Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 571/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 571
Ședința publică din data de 25 martie 2009
PREȘEDINTE: Ana Roxana Tudose
JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Maria Stoicescu Adriana
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtaSC SA- Membru Grup,prin reprezentant legal și Asociații, cu domiciliul ales în B, B, sector 1, Bd. - -- House, nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr.1768 din 04 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant,domiciliat în Târgoviște, prof.,. 50,. 2,. 9, jud.,având domiciliul ales în G, str. - -,. 41,. C 2,. 2,. 9, jud. D, la reprezentantul legal avocat.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta-pârâtă SC SA și intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta -pârâtă SC SA a solicitat, prin motivele de recurs, aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea ia act că în prezenta cauză s-a solicitat de către recurenta -pârâtă SC SA, prin motivele de recurs, aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămânând în deliberare, pronunță următoarea hotărâre:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale cuvenite și neacordate, actualizate în raport cu rata inflației, prevăzute de art. 168 alin. 1 din.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei și că a fost prejudiciat, în sensul că nu i-au fost acordate drepturile salariale prevăzute de art. 168 din, cu caracter obligatoriu, precum și de art. 243 alin. 1 și 236 alin. 4 din Codul muncii, care statuează dreptul la negocieri colective și caracterul obligatoriu al convențiilor încheiate.
Prin încheierea din 05.03.2008, Tribunalul Teleormana disjuns judecarea pricinii privindu-l pe reclamantul și a declinat competența în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Prin întâmpinarea depusă la data de 07.10.2008, pârâta a solicitat respingerea cererii, întrucât, începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai au convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, că operațiunea includerii acestor drepturi în salarii nu a avut o aplicabilitate limitată, continuând să producă efecte și în anii următori, textul art. 168 din CCM fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.
S-a mai susținut de către intimată prin întâmpinare, că pentru a se evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților, Comisia Paritară a adoptat la 31.08.2007 decizia nr. 5140/2007, prin care s-a confirmat faptul că părțile au înțeles ca, începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, iar începând cu anul 2004 articolul 168 alin.1 a rămas fără obiect, deoarece primele erau parte a salariului de bază ca întreg.
În ceea ce privește modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, s-a arătat de către intimată că este greșită, atâta timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate și nu la salariul de bază mediu, ale cărui valori la nivelul anilor 2004-2007 au fost diferite față de valorile prezentate de către reclamant, fiind stabilite prin adresa nr.2022/04.09.2007, iar promovarea acțiunii este prematură, deoarece dreptul de a formula acțiune nu se poate considera născut, atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Prin sentința nr.1768 din 4 noiembrie 2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea formulată de reclamantul, fiind obligată pârâta să plătească reclamantului suplimentările salariale cuvenite de C și Paști în perioada 10.12.2004-10.12.2007, de câte un salariu de bază mediu pe unitate, actualizate în raport de indicele de inflație.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat drepturi salariale restante, cuvenite și neacordate, începând cu anii 2005 și până la data încetării contractului individual de muncă, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor, drepturi prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004, 2005, 2006.
Tribunalul a mai reținut că susținerea pârâtei din întâmpinare, referitoare la faptul că aceste modificări ale articolului 168 alin.2 din au fost introduse pentru a se prevedea, cu certitudine, că operațiunea includerii drepturilor salariale în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, continuând să producă efecte și în anii următori, nu poate fi primită, această concluzie nerezultând din folosirea la timpul trecut a verbului " au fost introduse", ci, dimpotrivă, întărește convingerea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale de Paști și Caa vut loc doar în anul 2003. De asemenea, tribunalul a reținut că nu poate fi acceptată concluzia Comisie Paritare a SA exprimată în "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C, prevăzute în art. 168 din al SA din 31.08.2007", care interpretează retroactiv prevederile art.168 alin.1 și 2, stabilind că începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate sub această formă, această interpretare a voinței părților, referitoare la art. 168 din adoptată de Comisia Paritară, constituind, de fapt, o modificare cu efecte retroactive a legii părților, respectiv a Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate; totodată, această modalitate este contrară prevederilor titlului 7 din Codul muncii referitor la contractele colective de muncă și, în principal, prevederilor art. 244 din Codul muncii, care stabilesc că părțile pot modifica clauzele contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori convin acest lucru.
