Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 10/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 10/
Ședința publică din 15 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
Judecător: - -
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat de
procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, str.-, nr.29, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1060 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul, domiciliat în comuna, sat Olteni, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-pârât, lipsă fiind reprezentantul apelantei Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul-pârât și reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra apelului.
Curtea, în raport de această precizare, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Intimatul-pârât solicită respingerea apelului, având în vedere faptul că motivarea din apel nu corespunde realității. Arată că, doar tranzita Franța și nu a săvârșit faptele expuse în motivare.
Reprezentantul parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI pune concluzii de admitere a apelului, schimbarea sentinței apelate și admiterea cererii de restrângere a exercitării dreptului de liberă circulație pe teritoriul Franței pe o perioadă pe care o va aprecia instanța de judecată.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 octombrie 2008, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație pârâtului în Franța, pe o perioadă de cel mult trei ani.
În motivarea cererii, reclamanta arată că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 20 septembrie 2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin nr.HG278/1994, fiind îndeplinite astfel condițiile prevăzute de art.38 lit.a din Legea nr.248/2005.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.1060 din 25 noiembrie 2008, a respins acțiunea, reținând în esență că pârâtul a plecat din țară în luna august 2008, ajuns în Franța unde a locuit până în 17 septembrie 2008, când a fost reținut de poliția franceză, iar prin decizia nr.08-266 din 18 septembrie 2008 prefecturii (5-8 dosar) s-a dispus returnarea pârâtului de pe teritoriul Franței.
Tribunalul a apreciat că cererea este neîntemeiată, întrucât, dispozițiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu nr.OG5/2006, prevăd posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români care au fost returnați dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, însă acestea trebuie să fie interpretate și aplicate în conformitate cu legislația europeană și cu Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceste convenții.
De asemenea, potrivit art.27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, privind dreptul la liberă circulație și ședere, pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii uniunii și membrii familiilor acestora:
,Sub rezerva dispozițiilor prezentului capitol, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
Măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri.
Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății. Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
În prezenta cauză s-a dispus returnarea pârâtului din Franța, fără să se invoce și să se dovedească existența vreunuia dintre motivele pentru care se poate dispune restrângerea dreptului la libera circulație a persoanelor.
Din nici una din probele administrate în cauză nu a rezultat vreunul din cazurile în care se poate dispune restrângerea dreptului la liberă circulație a persoanelor, astfel cum au fost expuse anterior.
S-a reținut că menționarea într-un act administrativ precum este decizia depusă la dosar a faptului că pârâtul a fost reținut pentru cerșetorie în bandă organizată nu poate constitui temei al limitării excepționale a dreptului la liberă circulație de către statul al cărui cetățean este pârâtul, întrucât nu rezultă că pârâtul a fost judecat și condamnat în cadrul unui proces pentru vreo faptă penală, cu atât mai mult cu cât o asemenea măsură nu poate fi dispusă pentru considerații de prevenție generală, potrivit art.27 din Directiva nr. 2004/38/CE.
Concluzionând, prima instanță a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada existenței vreunuia din cazurile în care legislația menționată, națională și comunitară, permit restrângerea dreptului fundamental la liberă circulație ca o măsură excepțională, respectiv ordinea publică, sănătatea publică și siguranța publică, prevenirea faptelor penale sau apărarea drepturilor altora.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, criticând-o, în esență, ca netemeinică și nelegală, întrucât, în mod greșit, prima instanță a respins cererea privind limitarea exercitării dreptului la liberă circulație în Franța, a pârâtului.
În dezvoltarea criticii se susține că potrivit art.25 din Constituție, dreptul la libera circulație în țară și în străinătate este garantat, însă legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.
Prin urmare, libertatea de circulație a cetățenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare conform unor reguli strict stabilite în cuprinsul Legii nr.248/1995 privind regimul la liberă circulație a cetățenilor români în străinătate cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art.38 lit.a din aceeași lege, restricția poate fi instituită împotriva cetățeanului român returnat în baza unui acord de readmisie fără a fi condiționată de efectuarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea.
Apelanta arată că prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație, conform dispozițiilor art.38 din Legea nr.248/2005, nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene, drept reglementat de Directiva 2004/38/CE.
Se concluzionează de către apelantă că restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Franței pentru pârât are ca scop legitim prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii publice în acel stat și în acest context în mod greșit a fost respinsă cererea.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate Curtea constată că apelul este fondat.
Astfel, potrivit art.17 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, aplicabil României începând cu 01.01.2007 - data aderării la Uniunea Europeană, este cetățean al Uniunii orice persoană care are cetățenia unui stat membru.
Cetățenia Uniunii nu înlocuiește cetățenia națională, ci o completează.
Astfel cum s-a apreciat în jurisprudența Curții Europene de Justiție, prin instituirea Comunității, statele au creat un drept aplicabil resortisanților lor și lor însele, respectiv o ordine juridică proprie, integrată sistemului juridic al statelor membre de la intrarea în vigoare a Tratatului și care se impune jurisdicțiilor acestora.
Conform art.17 alin.1 și 2 din Directiva nr.2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, pentru motive de ordine publică, iar măsura restrângerii nu poate fi întemeiată decât pe conduita persoanei în cauză.
Conduita personală a individului în cauză trebuie să reprezinte o amenințare reală și suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al societății, nefiind acceptate justificări care nu iau în considerare particularitățile cazului sau care se bazează pe considerații de prevenire generală.
Din probele administrate în cauză, rezultă că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 20 septembrie 2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin nr.HG278/1994, fiind îndeplinite astfel condițiile prevăzute de art.38 lit.a din Legea nr.248/2005. Măsura returnării a fost luată de prefectul din, prin decizia nr.08-266/2008, necontestată de intimat, ca urmare a faptului că acesta a fost reținut de către militarii jandarmi ai brigăzii motorizate din pentru cerșetorie în bandă organizată.
Așadar, pârâtul a încălcat norma internă a statului francez, deci ordinea publică cu privire la dreptul de ședere și de muncă, conduita acestuia constituind o amenințare la adresa ordinii publice, ce atrage sancțiunea reglementată de textele menționate criticile formulate de apelant fiind fondate.
Mai mult decât atât, prin comportamentul său, intimatul aduce atingere și imaginii statului R, astfel că măsura dispusă constituie o măsură necesară, într-o societate democratică, pentru menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, moralei ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora, faptele de cerșetorie în bandă, reținute în sarcina intimatului aducând atingere acestor valori protejate prin lege.
Prin urmare, va fi admis apelul potrivit dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, cu consecința schimbării sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul admiterii sesizării formulate de DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
Se va restrânge dreptul la liberă circulație al intimatului în Franța, pe o durată de 2 ani, începînd cu data pronunțării, cu aplicarea normei interne (Legea nr.248/2005) și fiind îndeplinite și condițiile normei comunitare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1060 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul, domiciliat în comuna, sat Olteni, județul
Schimbă sentința, în sensul că admite sesizarea și retrage dreptul la liberă circulație intimatului în Franța pe o durată de 2 ani, începând cu data pronunțării.
Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
7 ex./20.01.2009
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan
