Speta Legea 10/2001. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 7/

Ședința publică din 15 Ianuarie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Mariana Stan

Judecător: - -

Grefier: -

S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de pârâtul MUNICIPIUL RM. V prin PRIMAR, cu sediul în Rm.V, str.G-ral -, nr.14, județul V, împotriva sentinței civile nr.967 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind UNIUNEA JUDEȚEANĂ A COOPERAȚIEI MEȘTEȘUGĂREȘTI, cu sediul în Rm.V,-, - județul

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier-juridic, pentru apelantul-pârât Municipiul Rm.V prin Primar și consilier-juridic, pentru intimata-reclamantă Uniunea Județeană a Cooperației Meșteșugărești

Procedura, legal îndeplinită.

Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:

Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra apelului.

Curtea, în raport de această precizare, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.

Consilier-juridic solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și pe fond respingerea acțiunii, în sensul că intimata nu este persoană îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr.10/2001.

Consilier-juridic solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea de la dosar.

CURTEA:

Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului civil de față, a reținut următoarele:

La data de 28.02.2008 Uniunea Județeană a Cooperației Meșteșugărești Vas olicitat anularea Dispoziției Primarului municipiului Râmnicu V nr.23939 din 31 decembrie 2007 și restituirea în echivalent valoric a imobilului - Secția teracotă, compusă din: teren în suprafață de 1384 și construcții, preluat de către fostul S Popular Râmnicu V, ca urmare a transformării Cooperativei Râmnicu V în Întreprinderea Industriei Locale de Stat.

În motivare, contestatoarea arată că prin notificarea nr.107/2001 adresată Primăriei Râmnicu V, prin Biroul Executorului Judecătoresc, V, în calitate de succesor în drepturi a Cooperativei Râmnicu V, a solicitat restituirea prin echivalent valoric a imobilului preluat abuziv de către stat prin transformarea Cooperativei Meșteșugărești Râmnicu V în întreprindere a industriei locale de stat ca urmare a aplicării dispozițiilor imperative ale nr.1594/1959 și a Instrucțiunilor nr.73524/1959 pentru punerea în aplicare a acesteia.

Primarul municipiului Râmnicu V, prin Dispoziția nr.23939 din 31 decembrie 2007 respins notificarea, cu motivarea că petenta nu are calitatea de persoană îndreptățită; nu a făcut dovada proprietății cu acte; nu a făcut dovada trecerii în proprietatea statului a imobilelor cu extras din decretul de expropriere.

Petiționara a precizat că argumentele pe care și-a întemeiat pârâtul soluția de respingere a cererii de restituire prin echivalent sunt nelegale și netemeinice, întrucât societatea îndeplinește pe deplin condiția continuării activității impusă de dispozițiile art.3 lit.c din Legea nr.10/2001 și este îndreptățită la restituire.

Potrivit nr.1594/1959 cât și prin Instrucțiunile nr.73524/1959 de punere în aplicare a acesteia, Meșteșugărească Râmnicu Vaf ost transformată în întreprindere de industrie locală de stat, iar odată cu această transformare a fost transferat și patrimoniul care, conform Statutului model al Cooperativei de producție meșteșugărească adoptat în anul 1985 (în vigoare la data transformării) nu numai că nu putea fi înstrăinat fără plată, dar aparținea, în caz de dizolvare a cooperativei, uniunii la care era afiliată, respectiv A (Uniunea Regională a Cooperativelor Meșteșugărești A), reprezentanta legală la nivel regional. Prin urmare, uniunea la care era afiliată avea un drept exclusiv de proprietate asupra coactivului cooperativei meșteșugărești, activ care cuprindea ca mijloc fix, imobilul ce a format obiectul cererii de restituire.

Odată cu reorganizarea administrativ-teritorială pe județe și intrarea în vigoare a Legii nr.14/1968 privind organizarea cooperației meșteșugărești, din Aaf ost înființată V ce este reprezentanta legală a cooperativelor meșteșugărești din județul

Începând cu data de 23 decembrie 1991, V s-a transformat în V (Asociația Teritorială a Cooperației Meșteșugărești), iar potrivit statutului propriu al V, art.6 (1) "asociația teritorială este succesoarea de drept a Uniunii Cooperativelor Meșteșugărești din județul V".

