Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 357/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.357
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Camelia Liliana Viziteu judecător
- - - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de recurenta-pârâtă în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.35 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către recurenți, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 35 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU la 29.09.2008 în dosarul - s-a dispus:
- respingerea excepțiilor privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a
- admiterea acțiunii civile, având ca obiect "calcul drepturi salariale", formulată de reclamantul, cu domiciliul ales la Tribunalul Neamț. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL BACĂU, cu sediul în B,-, Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sector 1, cu consecința obligării pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamantului sporul de 50% începând cu 01.01.2008 la zi și pentru viitor în cuantum actualizat la data plății efective.
- obligarea pârâtului Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
- obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul desfășoară activitate de grefier în cadrul Tribunalului Neamț, începând cu data de 01.01.2008, conform adeverinței nr.1811/39A/22.09.2008 emisă de pârâtul Tribunalul Neamț.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii având ca obiect acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, s-a statuat, în urma admiterii recursului, faptului că, în interpretarea și aplicarea neunitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Față de dispoziția anterior menționată și în raport de dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă care stabilește caracterul obligatoriu, pentru instanțe, al deciziilor pronunțate în interesul legii, acțiunea reclamantului a fost admisă astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, în calitate de ordonatori de credite, la plata sporului de 50% revendicat, începând cu data de 01.01.2008 și pe viitor. Acordarea sporului s-a dispus a se face în variantă actualizată cu indicele de inflație de la data plății efective, în temeiul art.1082 Cod civil, la valoarea reală și nu nominală, neputându-se imputa reclamantului, creditor al obligației de plată prejudiciul generat prin devalorizarea monedei naționale survenită ca urmare a procesului inflaționist.
Totodată, Tribunalul Neamț, ordonator secundar de credite cu atribuții și de evidență a personalului și gestionar al raporturilor de muncă, conform art.304/2004, republicată, și Regulamentului de Ordine Interioară aprobat prin Hotărârea nr.387/2005 a, a fost obligat, în baza art.1 pct.1, art.36 din Decretul nr.92/1976, la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Referitor la excepțiile invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării privind lipsa calității procesuale pasive, instanța a reținut că sunt nefondate întrucât:
- Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor subzistă în cauză, în temeiul nr.OG22/2002, republicată care la art.4 stipulează faptul că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul unor titluri executorii, se realizează din sumele aprobate din bugetul de stat cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anual pregătește proiectele bugetelor anuale, ale legilor de rectificări, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005, în îndeplinirea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are în principal următoarele atribuții - elaborează proiectul bugetului de stat, ale legii bugetelor anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de modificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Concluzionând, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Pe cale de consecință, acest pârât trebuie să fie obligat să asigure sumele necesare acordării drepturilor salariale solicitate de reclamant.
- De asemenea, în raport de prevederile art.27 din nr.OG137/2000, republicată, și de invocarea în speță și a existenței unei situații de discriminare, prin raportare la dispozițiile art.53 din Constituție, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării are calitate procesuală pasivă, citarea sa în cauză fiind realizată pentru opozabilitatea hotărârii și nu pentru obligarea sa la plata drepturilor pretinse.
În acest sens, dispozițiile art.27 alin.3 din nr.OG137/2000 sunt explicite, textul normativ stipulând chiar obligativitatea citării Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și comunicarea hotărârii judecătorești.
Împotriva sentinței au formulat recurs, în termen legal, motivat și legal scutit de plata taxei judiciare de timbru, atât pârâtul Ministerul Justiției, cât și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin N, înregistrate pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Criticile invocate de Ministerul Justiției au vizat nelegalitatea hotărârii sub aspectul obligării la plata dreptului și pentru viitor în lipsa unei baze legale pentru recunoașterea dreptului și pentru viitor în condițiile în care OG8/2007 - noua lege de salarizare a categoriei profesionale în care se regăsesc și reclamanții - nu prevede un astfel de spor.
Criticile invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor au vizat greșita nereținere a lipsei calității sale procesual pasive, excepție invocată în întâmpinare, justificat de faptul că nu există nici un raport de muncă cu reclamantul și nici nu se confundă cu statul român ori cu ordonatorii de credite în domeniu.
Părțile, legal citate pentru termenul din 6.04.2009, nu s-au prezentat, nu au formulat cereri; cum se solicitase judecarea cauzei în lipsă ( fl.3, 7d ) cauza a rămas în deliberare.
Examinând recursurile în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art. 304/1, 312.pr.civ. Curtea constată caracterul lor nefondat justificat de următoarele considerente.
