Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 364/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 364
Ședința publică de la 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurenta-pârâtă - SA - GRUP împotriva sentinței civile nr.121 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru toți intimații-reclamanți; lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care.
Nemaifiind alte cereri și/sau excepții de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru toți intimații-reclamanți, pune concluzii pentru respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond. Pe prescripție, arată că termenul este de 3 ani. Pe fond, arată că suplimentările salariale nu au fost acordate. Depune concluzii scrise la dosar și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.121 /21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanții în contradictoriu cu în contradictoriu cu pârâta - SA, pentru plata suplimentărilor salariale cu ocazie sărbătorilor de Paște și de pentru ani 2005-2007 cuvenite în temeiul art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de muncă si neacordate de către angajator ( pârâtă), în sumă reactualizată.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare cu ocazie sărbătorilor de Paște și de pentru perioada 2005-2007, cuvenite în temeiul art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă, în sumă reactualizata cu indicele de inflație la data plătii efective, după cum urmează:
- reclamantilor:, G, -, I G, G, - suma de 8350 lei, fiecăruia, reprezentând câte 1400 lei primă de Paște 2005 și 1400 lei primă de C 2005; câte 1850 lei primă de Paște 2006 și 1850 lei prima de C 2006; câte 1850 lei primă de Paște 2007.
- reclamantilor: si suma de 6500 lei fiecăruia, reprezentând câte 1400 lei primă de Paște 2005 ai 1400 lei primă de C 2005 pentru fiecare; câte 1850 lei primă de Paște 2006 și 1850 lei primă de 2006 pentru fiecare.
- reclamantului: suma de 4650 lei reprezentând 1400 lei primă de Paște 2005 și 1400 lei primă de C 2005;; 1850 lei primă de Paște 2006.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat pentru avocat conform chitanței ( fl. 63 ds) din 7.11.2008 si a împuternicirii nr. -/27.06.2008( fl. 9 ds.).
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bacău și înregistrată sub nr- din 23.04.2008 că reclamanții, G, G, G, au chemat în judecată - SA - membru GRUP solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să le plătească sumele 1400 lei -Paști 2005, 1850 lei - Paști 2006, 1850 lei _ Paști 2007, 980 lei C 2004, 1400 lei - C 2005 și 1850 lei C 2006-2007. sumă ce urmează a fi actualizată prin aplicarea coeficientului de inflație, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate potrivit art. 168 CCM încheiat la nivelul societății pentru anii 2004- 2006.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei și că potrivit contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pentru anii 2005-2007 art. 168 (1), salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe. Obligația de a plăti aceste sume nu a fost respectată de către pârâtă, astfel încât datorează suma totală de 10200 lei Paști și C.
Motivând în drept cererile, reclamanții au invocat dispozițiile art. 166, 283 lit.c, din Codul muncii, ale art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă încheiat la nivelul societății pe anii 2005, 2006,2007 iar în dovedirea susținerilor lor au depus la dosar înscrisuri.
Acțiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar potrivit art. 285 Codul muncii.
întâmpinare, - SA a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților societății, reprezentanții și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile suplimentare de C și de Paști prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă (CCM) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat și inserat în CCM art. 168 alin. 2. Această operațiune nu a avut aplicabilitate temporară limitată și a fost efectuată în anul 2003 și a continuat să producă efecte și în anii următori, timp de 3 ani neexistând nici un fel de probleme legate de interpretarea celor două alineate ale art. 168 CCM. Având în vedere că au apărute unele litigii de muncă față de exprimarea oarecum defectuoasă a acestui articol, cele două părți ale au urmat procedura prevăzută de acest contract și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare ce funcționează în baza art. 9 din CCM și anexa nr. 2 la acesta, comisie care, prin decizia nr. 3793/18.06.2007 și apoi prin decizia nr. 5140/2007, a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori. Prin urmare, concluzionează pârâta, - SA a achitat salariaților săi și, deci, și reclamanților toate drepturile salariale prevăzute de CCM.