În conformitate cu dispozițiile Legii nr.1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, V s-a reorganizat în societate cooperativă, precum și în uniune județeană - V, așa cum rezultă din Hotărârea adunării generale de reorganizare a Vd in 12 aprilie 2005.

Contestatoarea a mai precizat că prin reorganizările succesive prezentate a făcut dovada că este persoana îndreptățită de a formula cerere de restituire, în sensul definit de dispozițiile art.3 lit. din Legea nr.10/2001.

Privitor la dovada dreptului de proprietate, contestatoarea a arătat că potrivit prevederilor exprese ale nr.1594/1959 și a instrucțiunilor de aplicare ale acesteia, odată cu transformarea cooperativelor meșteșugărești în întreprinderi ale industriei locale de stat s-au predat, fără plată, către stat, activitățile și patrimoniile respectivelor cooperative.

Astfel, în anexa nr.1 a este menționată și care era prevăzută a fi transformată în întreprinderea industriei locale de stat. Tot în această anexă, Sfatul Popular Râmnicu V figura ca organ care preia activitățile și patrimoniul.

De asemenea, conform prevederilor cuprinse în capitolul E din Instrucțiunile nr.73524/1959, odată cu predarea activităților și patrimoniului, cooperativele au fost obligate să predea către sfaturile populare și arhivele care cuprindeau documentele din care să rezulte dreptul lor de proprietate și datele de identificare a imobilului solicitat spre restituire.

Potrivit bilanțului de transformare al Cooperativei și a listelor de inventar, rezultă, pe de o parte, că imobilul - teren și construcții - solicitat spre restituire a existat și s-a aflat în proprietatea Cooperativei, iar, pe de altă parte, prin intermediul actelor normative menționate a avut loc transferul de proprietate, ca urmare a transformării cooperativei în întreprindere a industriei locale.

Conform statutului model al cooperativei de producție meșteșugărească din anul 1955 (în vigoare la data transformării), patrimoniul cooperativei nu putea fi înstrăinat fără plată.

În ceea ce privește motivarea pârâtului potrivit căreia nu s-a făcut dovada trecerii în proprietatea statului a imobilelor cu extras de decret de expropriere, contestatoarea susține că această interpretare este greșită și dată cu încălcarea prevederilor art.2 lit.e din Legea nr.10/2001,deoarece actul normativ de preluare, respectiv nr.1594/1959 poartă mențiunea "secret" și nu a fost niciodată publicat în Monitorul Oficial sau Buletinul Oficial.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea contestației cu motivarea că petiționara nu are calitatea de persoană îndreptățită, iar cererea nu face obiectul Legii nr.10/2001.

De asemenea, a mai susținut că nu a fost făcută dovada dreptului de proprietate și că bunurile pretinse au fost preluate de stat în mod abuziv.

Pârâtul reiterează, prin întâmpinarea depusă, aceleași argumente de fapt și de drept ce au stat la baza respingerii notificării prin dispoziția emisă și contestată.

Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.967 din 11 noiembrie 2008, admis contestația, a anulat dispoziția și a obligat pe Primarul municipiului Râmnicu V să emită dispoziție de restituire prin echivalent - despăgubiri bănești estimate la suma de 93.839 euro sau în monedă națională 339.080 lei - pentru imobilul preluat de stat în mod abuziv, terenul în suprafață de 1384. situat în Râmnicu V,-, fosta-, precum și la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.

În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut din raportul de expertiză că terenul a fost identificat fizic pe raza municipiului Râmnicu V, conform datelor emise de numitul, care a fost angajat al Întreprinderii 6 Martie și care cunoștea bine amplasamentul terenului în suprafață de 1384. și care corespunde în prezent cu terenul pe care este amplasat blocul 8,-, fostă-. A estimat valoarea terenului în suprafață de 1384. la suma de 93.835 euro sau 339.080 lei.