* Referitor la recursul Ministerului Justiției ( actual Ministerul Justiției și Libertăților ):
În ceea ce privește justificarea dreptului și după 1.04.2007, data intrării în vigoare a noii legi de salarizare a personalului auxiliar de specialitate din instanțe ( OG8/2007 ), trebuie reținut că:
- Această apărare a fost făcută pentru întâia dată în recurs, deși nimic nu împiedica partea să o invoce și în fața instanței de fond existând la acea dată și nedepinzând de acte sau fapte ulterioare.
- Este adevărat că prin art.30 din OG nr.8/2007 s-a abrogat expres Legea nr.50/1996, deci inclusiv art.47 din această lege; însă această prevedere din legea internă nu poate fi aplicată în cauză deoarece este contrară în primul rând cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale astfel cum a fost definit de jurisprudența CEDO. Astfel, sporul de 50% solicitat de reclamantă, fiind un drept de creanță, este, conform acestei jurisprudențe, un bun în sensul art.1 din Protocol.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 reclamantul în calitate de personal auxiliar de specialitate a fost lipsit de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face potrivit art.1 din Protocol doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG nr.8/2007 nu se poate desprinde vreun motiv obiectiv și rezonabil pentru care această categorie profesională să fie lipsită de dreptul de proprietate asupra acestui spor de 50%.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituție dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, Curtea reține că există un conflict între art.30 din OG nr.8/2007 și art.1 din Protocol în ceea ce privește sporul de 50%, urmând astfel a da prioritate acestui din urmă act normativ internațional.
legii interne contrare nu se confundă nici cu abrogarea legii și nici cu o altă sancțiune privind legile și anume neconstituționalitatea legilor.
unei norme legislative contrare unui tratat internațional în materia drepturilor omului se constată de jurisdicțiile și autoritățile publice în procesul de interpretare și aplicare a legii, în timp ceabrogarea expresăse decide de organul legiuitor.
legilor intervine în cazul încălcării supremației tratatelor internaționale în materia drepturilor omului, în timp ce neconstituționalitatea operează în raport cu Constituția; este de competența exclusivă a Curții Constituționale. În schimb Curtea Constituțională nu este competentăpe cale principalăîn ceea ce privește inaplicabilitatea legilor pentru neconvenționalitate, deoarece ea este exclusiv gardianul Constituției, iar nu și al tratatelor internaționale în materia drepturilor omului. Potrivit regulilor de drept comun instanța de contencios constituțional este competentă în această problemă caorice altă jurisdicție pe cale incidentală.
privind neconvenționalitatea legilor sunt de competența tuturor autorităților publice care interpretează și aplică legea ( în primul rând instanțelor judecătorești, dar și oricărei altei autorități publice inclusiv așa cum am arătat pe cale incidentală Curții Constituționale).
Dacă efectele declarării neconstituționalității se produc erga omnes, constatarea inaplicabilității unei dispoziții legislative contrare are efect exclusiv partes.
- Mai mult, la data când Jas oluționat recursul în interesul legii, OG8/2007 era deja aplicabilă; prin urmare, dacă dreptul la sporul de 50% pentru suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar s-ar fi justificat numai până la 1.04.2007, instanța supremă l-ar fi recunoscut numai până la acea dată; fapt ce nu a survenit, tocmai ca urmare a argumentelor din prima parte a analizei vizând neconvenționalitatea.
Referitor la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor ( actual Ministerul Finanțelor Publice ) se reține că:
În mod corect și legal s-a reținut de către prima instanță că are calitate procesual pasivă în alocarea de fonduri necesare plății de către Ministerul Justiției ( actual Ministerul Justiției și Libertăților ) atât față de dispozițiile art. 1 din nr.OUG 22/2002 conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, cât și față de prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 ce instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fără a-1 exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăților. Și nu în ultimul rând trebuiesc amintite dispozițiile Ordinului comun nr. 3774/C/22.08.2008 ce stabilește obligația acestui recurent de a aloca sumele necesare efectuării plății drepturilor salariale între care se regăsește și cel ce face obiectul prezentului litigiu.
Față de toate aceste motive, constatând și că nu sunt incidente alte motive care să fie analizate din oficiu, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile promovate de recurenții-pârâți în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.35 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Camelia Liliana Viziteu, Petrina Manuela Aștefănesei
- - - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red. /
Red.
Tehnored./2 ex.
13.04.2009
Președinte:Camelia Liliana ViziteuJudecători:Camelia Liliana Viziteu, Petrina Manuela Aștefănesei
