Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 68/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 68
Ședința publică de la 14 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu Nicolița Tănăsoiu
Asistent judiciar -- -
Asistent judiciar -
Grefier -
*************
Pe rol, judecarea acțiunii privind pe reclamanții, și pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra acțiunii de față.
La data de 19 martie 2008 reclamanții - -, procuror, grefier șef, și -conducător auto, în cadrul DNA, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Public, Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Finanțelor Publice pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
a/ obligarea pârâților în solidar la plata, actualizată, la zi, cu indicele de inflație, în favoarea reclamanților, a sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50 % prevăzut de art. 47 din Legea nr.50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare, după cum urmează:
- pentru procuror - începând cu 1 ianuarie 2007 și în continuare;
- pentru grefier șef începând cu 1 martie 2005 și în continuare;
- pentru începând cu 1 februarie 2007 și în continuare,
b/ obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă;
c/ obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate;
-d/ obligarea pârâților la plata cheltuieli lor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că prin art. 47 din Legea 50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi alte personalului din organele autorității judecătorești s-a prevăzut ca pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Ulterior, prin OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat acest spor, nemaifiind prevăzut în noua lege de salarizare a magistraților.
Pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate au rămas în vigoare,însă, dispozițiile Legii nr.50/1996, aceste dispoziții fiind abrogate de abia la intrarea în vigoare a OG nr.8/2007, ordonanță ce reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor. Acesta este motivul pentru care acțiunea reclamanților se limitează la a solicita acest spor doar până în luna februarie 2007, data intrării în vigoare a noii legi de salarizare.
La data stabilirii acestui drept în baza art.47 din legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care personalul din justiție își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Având în vedere cele expuse reclamanții solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Depun în copie extras din legea nr.50/1996 și extras din OG nr.8/2007.
Pârâtul Ministerul Publica depus întâmpinare prin care solicită admiterea excepției de necompetență materială a instanței de judecată și declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, iar pe fond solicită respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă.
Direcția Națională Anticorupție prin întâmpinarea depusă solicită respingerea acțiunii ca fiind nelegală și neîntemeiată.
Pe fond precizează că, sporul de 50 % nu era prevăzut în Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Abia prin OG 9/28 iulie 1997 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a menționat la punctul 32 " după art.42 se introduce articolul 42/1, cu următorul cuprins:" pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații de la instanțele judecătorești și de la parchete, precum și executorii judecătorești beneficiază de un spor de 50 % la salariul de bază brut lunar".
Ulterior prin OG 56/1997 privind modificarea și completarea OG 9/1997 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996acest articol a fost modificat prin pct.2 al acestui act normativ în sensul " la punctul 32, art.42/1 va avea următorul cuprins "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și executorii judecătorești beneficiază de un spor de 50 % la salariul de bază brut lunar".
Tribunalul Dolj prin încheierea de la 02 iulie 2008 scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competentă soluționare la Curtea de Apel Craiova -Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
La data de 02 octombrie 2008 pârâta DGFP D pentru Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinare invocă excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor în speța dedusă judecății, motivată de faptul că între MEF și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă, angajatorul acestora fiind Ministerul Public, iar pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând acțiunea formulată instanța reține următoarele:
Reclamanții au calitatea de procuror, grefier șef și conducător auto la Direcția Națională Anticorupție
În art.47 din Legea nr. 50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a prevăzut acordarea unui spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților precum și personalul auxiliar în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art. pct.42 din Ordonanța Guvernului nr. nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Acest spor, însă a fost prevăzut și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, lege organică în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, care prevedea în art. 81 că magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de sporuri pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Așa cum rezultă din preambulul Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, Guvernul a fost abilitat, conform Legii nr. 125/2000, să adopte, să modifice sau să completeze acte normative, activitatea de legiferare intrând în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Art.4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, prevede că "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte", iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituție". De asemenea, în această lege sunt definite atât instituția modificării, completării cât și abrogării unui act normativ, ale căror efecte juridice sunt diferite.
Astfel, instanța constată că prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice, prevăzut de Legea nr.24/2000 și cu depășirea limitelor legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. 3 ( art. 107 alin. 3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr.83/2000), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
Ca urmare, neregularitatea modului în care au fost adoptate face inaplicabile normele de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 iar, în lipsa unei abrogări exprese, normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice. Astfel, drepturile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin în continuare categoriilor profesionale la care se referă acest act normativ.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001."
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 al. 3 cod procedură civilă.
Cum pârâții nu au acordat sporul de stres și suprasolicitare prevăzut de lege și pe care ar fi trebuit să-l acorde urmare a deciziei ICCJ instanța constatând acțiunea reclamantelor ca fiind întemeiată o va admite în parte și va obliga pârâții către reclamanți la plata sporului de 50 %, respectiv pentru suma de 36.888 lei, pentru, suma de 24.698 lei și pentru - 4.829 lei, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
Având în vedere că s-a solicitat și înscrierea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, urmează a dispune obligarea părților la efectuarea acestora ca o consecință a admiterii capătului de cerere privind acordarea sporului de 50 %.
Acțiunea va fi respinsă față de MFP deoarece între reclamanți și această instituție nu există raporturi juridice de muncă.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public, urmează a fi respinsă pentru următoarele:
Conform art. 60 alin.1 Cod pr.civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubiri.
Astfel, pentru a fi întemeiată o cerere de chemare în garanție trebuie să existe în sarcina garantului o obligație de garanție legală sau convențională.
Această condiție nu este îndeplinită în cauza de față deoarece pârâtul MFP nu datorează garanție pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, ambii fiind ordonatori de credite.
Art.2 din OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituie o obligație în sarcina ordonatorilor principali de credite în sensul că au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul Ministerul Public, iar chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea bugetului de stat și în rectificare acestuia, dar pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite în conformitate cu art. 34 din Legea nr.500/2002 care prevede că ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună MFP propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli și estimările pentru următorii 3 ani,comunicate potrivit art.33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
Într-adevăr, art.19 alin.1 lit.a din Legea nr.500/2002 prevede că, în domeniul finanțelor publice, MFP coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, respectiv pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, dar în lipsa unei propuneri de introducere în buget din partea ordonatorului principal de credite, nu se poate prezuma culpa viitoare a MFP cu privire la virarea acestor sume.
Față de aceste aspecte, va respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de pe reclamanții, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE.
Obligă pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE să plătească reclamanților sporul de 50 %, respectiv pentru -, suma de 36.888 lei, pentru, suma de 24.698 lei și pentru - 4.829 lei, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
Obligă pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în CM ale reclamanților.
Respinge acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge cererea de chemare în garanție.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 octombrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Asistenți judiciari,
- -
Grefier,
22.10.2008
Red.jud.-
7 ex/AS
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Ioana Moțățăianu Nicolița Tănăsoiu
