Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 569/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 569
Ședința publică din data de 25 martie 2009
PREȘEDINTE: Ana Roxana Tudose
JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Maria Stoicescu Adriana
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții,, toți cu domiciliul ales în P,-, - 3,. 3, jud.,la cabinetul de avocatură- avocați și, în calitate de reprezentanți legali ai recurenților-reclamanți și pârâta SC SA, cu sediul ales în B,-,. 3,. 7, sector 1, la sediul și Asociații, în calitate de reprezentanți legali ai recurentei-pârâte, împotriva sentinței civile nr.100 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA, prin avocat din cadrul Baroului B și consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare, formulată de recurenții-reclamanți, precum și o cerere, prin care aceștia solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea comunicării întâmpinării și înscrisurilor depuse către recurenta-pârâtă SC SA.
Consilier juridic și avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, pe rând, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea formulată de recurenții -reclamanți.
Curtea respinge cererea recurenților-reclamanți, în sensul acordării unui nou termen de judecată în vederea comunicării întâmpinării și înscrisurilor depuse către recurenta-pârâtă SC SA, ca neîntemeiată, întrucât nu există niciun text legal care să reglementeze necesitatea amânării cauzei pentru a se lua cunoștință de întâmpinare și nu au fost depuse înscrisuri noi, care să justifice amânarea cauzei.
Consilier juridic și avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, pe rând, având cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat și excepții de invocat în cauză, sens în care solicită cuvântul în dezbateri. Învederează că nu solicită proba cu acte, întrucât înscrisurile de care intenționau să se folosească în susținerea recursului sunt depuse la dosarul cauzei.
Curtea ia act că în prezenta cauză nu se formulează alte cereri și nu se invocă alte excepții și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic și avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, pe rând, având cuvântul, solicită admiterea recursului, reținerea cauzei spre judecarea fondului și respingerea, ca neîntemeiată, a cererii introductive, întrucât, în mod greșit, instanța de fond a stabilit că dreptul la suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă-iarnă, există pentru anul 2007. Învederează că prin art. 176 alin. 6 din CCM la nivel de ramură, nr. 288, publicat în Monitorul Oficial din 26.03.2007, este prevăzută posibilitatea transformării dreptului salarial respectiv ca element constitutiv al salariului de bază, cu efectul imediat al stingerii sale distincte pe viitor. Arată că, de asemenea, în CCM, încheiat între SNP SA și salariații săi, reprezentanți de, la nivelul anului 2000, se stipula cu claritate în art. 168 alin.2, teza a-II-a, faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telexului nr. 2412/1998.Fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul declarat de reclamanți, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să le plătească valoarea actualizată a sumelor ce reprezintă drepturile salariale suplimentare, datorate pentru aprovizionarea toamnă-iarnă în perioada 2005-2007, la nivelul a câte un salariu minim pe ramură, precum și a cheltuielilor de judecată, întrucât sunt sau au fost salariați ai societății pârâte, beneficiată de prevederile Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură pe anul 2000 nr. 53346/2006, renegociat în anul 2006, înregistrat sub nr. 288/2006, care, în art. 176 alin.1 și 2, recunoaște dreptul salariaților de a beneficia de aceste sume.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a invocat excepția tardivității promovării acțiunii, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, întrucât, la momentul transferului de personal de la SNP în 2002, drepturile pretinse de reclamanți fuseseră deja introduse în salariile de bază ale acestora, astfel că nu mai există. Excepția invocată de către pârâtă a fost respinsă de instanța de fond în ședința publică din 17.12.2008, apreciindu-se că drepturile solicitate au caracterul unor drepturi salariale, fiind aplicabile dispozițiile art. 284 alin.1 lit.c din Codul muncii, respectiv termenul de 3 ani.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr. 100 din 14.01.2009, prin care a admis în parte acțiunea reclamanților, a obligat pe pârâtă la plata drepturilor suplimentare reprezentate de aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anul 2007, celelalte pretenții au fost respinse ca neîntemeiate, fiind respinsă și cererea privind cheltuielile de judecată, ca nedovedite.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut instanța de fond că în art. 168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997 este prevăzută acordarea acestei suplimentări salariale, iar în CCM la nivel de unitate pe 1998, în art. 168 alin.2 s-a prevăzut că această suplimentare a fost introdusă în salariul de bază, mențiuni efectuate și în CCM pe anii 2000 și 2002, însă în CCM pe anul 2005 nu se mai face nicio referire în ceea ce privește acordarea suplimentării, nici în ceea ce privește includerea ei în salariu. A concluzionat instanța de fond că în CCM la nivel de unitate pe anii 2005 și 2006 nu au mai fost prevăzute suplimentările salariale reprezentate de aprovizionarea toamnă-iarnă, intenția părților fiind aceea a suprimării, în totalitate, a acestor drepturi, neexistând temei legal cu privire la acordarea lor, reclamanții nedovedind pretențiile.
