Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 36/R-CM
Ședința publică din 15 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile declarate de reclamanții, A, G, G, G, G, A, A, în nume propriu și pentru minora, în calitate de moștenitori ai reclamantului, I, și de pârâta RÂMNICU, împotriva sentinței civile nr.990 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc la data de 13 ianuarie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, iar în urma deliberării s-a dat următoarea soluție:
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului Vâlcea, eclamanții, G, a, -, G, G, G, a, -, I, a, și au chemat în judecată pe pârâtele Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V și, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V să plătească reclamanților sume de bani cu titlu de venit lunar de completare conform art.7 lit.c din nr.OUG116/2006.
În subsidiar, s-a solicitat ca, în situația în care instanța va aprecia că dispozițiile nr.OUG116/2006 nu sunt aplicabile, să fie obligată pârâta la plata sumei de bani cu titlu de plăți compensatorii în baza art.28, 29 din nr.OUG98/1999, republicată și modificată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în data de 31 martie 2008, în baza art.73 alin.1 din Codul muncii și art.39 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, le-au fost emise preavize de concediere de către angajatorul, având în vedere că Mac umpărat activele complexului de păsări Avicola, fabrica de nutrețuri combinate și complexul de porci, situație față de care activitatea în cadrul acestor subunități a încetat, ceea ce a determinat desființarea efectivă a locurilor de muncă ale reclamanților și, pe cale de consecință, concedierea colectivă a 598 angajați ai respectivelor subunități.
Au mai arătat reclamanții că angajatorul este societate comercială cu capital majoritar de stat, având acționar majoritar Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, astfel că în speță sunt aplicabile în principal dispozițiile nr.OUG116/2006 privind protecția socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți comerciale cu capital majoritar de stat, dispoziții conform cărora reclamanții au dreptul la obținerea unui venit lunar de completare.
În subsidiar, în situația în care instanța va aprecia că dispozițiile nr.OUG116/2006 nu sunt aplicabile, reclamanții au solicitat să fie avute în vedere dispozițiile nr.OUG98/1999 privind plățile compensatorii.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că acest venit de completare se stabilește odată cu indemnizația de șomaj și se acordă de către Agențiile Județene de Ocupare a Forței de Muncă Județene.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a arătat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG116/2006 care privesc protecția socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți naționale, regii autonome, companii naționale și societăți cu capital majoritar de stat precum și societățile comerciale și regiile autonome subordonate autorităților administrației publice locale, arătând că prevederile nr.OUG116/2006 se aplică numai personalului disponibilizat prin concedieri colective din cadrul societăților expres menționate în anexele la nr.OUG116/2006, iar nu este nominalizată printre aceste societăți.
De asemenea, pârâta a susținut că nu este aplicabilă nici nr.OUG98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, întrucât art.1 din acest act normativ prevede că măsurile de protecție socială prevăzute de aceasta se aplică salariaților încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată și care sunt disponibilizați prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțial sau totală a activității, privatizare sau lichidare, de către societăți comerciale, companii naționale, societăți naționale și alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități și instituții finanțate din fonduri bugetare și extrabugetare, or în cazul de față este vorba de vânzarea unui activ și nicidecum de una din situațiile enumerate mai sus.
Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Vaf ormulat de asemenea întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG116/2006 și nr.OUG98/1999, pentru aceleași considerente invocate de pârâta
Ulterior, reclamanții prin apărător au precizat că solicită obligarea la plata drepturilor cerute prin acțiune numai a pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V, hotărârea ce se va pronunța urmând a fi opozabilă și pârâtei
Prin cererea formulată la data de 30.05.2008 (filele 107-108), pârâta a chemat în garanție Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând obligarea acestei instituții la plata contravalorii sumelor reprezentând plăți compensatorii și a cheltuielilor de judecată în situația în care ar fi obligată să le achite reclamanților sumele solicitate, însă la data de 26.06.2008 (filele 120-121) pârâta a renunțat la judecata acestei cereri.
Prin sentința civilă nr.990/19.11.2008, au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și
A fost respinsă acțiunea și s-a luat act de renunțare la judecată a cererii de chemare în garanție.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a analizat cu prioritate, în temeiul art.137 Cod procedură civilă, excepțiile invocate de pârâtă.
Tribunalul a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei este neîntemeiată, deoarece reclamanții au fost salariați în cadrul societății pârâte, astfel că aceasta are calitate procesuală pasivă, între părți existând raporturi juridice legate de contractele individuale de muncă și de contractul colectiv de muncă.
De asemenea, instanța a apreciat că este nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a reclamantului Astfel, primul reclamant a decedat la data de 10 mai 2008, ulterior emiterii deciziilor de concediere colective, ceea ce înseamnă că dreptul patrimonial se născuse, astfel că în cauză au fost introduși moștenitorii acestuia în calitate de soție supraviețuitoare și în calitate de reprezentant al minorei. Pe de altă parte, reclamantul Gaf ost angajat al societății pârâte și beneficiază de aceleași drepturi ca și reclamanții, chiar dacă în perioada concedierii se afla în concediu medical.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au fost concediați în baza art.73 alin.1 din Codul muncii și art.39 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, ca urmare a vânzării de către angajatorul către Maa ctivelor complexul de păsări Avicola, fabrica de nutrețuri combinate și complexul de porci.
Tribunalul a apreciat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG116/2006 întrucât în art.2 din această ordonanță se stabilește în mod clar sfera sa de aplicabilitate. Astfel, conform acestui text de lege societățile care pot efectua concedieri colective precum și numărul de salariați ce urmează să fie disponibilizați se stabilesc prin hotărâre a guvernului la propunerea ministerelor de resort sau a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, numai în condițiile în care au un program de restructurare și reorganizare sau numai un program de restructurare ori de reorganizare aprobat astfel încât concedierea colectivă să nu depășească termenul de 31 decembrie 2008 sau după caz, termenul de 31 decembrie 2010, pentru persoanele concediate din cadrul societăților prevăzute în anexa 3.
Concedierea colectivă care face obiectul acestei cauze nu se încadrează în condițiile instituite de nr.OUG116/2006, întrucât nu a existat o hotărâre de guvern în care să fie nominalizată și să fie precizat numărul de salariați disponibilizați, nu a existat un program de restructurare sau reorganizare, iar această societate nu este nominalizată în anexa nr.3 a nr.OUG116/2006.
De asemenea, instanța a apreciat că nu-și găsesc aplicabilitatea în speță nici dispozițiile nr.OUG98/1999, întrucât, potrivit art.1 din acest act normativ, măsurile de protecție sociale prevăzute de această ordonanță se aplică salariaților încadrați cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată și care sunt disponibilizați prin concedieri colective efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare de către societăți comerciale, companii naționale, societăți naționale precum și regii autonome, societăți comerciale ori alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități și instituții finanțate din fonduri bugetare și extrabugetare, denumite în continuare angajatori, or în speță nu a fost vorba de restructurare, reorganizare, închidere operațională, privatizare sau lichidare, ci de vânzarea unui activ.
A concluzionat instanța că, nefiind aplicabile cele două acte normative invocate de reclamanți - nr.OUG116/2006 și nr.OUG98/1999 -, reclamanții beneficiază doar de măsurile de protecție socială prevăzute de Codul muncii și Contractul colectiv de muncă la nivelul, respectiv compensații reprezentând 5 salarii de bază avute la data desfacerii contractului individual de muncă, compensații care de altfel au fost acordate reclamanților.
Față de aceste considerente, instanța a respins acțiunea.
În termen legal, sentința a fost recurată atât de către reclamanți, cât și de către pârâta
Reclamanții au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în speță nu ar fi aplicabil nici unul dintre cele două acte normative invocate de reclamanți în acțiune.
În dezvoltarea recursului, reclamanții au arătat că sunt îndreptățiți să obțină venitul lunar de completare prevăzut de art.7 lit.c din nr.OUG116/2006, motivând că nu există mai multe forme de concediere colective, așa cum greșit a reținut instanța de fond, și că dispozițiile respectivului act normativ vizează tocmai protecția socială a personalului disponibilizat prin concedieri colective, actul aplicându-se practic ori de câte ori societățile comerciale iau măsura concedierii ce nu implică vina angajatului.
Mai susțin recurenții-reclamanți că prin vânzarea activului de către pârâtă către o altă societate comercială a încetat activitatea operațională, fapt ce face aplicabile dispozițiile nr.OUG98/1999.
Pârâta a criticat sentința sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, cu toate că obligația de plată a venitului lunar de completare prevăzut de nr.OUG116/2006 și a plăților compensatorii prevăzute de nr.OUG98/1999 nu revine angajatorului.
2. În mod greșit instanța a apreciat că reclamantul are calitate procesuală activă, fără să aibă în vedere că acesta nu a fost inclus în procedura de concediere colectivă, deoarece în perioada 12.10.2007-30.04.2008 s-a aflat în concediu medical, iar la data de 10.05.2008 a decedat, contractul său individual de muncă încetând de drept, conform art.56 lit.a din Codul muncii.