Din oficiu, instanța a dispus audierea nemijlocită și a martorului de care s-a folosit expertul tehnic în identificarea fizică a terenului în litigiu și care a declarat că a lucrat în urmă cu 38 de ani la Întreprinderea locală 6 Martie Râmnicu V, iar atunci când a fost adoptat actul normativ de preluare a bunurilor cooperativei, cunoaște că a fost preluată și fabrica de teracotă. Această fabrică avea o singură secție în care lucrau în jur de 6 muncitori și era compusă dintr-o hală pentru turnat teracota, biroul pentru personalul administrativ și două locuri pentru paznici. Era situată pe locul unde în prezent se află situat blocul 8,- fostă-.

Tribunalul a reținut că petenta este persoană juridică îndreptățită în sensul definit de art.3(1) lit.c din Legea nr.10/2001, că a avut în patrimoniu un teren în suprafață de 1384. pe care s-a aflat o secție de fabricat teracotă și că a fost preluată fără plată conform nr.1594/1959 și a Instrucțiunilor nr.73524/1959 de aplicare a acesteia.

S-a constatat că preluarea s-a făcut fără plată și contrar statutului model al Cooperativei de producție meșteșugărești din anul 1955, echivalează cu o preluare abuzivă și formează obiectul Legii nr.10/2001, act normativ cu caracter reparatoriu.

Împotriva acestei sentințe, în conformitate cu prevederile art.282 și respectarea termenului statuat de art.284 Cod procedură civilă, a formulat apel pârâtul Municipiul Râmnicu V, prin primar, invocând următoarele motive:

Într-o primă critică se susține, în esență, că imobilele ce au aparținut cooperativelor meșteșugărești, preluate la stat nu fac obiectul Legii nr.10/2001.

Cooperativele meșteșugărești sunt unități care au avut întotdeauna, cum au și în prezent capital privat, deci în înțelesul legii sunt unități privatizate care nu au calitatea de persoane îndreptățite potrivit legii speciale.

Se dezvoltă critica în sensul că art.2 din Legea nr.10/2001 enumera toate actele normative în baza cărora imobilele au trecut abuziv în proprietatea statului, iar nr.1594/1959 în baza căruia bunurile ce au aparținut cooperativei au trecut la o întreprindere industrială de stat, prin transformarea cooperativei, nu este enumerat printre aceste acte.

Trecerea în proprietatea statului a bunurilor ce au aparținut Cooperativei, de fapt transformarea în unități productive de stat, s-a efectuat la cererea exprimată de -e ale Cooperativei, cu aprobarea forurilor superioare, așa cum rezultă din primul alineat al nr.1594/1959, ca urmare acest lucru nu poate fi asimilat cu o trecere abuzivă în proprietatea statului.

Într-o altă critică, referitor la dovada dreptului de proprietate, se susține că o listă de inventar nu este o dovadă suficientă privind acest drept, întrucât poate fi oricând modificată sau completată.

Se arată că admiterea acțiunii pe baza unei cifre existente în inventarul cooperativei, respectiv terenul în suprafață de 1384. completată cu o declarație de martor care nici măcar nu a fost membru cooperator al acestei cooperative, ci un angajat al Întreprinderii 6 Martie care susține că ar fi preluat bunurile cooperativei nu este o dovadă suficientă, în condițiile în care terenul nu a putut fi identificat exact, cu vecinătăți, cu plan de situație, etc.

Ultima critică privește evaluarea bunurilor ce se pretinde de contestatoare că au fost trecute abuziv în proprietatea statului și obligarea apelantului să emită o dispoziție de restituire prin echivalent bănesc estimată la suma de 93.839 Euro.

Se susține că instanța și-a depășit atribuțiile conferite de lege, primarul nu poate fi obligat decât să emită o dispoziție cu propunerea de acordare a despăgubirilor, atribut ce revine Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, conform Legii nr.247/2005, prin care a fost modificată Legea nr.10/2001.