Chiar acceptând prin absurd că reclamanții ar fi îndreptățiți la primele suplimentare, pârâta a susținut că dreptul la acțiune nu s-a născut întrucât potrivit art. 168 CCM alin.1 teza finală, text nemodificat în perioada 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu la nivel de societate ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele evenimente.
A mai arătat pârâta că nu este de acord cu modul de calcul al drepturilor pretinse de către reclamanți, atât timp cât acesta se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate, în realitate baza de calcul fiind reprezentată de salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori la nivelul anilor 2004-2007 au fost diferite față de valorile prezentate de către reclamanți.
În dovedirea susținerilor sale, pârâta a depus la dosar înscrisuri ( 29-56 dosar).
La termenul din 26.09.2008, instanța a dispus, în temeiul art. 129 alin. 5., efectuarea unei expertize contabile și a stabilit ca onorariul să fie achitat de către pârâtă având în vedere dispozițiile art. 287 Codul muncii.
Analizând înscrisurile aflate la dosar, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 168 CCM încheiat în 2003 între SNP SA și salariații reprezentați de cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentarea drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment urmând să înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și a beneficiarilor.
Alineatul 2 al aceluiași articol stabilește că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute de alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pârâta a susținut că suplimentările salariale introduse în salariul de bază în anul 2003 au fost menținute și în anii următori astfel încât obligația prevăzută de art. 168 CCM a fost îndeplinită de către societate, însă această susținere nu ar putea fi verificată de instanță decât prin efectuarea unei expertize contabile care să precizeze mai întâi modalitatea în care a fost stabilit cuantumul primelor cuvenite salariaților de Paști și C la nivelul anului 2003 ( societatea pârâtă nefăcând nici un fel de dovadă în acest sens), care să definească noțiunile de " salariu de bază mediu" despre care vorbește CCM și de " salariu mediu brut" la care fac referire adresele nr. 313/25.01.2005, 504/11.06.2007, 713/15.05.2006, ( 73-75) și care să stabilească dacă prin menținerea sumelor acordate în anul 2003 în salariile reclamanților se poate concluziona că obligația prevăzută de art. 168 CCM a fost îndeplinită de către - SA.
În ceea ce privește baza de calcul a drepturilor salariale recunoscute de art. 168 alin. 1 CCM, deși pârâta a susținut că aceasta este reprezentată de salariul de bază mediu la nivel de, salariu ale căruia valori sunt cele stabilite prin adresele nr. 3084/2207 și 2919/12.11.2007 ( 29, 30), instanța a constatat că această susținere nu poate fi luată în considerare având în vedere faptul că potrivit adresei nr. 2919/12.11.2007pârâta a stabilit în mod unilateral și retroactiv abia în 2007 cuantumul salariului de bază mediu pentru anii 2003- 2007, în contradicție cu adresele transmise anual structurilor teritoriale ale care stabilesc cuantumul "salariului mediu brut" - adresele cu nr. 1566/25.03.2003, 313/25.01.2005, 713/15.05.2006,504/11.06.2007. Având în vedere însă, că societatea pârâta a refuzat să achite onorariul stabilit în sarcina sa, față de dispozițiile art. 287 Codul muncii potrivit cărora sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, instanța urmează a constata că acțiunea este întemeiată, pârâta nefăcând dovada acordării drepturilor salariale solicitate și pe cale de consecință a obliga pârâta - SA la plata sumelor constând în prime de Paști și C pentru anii 2005- 2007 sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în conformitate cu dispozițiile art. 1084 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta - SA, recurs promovat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru și înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
În esență s-a criticat sentința pentru următoarele considerente:
- dreptul reclamantelor la acțiune este prescris, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii;
- evoluția în timp a dispozițiilor a fost în sensul includerii drepturilor salariale suplimentare în salariu începând cu anul 2003; voința părților a fost aceea de a include primele de Paști și de C în salariu, dovadă fiind și consemnările Comisiei Paritare;
- așa cum rezultă din adresa nr.2919/12.11.2007 salariul de bază mediu pe a crescut în fiecare an, ori instanța de fond a apreciat eronat cuantumul sumelor datorate, înlăturând neîntemeiat valorile salariilor de bază medii prezentate prin adrese depuse la dosar; nu s-a ținut cont că valorile pretinse de reclamanți indicau valori brute.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și față de dispozițiile art.304, 3041, 312 Cod procedură civilă curtea constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În speță nu suntem în prezența neexecutării unei clauze sau a contractului colectiv de muncă, reclamanții adresându-se instanței pentru plata unor drepturi salariale. În aceste condiții sunt aplicabile dispozițiile art.283 al.1 lit.c din Codul muncii conform cărora "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat", dispoziții ce urmează a fi corelate și cu textul art.166 alin.1 din Codul muncii referitor la dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor de plată a salariilor, prin care se stabilește termenul de 3 ani, care curge de la data când aceste drepturi erau datorate.
Referitor la criticile formulate pe fondul cauzei și anume că sumele pretinse nu sunt datorate întrucât ar fi fost cuprinse începând cu anul 2003 în salariul de bază al fiecărui salariat, acestea nu pot fi reținute.
Astfel, contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2004 prevăzut în art.168 alin.2 că:
"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1(de Paști și de C) vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
În anii următori același aliniat al art.168 a căpătat forma"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Având în vedere faptul că redactarea este rodul negocierilor părților transpusă în clauze contractuale cel mai probabil de juriști din interpretare teleologică rezultă că, în realitate, doar în anul 2003 cele două drepturi au fost incluse în salariu.
Deși s-a invocat și concluzia comisiei paritare, înregistrată sub nr.5140 din 31.08.2007 încheiată între "" SA și Federația Sindicatelor Libere Independente, acesta nu poate avea caracter retroactiv, astfel fiind respinsă și această susținere a recurentei.
Un ultim motiv de recurs a vizat greșita reținere a cuantumului sumelor datorate, reținere greșită - susțin reclamanții ca urmare a calculării acestora raportat la salariul de bază brut și nu mediu. Și acest motiv de recurs va fi înlăturat întrucât prima instanță a dat dovadă de rol activ punând în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile și stabilind în sarcina pârâtei(recurenta în speța dată) obligația de plată a onorariului de expert, ori, aceasta nu s-a conformat acestei obligații.
Mai mult nu a prezentat în instanță un calcul propriu zis care să evidențieze o altă modalitate de calcul care să poată fi verificate de instanță pentru a se aprecia asupra susținerilor recurentei.
Indicarea de către recurentă a adresei nr.2919/2007 prin care s-a stabilit și comunicat în anul 2007 salariul de bază mediu retroactiv pe anii 2004 - 2007 nu poate fi reținută în sprijinul susținerilor că ar fi fost eronat calculate sumele în cauză, întrucât cele menționate în adresă sunt contradictorii în raport de adresele comunicate anual, așa cum de altfel în mod corect a reținut și instanța de fond.
Privitor la faptul că sumele stabilite ca fiind datorate de recurentă sunt impozabile, nici această susținere nu poate fi reținută, atât timp cât recurenta nu și-a făcut aceste apărări la fondul cauzei și nu a probat aceste susțineri prin administrarea probei cu expertiză contabilă.
Față de cele arătate, sentința instanței de fond fiind legală, nefiind date motive de nelegalitate, și nici motive de casare de ordine publică, în temeiul dispozițiilor legale sus-menționate recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de pârâta - GRUP împotriva sentinței civile nr.121 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- - GREFIER,
red.sent. - /
red.dec.rec.
tehnored.BC/ 2 ex/ 13.04.2009
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