3. În mod greșit tribunalul a apreciat că reclamantul G are calitate procesuală activă, deși acesta s-a aflat în concediu medical în perioada 1.01.2008-31.05.2008, iar la data de 1.06.2008, contractul său de muncă a încetat ca urmare a pensionării conform art.56 lit.d din Codul muncii.
Analizând sentința recurată în raport de criticile aduse, Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de reclamanți este în parte fondat.
Prima susținere a reclamanților în sensul aplicabilității nr.OUG116/2006 este neîntemeiată, sub acest aspect hotărârea primei instanțe fiind corectă.
Astfel, conform art.2 din acest act normativ, ocietățile care pot efectua concedieri colective în condițiile acestei ordonanțe de urgență, precum și numărul de salariați ce urmează să fie disponibilizați se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor de resort sau a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, numai în condițiile în care au un program de restructurare și reorganizare sau numai un program de restructurare ori de reorganizare, aprobat astfel încât concedierea colectivă să nu depășească termenul de 31 decembrie 2008 sau, după caz, termenul de 31 decembrie 2010 pentru persoanele concediate din cadrul societăților prevăzute în anexa nr. 3.
Art.3 din nr.OUG116/2006 prevede că măsurile de protecție socială prevăzute de actul normativ se acordă în baza programelor de restructurare și reorganizare sau numai a programelor de restructurare ori de reorganizare a societăților prevăzute la art. 1, aprobate de autoritatea publică implicată, programe care trebuie să cuprindă în mod obligatoriu mențiunile expres enumerate de lege.
Rezultă așadar, că actul normativ impune anumite condiții pentru a deveni aplicabile măsurile de protecție pe care le cuprinde: existența unui program de restructurare și/sau de reorganizare; respectarea unor termene limită; emiterea unei hotărâri de guvern, la propunerea ministerelor de resort sau a, cu societățile ce pot efectua concedieri colective și numărul de salariați ce urmează să fie disponibilizați.
În speță nu s-a dovedit că aceste condiții instituite de nr.OUG116/2006 ar fi fost îndeplinite, iar pe de altă parte curtea constată că societatea comercială nu este cuprinsă în nici una dintre anexele actului normativ.
Ca atare, instanța apreciază ca fiind corectă concluzia primei instanței, privind aplicabilitatea nr.OUG116/2006.
În altă ordine de idei, curtea apreciază ca fiind fondată critica formulată în recurs de reclamanți, referitoare la aplicabilitatea nr.OUG98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective.
Conform art.1 din actul normativ, măsurile de protecție socială prevăzute de ordonanța de urgență se aplică salariaților încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată și care sunt disponibilizați prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare, de către societăți comerciale, companii naționale, societăți naționale, precum și regii autonome, societăți comerciale ori alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități și instituții finanțate din fonduri bugetare și extrabugetare, denumite în continuare angajatori.
Rezultă deci că actul normativ se aplică salariaților disponibilizați prin concedieri colective efectuate în procesele de: restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare, iar Tribunalul Vâlceaa apreciat că în speță nu suntem în prezența nici unuia dintre aceste procese, concluzie pe care curtea o apreciază ca fiind greșită.
Potrivit art.14 alin.1, în cazul închiderii operaționale reglementate de OUG nr.88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin Legea nr.99/1999, salariații disponibilizați prin concedieri colective beneficiază de măsurile de protecție socială prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.
Conform art.2 alin.1 lit.b din nr.OUG88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, dispozițiile actului normativ se aplică și vânzării de active ale regiilor autonome și ale societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, inclusiv ale companiilor naționale și ale societăților naționale ori ale celorlalte societăți comerciale rezultate din reorganizarea unei regii autonome de interes național sau local.
Închiderea operațională și vânzarea activelor nerentabile este reglementată în Secțiunea Ia O. nr.88/1997, respectiv în art.325-327.
Astfel, conform art.325, vor fi supuse închiderii operaționale toate activele pentru care din procesul de exploatare și valorificare a produselor și serviciilor pe care le realizează nu se pot recupera cel puțin cheltuielile aferente, cu excepția celor a căror exploatare nu poate fi oprită în temeiul unor dispoziții legale ori care sunt integrate într-un proces tehnologic complex, dacă pe ansamblul exploatării acestuia se realizează profit. În acest scop este interzisă compensarea pierderilor dintr-un sector de activitate al societății comerciale cu veniturile obținute din alt sector. Nu se consideră compensare cota-parte cu care sectorul care are pierderi a contribuit la realizarea acestor venituri.