Referitor la anul 2007, s-a reținut de prima instanță că, potrivit CCM la nivel de ramură, înregistrat sub nr. 288 din 26.03.2007, în art. 176 alin.1 s-a prevăzut dreptul salariaților privind suplimentarea reprezentată de aprovizionarea de toamnă -iarnă, ce se acordă în luna octombrie și este egală cu un salariu minim pe ramură, astfel că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de acest drept.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs reclamanții, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea în parte a sentinței recurate, admiterea în totalitate a acțiunii, așa cum a fost formulată. Hotărârea primei instanțe a fost recurată și de către pârâtă, solicitându-se admiterea recursului, modificarea acesteia, cu consecința respingerii, ca neîntemeiată, a cererii.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că, în mod greșit, instanța de fond a respins cererea lor de acordare a drepturilor suplimentare pentru anii 2005 și 2006, în condițiile în care, Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul ramurii energiei electrice, termice, petrol și gaze în anul 2000, a fost prelungit, succesiv, până în anul 2006, prin actul adițional nr. 5, acest CCM este aplicabil și pentru anii 2004-2005, iar, prin actul adițional nr. 6, s-a prelungit valabilitatea pentru anii 2005 și 2006, existând, deci, suportul legal al acordării drepturilor solicitate.
Pârâta a susținut în motivarea recursului că, în mod greșit, prima instanță a stabilit dreptul reclamanților la suplimentarea salarială reprezentată de aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru anul 2007, cu motivarea că acest drept nu a fost inclus în salariile angajaților, fără a ține seama că în CCM la nivel de ramură nr. 288 din 26.03.2007 a fost consacrat acest drept, însă, prevăzută și posibilitatea transformării sale într-un element constitutiv al salariului de bază, potrivit art. 176 alin.6 din Contract, acest lucru s-a petrecut în concret, înainte de preluarea prin transfer a personalului de la fosta Sucursala B, mai exact din anul 1998, în CCM încheiat la nivelul anului 2000, art. 168 alin.2 teza a II-a prevedea expres acest lucru, care se realizase conform telexului nr.2412/1998.
Curtea analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, constată următoarele:
Recurenții-reclamanți sunt salariați al recurentei-pârâte SC SA B, fostă SC SA, care, sub denumirea B, a fost sucursala de prestări servicii a SNP RA, astfel cum rezultă din Anexa Nr.1, pct.B a OUG nr.49/1997 privind înființarea și organizarea acestei Societăți Naționale a.
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 1997 ( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca, anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar, în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract (filele 23-25).
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut, reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997 ( fila 22 dosar recurs).
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și, s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că, prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998(fila 23 dosar recurs) emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale, între care și B (devenită actualmente SC SA) pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002, dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În ceea ce privește acordarea acestui drept pe anul 2007, Curtea constată că, potrivit pe acest an, înregistrat sub nr. 288 din 26.03.2007, în art. 170 alin.1 este prevăzut dreptul salariaților de a beneficia de o suplimentare pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă în luna octombrie egală cu un salariu minim pe agent economic, însă alin.4 al aceluiași art. prevede că suplimentarea respectivă se acordă în condițiile în care nu s-a convenit la nivel de agent economic introducerea ei în salariul de bază, o clauză contractuală în acest sens s-a stipulat încă din anul 1998, prin telexul nr.2412 din 29.05.1998, ce a fost emis în urma negocierilor dintre reprezentanții patronatului SNP SA și ai sindicatului, ulterior acestor negocieri suplimentarea reprezentată de acest drept fiind inclusă în salariul de bază, neexistând dovadă în sens contrar.