S-a mai reținut că, modificarea la care face referire art. 244 din Codul muncii, urmează să producă efecte pentru viitor, concluzie care rezultă din aplicarea principiului neretroactivității legii civile, prevăzut de art. 1 din Codul civil, precum și din dispozițiile art. 236 alin.4 din Codul muncii, în raport de care contratele colective de muncă încheiate cu respectarea condițiilor legale constituie legea părților.
Referitor la invocarea prematurității introducerii cererii de chemare în judecată pentru lipsa negocierii, în vederea stabilirii cuantumului exact al sumelor care ar fi trebuit acordate, invocată de pârâtă, tribunalul a constatat că aceasta este o apărare de fond, care vine în contradicție cu susținerile din întâmpinare, în care se precizează că drepturile solicitate au fost acordate, fiind incluse în salariu. Pe de altă parte, pârâta invocă propria sa culpă, deoarece, fiind una din părțile contractului colectiv de muncă, putea declanșa negocierile anuale pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor.
Tribunalul a mai reținut că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei, în conformitate cu prevederile art. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada acordării suplimentărilor salariale de C și de Paști, în conformitate cu prevederile art. 168 alin. 1 din Codul muncii, nu a depus la dosar state de plată, decizii interne privind acordarea acestor drepturi sau orice alte documente, din care să rezulte introducerea acestor suplimentări în salariile angajaților.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta SC SA - membru Grup, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, o primă critică vizează faptul că drepturile salariale suplimentare de C și de Paști, pe care le rclamă intimatul-reclamantă, au fost incluse în salariul de bază, începând cu anul 2003, în fiecare an, pentru toți salariații.
Un al doilea motiv de recurs este acela că, instanța de fond nu a ținut seama de decizia nr. 3793 din 18.06.2007 a Comisiei paritare, ce a confirmat intenția părților cu privire la includerea acestor bonusuri cuvenite foecărui salariat, în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anul următor, în această decizie menționându-se, în mod clar, faptul că intenția reală a părților la negocierea contractului colective de muncă a fost în sensul includerii acestor bonusuri în salariul de bază.
Pe de altă parte, în motivele de recurs, ca și în fața instanței de fond, s-a susținut caracterul prematur al acțiunii, pe motiv că dreptul de a formula prezenta acțiune în favoarea reclamantului, nu poate fi considerat ca fiind născut, atâta timp cât nu au avut loc negocierile, în baza cărora, cuantumul exact al sumelor, să fi fost stabilit.
O altă critică vizează faptul că dreptul la acțiune al reclamantului era prescris la momentul formulării acțiunii, întrucât aceste drepturi nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității, ci exclusiv drepturi acordate acestuia, în scopul de a îi oferi protecție socială, iar art. 283 alin.-1 lit.e din Codul muncii, prevede, în mod expres, că termenul de prescripție, aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea acestor obligații, este de 6 luni.
În sfârșit, un ultim motiv de recurs vizează modalitatea de calcul greșită invocată în susținerea acțiunii, atâta vreme cât aceasta a fost raportată la salariul mediu brut la nivel de societate, deși, în art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă se stipulează faptul că baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori la nivelul anilor 2004-2007 au fost diferite de valorile prezentate de către reclamant.
Deși legal citat, intimatul-reclamant nu s-a prezentat în fașa instanței și nu și-a formulat eventualele apărări.
Examinând recursul de față, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor de lege incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 168 alin.1 din CCM, salariații societății recurente au dreptul de a beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, însă aceste clauze contractuale nu au fost aduse la îndeplinire de către SC SA B, care nu a făcut dovada că a achitat reclamantului respectivele drepturi cu ocazia sărbătorilor de C 2005 și Paști 2006, astfel că, în mod corect, instanța de fond a obligat societatea recurentă să aducă la îndeplinire această obligație, fiind aplicabile dispozițiile art. 161 și următoarele din Codul muncii, cuantumul acordat reclamantului nu a fost determinat de către instanță, ci doar determinabil, făcându-se referire la dispozițiile din Contractul Colectiv de Muncă, ce prevede că aceste suplimentări salariale sunt egale cu un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Referitor la motivul de recurs, potrivit căruia acțiunea reclamantului este prematur formulată, această apărare fiind invocată ca excepție în fața instanței de fond, care, în mod corect, a respins-o, Curtea constată că este nefondat, întrucât societatea recurentă invocă, în fapt, propria sa culpă, inițiativa negocierilor și obligația organizării lor aparțin patronatului, conform Legii nr.130/1996 republicată, motivarea societății fiind în contradicție cu susținerea, potrivit căreia respectivele drepturi salariale suplimentare au fost achitate reclamantului prin includerea lor în salariul de bază.
În ceea ce privește motivul de recurs, potrivit căruia dreptul material la acțiune al reclamantului era prescris, Curtea reține că, în conformitate cu art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă, în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani, aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, această critică fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca, pentru drepturile salariale, să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Nici motivul de recurs referitor la fondul cauzei nu este întemeiat, întrucât susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că, începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă, în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor drepturi salariale, recurenta nu a depus la dosar statul de plată individual din care să rezulte această susținere, deși avea o astfel de obligație, conform art. 163 din Codul muncii, iar sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
Motivul de recurs privind cuantumul sumei acordată reclamantului nu este întemeiat, întrucât instanța de fond nu a acordat respectivele drepturi salariale într-un cuantum determinat, ci într-unul determinabil, făcându-se referire la dispozițiile art. 168 alin.1 din CCM, ce prevăd că respectivele prime sunt egale cu un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Nici motivul de recurs, potrivit căruia problemele invite în legătură cu modificarea, suspendarea, executarea sau încetarea Contractului Colectiv de Muncă revin unei Comisii Paritare, conform art. 10 din CCM, iar această comisie a interpretat alineatul 2 al art. 168 din CCM, în sensul că din anul 2004 și în continuare intenția reală a părților a fost introducerea drepturilor salariilor suplimentare în salariile de bază, nu este întemeiat, întrucât adresa depusă la dosar de către recurentă nr. 3793 din 18.06.2007 nu poate produce efecte juridice, atât timp cât nu este menționată calitatea persoanelor semnatare, de reprezentanți legali ai părților și mandatul necesar pentru întocmirea respectivei adrese, prin clauzele contractuale neputându-se îngrădi dreptul constituțional de acces al părților la justiție.
Față de aceste considerente, Curtea constată că, în mod corect, Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția prematurității formulării acțiunii, în condițiile în care societatea recurentă a solicitat respingerea acțiunii, fiind evident că nu dorește să negocieze cuantumul suplimentării drepturilor salariale, care, de altfel, fuseseră prevăzute în art. 168 alin.1 din CCM în ceea ce privește cuantumul și a obligat societatea recurentă la plata drepturilor salariale reprezentate de prima de C 2005 și prima de Paști 2006, sumă actualizată cu indicele de inflație în conformitate cu dispozițiile art. 168 alin.1 din CCM pe 2005 și 2006, sentința recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca, în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtaSC SA- GRUP,prin reprezentant legal și Asociații, cu domiciliul ales în B, B, sector 1, Bd. - -- House, nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr.1768 din 04 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant,domiciliat în Târgoviște, prof.,. 50,. 2,. 9, jud.,având domiciliul ales în G, str. - -,. 41,. C 2,. 2,. 9, jud. D, la reprezentantul legal avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Maria Stoicescu Adriana
- - - - - - -
Grefier,
Red.ART
Tehnored.MA
2 ex./31.03.2009
dosar fond-- Tribunalul
judecători fond.:, -
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
Președinte:Ana Roxana TudoseJudecători:Ana Roxana Tudose, Maria Stoicescu Adriana
