică reglementările legale în vigoare specifice mediului rural, iar scopul acestui act normativ a fost stimularea cadrelor didactice calificate care se stabilesc în zone mai puțin atractive. Prin declararea localității P ca oraș nu a intervenit nici o modificare în evoluția satelor din punct de vedere al zonelor geografice încadrate în criteriile pentru acordarea indemnizațiilor de mediu rural.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Primarul orașului P și Consiliul Local P, în baza art. 304 pct. 9 Cod proc.civilă, criticând- ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
Astfel, recurenții au precizat că nu reiese că Primarul și Consiliul local P sunt obligați la plata acestor drepturi salariale deoarece nici Primarul și nici Consiliul Local nu stabilesc salariile și alte drepturi salariale ale cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, ci sunt doar plătitori ai salariilor cadrelor didactice în funcție de sursele de venituri alocate capitolului învățământ. În conformitate cu prevederile art. 236-247 din Codul muncii, contractul de muncă se încheie între angajator și angajat, în cazul de față angajator fiind Inspectoratul Școlar Județean iar nu Primarul și Consiliul local.
În conformitate cu prevederile art. 11 alin 2 din Legea nr. 128/1997, calitatea de angajator față de cadrele didactice din învățământul de stat o are Inspectoratul Județean Școlar, care validează încadrarea pe post a cadrelor didactice, are obligații legale în ceea ce privește urmărirea modului în care se efectuează plata salariilor și centralizează necesarul de posturi la nivel județean. În mod eronat instanța de fond a respins excepția invocată motivat de faptul ca art. XIII din OUG nr 32/2001 prevede că începând cu anul 2001 finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe raza cărora își desfășoară activitatea. Recurenții consideră că instanța de fond a dat o interpretare greșită acestei prevederi legale întrucât nici din acest text de lege nu reiese că Primarul și Consiliul local sunt părți în contractul de muncă încheiat între Inspectoratul Județean Școlar și cadrele didactice, pe de alta parte. Plata salariilor cadrelor didactice se face în funcție de veniturile alocate capitolului învățământ, iar statele de plată se întocmesc de unitățile școlare în care activează cadrele didactice, unități școlare subordonate Inspectoratului Școlar B, care, în opinia recurenților, are calitate procesuală pasivă în cauzele cu astfel de obiect.
Pe fondul cauzei s- învederat că, în anul 2004, după declararea comunei P ca oraș, s-a solicitat prin adresa nr. 7489/27.09.2004 Instituției Prefectului jud. B interpretarea prevederilor art. 49 alin 2 din Legea nr. 128/1997 cu privire la aprobarea diferențierii pe zone geografice a personalului didactic. Cu adresa nr. 9219/29.09.2004, Instituția Prefectului a comunicat următoarele: "Deoarece, potrivit art. 49 alin 2 din Legea nr. 83/2002, a fost adoptată HG nr. 167/2002, în cazul orașului P nu mai pot fi acordate indemnizațiile pentru mediul rural diferențiate pe zone geografice."
Ca atare, recurenții nu mai pot acorda decât indemnizațiile prevăzute în anexa la HG nr. 167/2002, numai pentru personalul didactic calificat, care desfășoară activitatea didactică în localitățile (satele) izolate. Or, în cazul de față nu există sate izolate.
În concluzie, s- solicitat admiterea recursului formulat, iar pe fond să se respingă acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar formulat întâmpinare la recurs solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
În recurs nu au fost formulate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele în conformitate cu disp. art. 3041Cod proc.civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
În raport de prevederile art. XIII din OUG nr.32/2001 aprobată prin Legea 374/2001- potrivit cărora, începând cu anul 2001, finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe raza cărora își desfășoară activitatea, cu excepția unor cheltuieli, printre care nu se regăsește salarizarea personalului din învățământ, astfel încât, aceste instituții au atribuții în asigurarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale, prevăzute de legea 128/1997 și, în consecință, au calitatea de pârâți.
Și în condițiile declarării localității P oraș conform Legii 203/2004, satele componente, de, ui și Viei, enumerate la art.1 alin.2 din aceeași lege, își păstrează în continuare caracterul preponderent rural și li se aplică reglementările legale în vigoare specifice mediului rural, așa cum s-a statuat la art.3 alin.2 și 3 din OG nr.53/2002 privind Statutul cadru al unităților administrativ teritoriale. Prin declararea localității P ca oraș nu a intervenit nici o modificare în evoluția satelor din punct de vedere al zonelor geografice încadrate în criteriile pentru acordarea indemnizațiilor de mediu rural.
Ca atare, reclamanților continuă să li se aplice prevederile HG nr.167/2002 privind aprobarea diferențierii pe zone geografice și localități, respectiv, a indemnizației ce se acordă personalului didactic potrivit reglementărilor legale în vigoare specifice mediului rural, iar scopul acestui act normativ a fost stimularea cadrelor didactice calificate care se stabilesc în zone mai puțin atractive.
Așa fiind, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod proc.civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Primarul comunei P și Consiliul Local, județ B, împotriva sentinței civile nr. 387 din 16.04.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preunviersitar B,-, județ B și intimata-pârâtă Școala cu clasele I-VIII Mărunțișu, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tenored. CP/MD
3 ex./14.10.2008
f- - Tribunalul Buzău
/
Președinte:Marilena Panait Cristina Pigui Vera AndreaJudecători:Marilena Panait Cristina Pigui Vera Andrea