Se solicită admiterea apelului, cu consecința schimbării în tot a sentinței atacate, iar pe fond respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.

Apelul este fondat pentru considerentele ce se vor prezenta în cele ce urmează:

Așa cum rezultă din expunerea lucrărilor dosarului, apelanta și-a întemeiat dispoziția nr.23939/2007 și soluția de respingere a cererii contestatoarei, în principal pe considerentul că aceasta nu întrunește calitatea de persoană îndreptățită în sensul art.3 lit.c) din Legea nr.10/2001.

Se constată că prima instanță nu a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții, deoarece cooperativele meșteșugărești nu sunt incluse în categoria persoanelor îndreptățite așa cum se susține prin contestație și cum s-a reținut prin sentința atacată. Textul se referă expres la persoanele juridice proprietare ale imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după 6 martie 1945.

Se impune a se sublinia referitor la categoria de persoane îndreptățite că prin persoane juridice în sensul legii trebuie înțelese atât societățile comerciale în formele reglementate de art.77 Cod comercial, societățile fără scop lucrativ și fundațiile înființate și organizate în temeiul Legii nr.21/1994, partidele politice, cât și orice altă persoană juridică titulară a unei personalități juridice.

Prevederile art.3 lit.c) din lege teza a II-a condiționează aplicarea prevederilor de continuarea activității ca persoană juridică până la intrarea in vigoare a legii sau, în măsura in care aceasta a fost interzisă de reluare a activității după data de 22 decembrie 1989. Acest text vizează societățile comerciale de tip capitalist excluzând organizațiile cooperatiste si pe cele meșteșugărești care nu sunt menționate ca personae îndreptățite ci doar ca posibilie beneficiare ale preluării unor imobile în mod abuziv.

Rezultă din aceste considerente că instanța nu a aplicat in mod corect prevederile legale citate în raport de care se impunea a se constata că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii. În acest sens a se vedea decizia nr.950/30.01.2006 pronunțată de ICCJ,Secția civilă și de proprietate intelectuală.

Tot astfel, este de reținut ca fiind întemeiată și critica adusă hotărârii prin apel, raportat la aplicarea prevederilor art.2 din lege.

Textul vizează în aliniatul 1situațiile în care imobilele au fost preluate de stat cu sau fără titlu valabil, respectiv cu respectarea sau încălcarea actelor normative în vigoare la data trecerii în proprietatea statului în baza unor legi expres prevăzute ori a unor acte de dispoziție ale organelor puterii sau administrației de stat emise la rândul lor, în baza unor acte normative edictate în perioada de referință. În concluzie, art.2 alin.1 din Legea nr.10/2001 stabilește ce se înțelege prin imobile preluate abuziv.

Situația din speță nu se regăsește în cele enumerate de textul de lege citat, nr.1594/1959 în baza căruia bunurile aparținând cooperativei au trecut la întreprinderea de stat, urmare transformării cooperativei, nefiind inclusă în prevederile acestei legi speciale.

Pe de altă parte, este de observat că această operațiune a fost făcută la cererea Adunării -e, cu aprobările necesare ale organelor superioare și respectarea decretului, prin urmare nu ne găsim în situația preluării abuzive, cerință a legii.

Așa fiind, apelul este privit ca fondat și va fi admis ca atare, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, cu consecința schimbării sentinței în sensul respingerii contestației de față, fiind menținută astfel dispoziția de respingere a cererii de acordare de măsuri reparatorii.

Față de soluția adoptată pe cale de excepție este de prisos analizarea celorlalte critici formulate de apelantă, care privesc fondul dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de pârâtul MUNICIPIUL RÂMNICU V, prin primar, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.967 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta UNIUNEA JUDEȚEANĂ A COOPERAȚIEI MEȘTEȘUGĂREȘTI V, cu sediul în Râmnicu V,-, - județul

Schimbă sentința, în sensul că respinge contestația.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.

,

Grefier,

Red.

Tehnored.

6 ex./21.01.2009

Jud.fond:

Președinte:Florinița Ciorăscu
Judecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta Legea 10/2001. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Pitesti