Potrivit art.326, activele închise operațional sunt supuse în mod obligatoriu vânzării, iar salariații vor fi disponibilizați, cu acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de lege, iar conform art.327, vânzarea activului se face pe bază de licitație publică cu strigare, potrivit prevederilor normelor metodologice emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea textelor de lege de mai sus rezultă că măsurile de protecție instituite de nr.OUG98/1999 sunt aplicabile și în situația vânzării de active (în cadrul procesului de privatizare) de către societățile comerciale cu capital majoritar de stat, așa cum este
Ca atare, curtea concluzionează că în speță își găsește aplicabilitatea nr.OUG98/1999, care prevede ca măsură de protecție pentru salariații disponibilizați colectiv acordarea unei plăți compensatorii, ce reprezintă, potrivit art.28, o sumă neimpozabilă al cărei cuantum lunar este egal cu salariul mediu net pe unitate, realizat în luna anterioară disponibilizării.
Suma totală de bani acordată cu titlu de plată compensatorie este reglementată de art.32 alin.1 din nr.OUG98/1999 și ea diferă în funcție de vechimea în muncă.
În ceea ce privește recursul pârâtei, curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Este adevărat că plata compensatorie reglementată de nr.OUG98/1999 nu se suportă de către societatea angajatoare, ci din fondul pentru plata ajutorului de șomaj, conform art.55 din actul normativ.
Pe de altă parte însă, în acest proces de concediere colectivă angajatorului îi revine obligația, potrivit rt.31, ca în termen de 3 zile de la data desfacerii contractelor individuale de muncă, să transmită agențiilor pentru ocupare și formare profesională județene și a municipiului B listele cu salariații disponibilizați.
În aceste condiții curtea apreciază că această pârâtă are calitate procesuală pasivă, iar hotărârea pronunțată trebuie să-i fie opozabilă pentru ca să-și îndeplinească atribuțiile prevăzute de art.31 din nr.OUG98/1999.
Al doilea motiv de recurs este fondat.
Hotărârea privind concedierea colectivă a fost emisă la data de 16.11.2007, dată la care salariatul se afla în concediu medical, motiv pentru care măsura concedierii nu a fost luată și față de acesta, contractul său de muncă fiind suspendat.
Salariatul a decedat la data de 10.05.2008 (fila 98 dosar fond), situație față de care contractul său individual de muncă a încetat de drept, conform art.56 lit.a din Codul muncii, iar nu ca urmare a concedierii colective.
De altfel pentru acest salariat nici nu au fost emise preaviz de concediere și apoi decizie de concediere, așa cum s-a întâmplat în cazul celorlalți reclamanți.
Al treilea motiv de recurs este de asemenea fondat.
Reclamantul G nu a făcut obiectul concedierii colective, pentru acest salariat neexistând preaviz de concediere și nici decizie de concediere, așa cum s-a emis în cazul celorlalți reclamanți. Contractul său individual de muncă a încetat la data de 1.06.2008, ca urmare a pensionării pentru invaliditate, în temeiul art.56 lit.d Codul muncii (fila 371 dosar fond), iar nu ca urmare a concedierii.
De altfel, în ceea ce privește aceste ultime două motive de recurs, reclamanții, prin apărător, au fost de acord cu admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale active pentru cei doi salariați (aspect consemnat în practicaua deciziei).
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă și art.291 Codul muncii curtea va admite recursul pârâtei, precum și recursul reclamanților, cu excepția reclamanților G și prin moștenitor, ale căror recursuri urmează a fi respinse.
- modifica în parte sentința, în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pe pârâta V să acorde reclamanților, cu excepția reclamanților G și, plățile compensatorii prevăzute de art.28-32 din nr.OUG98/1999.
În baza art.246 Cod procedură civilă va lua act de renunțarea la judecată a cererii de chemare în garanție formulată de pârâta V împotriva, iar în baza art.274 Cod procedură civilă va respinge cererea formulată în dosarul de fond de către reclamanți privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât la dosar nu a fost depusă chitanța de plată a onorariului de avocat.
- menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, A, G, G, G, A, A, I, împotriva sentinței civile nr.990 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Admite recursul pârâtei RÂMNICU, formulat împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea, obligă pe pârâta V să acorde reclamanților, cu excepția reclamanților G și, plățile compensatorii prevăzute de art.28-32 din nr.OUG98/1999, ia act de renunțarea la judecata cererii de chemare în garanție formulată de pârâta împotriva AUTORITĂȚII PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și respinge cererea de plată a cheltuielilor de judecată.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul reclamanților G și prin moștenitor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.01.2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
/19.01.2009
//4 ex.
Jud. fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