În ceea ce priveșterecursul declarat de recurenții-reclamanți, Curtea constată că motivul, potrivit căruia drepturile salariale reprezentate de aprovizionarea toamnă-iarnă aferentă anilor 2005 și 2006 sunt legale și trebuie acordate, CCM din anul 2000 fiind prelungit, în mod succesiv, până în anul 2006, voința părților nefiind aceea de a suprima aceste drepturi, este nefondat, întrucât art. 176 alin.1 prevede acest drept, însă alineatul 6 al aceluiași articol stipulează că dreptul respectiv se acordă în condițiile în care nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază, ori, între părțile contractante s-a convenit tocmai în acest sens prin telexul nr. 2412 din 29.05.1998, ce a fost emis în urma negocierilor dintre patronat și sindicat, în acest sens fiind și adresa nr. 2328 din 8.10.1997.
Referitor larecursul societății pârâte, Curtea constată că este fondat, întrucât, în mod greșit, Tribunalul Dâmbovițaa stabilit că dreptul la suplimentarea salarială reprezentată de aprovizionarea toamnă-iarnă există pentru anul 2007, întrucât nu s-a făcut dovada că acest drept a fost inclus în salariile angajaților, în condițiile în care în CCM la nivel de ramură nr. 288 din 26.03.2007 este consacrat dreptul salarial, însă și introducerea acestuia în salariu, conform art. 176 alin.1 și 6 și s-a făcut dovada, prin adresele nr.2328/1997 și nr. 2412/1998, că această suplimentare salarială a fost inclusă în salariul de bază încă din 1998, de atunci salariile angajaților societății recurente au cunoscut majorări succesive anuale.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, în mod corect, Tribunalul Dâmbovițaa respins cererile reclamanților privind acordarea suplimentării salariale reprezentate de aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru anii 2005 și 2006, în condițiile în care nu există temei legal pentru acordarea lor, aplicabilitatea CCM din 2000 a fost prelungită succesiv până în anul 2006, fiind valabilă atât prevederea art. 176 alin.1, cât și cea a alineatului 6, respectivul drept a fost inclus în salariu încă din 1998, recursul acestora nu este fondat, urmând ca, în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă, să fie respins.
Totodată, instanța de control judiciar constată că, în mod greșit, instanța de fond a acordat salariaților reclamanți dreptul privind suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă pe anul 2007, în condițiile în care, între părți, se convenise încă din 1998, ca acest drept să fie inclus în salariul de bază, nefăcându-se dovadă contrară în acest sens, astfel că recursul pârâtei este fondat, urmând ca, în conformitate cu art. 312 alin.1,2 și 3 pr.civilă, să fie admis, să se modifice în parte sentința recurată, în sensul respingerii capătului de cerere privind plata drepturilor suplimentare reprezentate de aprovizionarea toamnă-iarnă pe anul 2007, restul dispozițiilor hotărârii recurate urmând a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții, toți cu domiciliul ales în P,-, - 3,. 3, jud.,la cabinetul de avocatură- avocați și, în calitate de reprezentanți legali ai recurenților-reclamanți, împotriva sentinței civile nr.100 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Admite recursul formulat de pârâtaSC SA, cu sediul ales în B,-,. 3,. 7, sector 1, la sediul și Asociații, în calitate de reprezentanți legali ai recurentei-pârâte, împotriva sentinței civile nr.100 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge capătul de cerere referitor la plata drepturilor suplimentare ce reprezintă aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anul 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Maria Stoicescu Adriana
--- - - - -- -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./2.04.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Ana Roxana TudoseJudecători:Ana Roxana Tudose, Maria Stoicescu Adriana
