Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 765/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 765
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27 octombrie 2008
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta "" - GRUP B împotriva sentinței civile nr.368 din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat pentru recurenta-pârâtă avocat, iar pentru intimații-reclamanți avocat.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul recurentei-pârâte depune la dosar în xerocopie dovada contractului de asistență juridică nr.8/22.02. 2008 așa cum s-a dispus la termenul anterior și motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită judecarea cauzei.
Apărătorul intimaților-reclamanți depune la dosar tabelul cu semnături și datele de identificare ale părților pe care le reprezintă fiind anexă la contractul de asistență juridică și solicită judecarea cauzei, neavând alte cereri de formulat.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune consideră că în mod nelegal și neîntemeiat instanța de fond a respins această excepție motivat de faptul că așa cum rezultă și din Codul muncii salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului de muncă și cuprinde salariul de bază, îndemnizațiile, precum și adaosurile și sporurile plătibile în raport cu performanțele individuale. Reclamanții au solicitat acordarea unor prime cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, dar din reglementarea diferită a Contractului Colectiv de muncă într-un capitol distinct de cel al salarizării, rezultă că acestea nu sunt drepturi salariale în înțelesul dispozițiilor Codului muncii, ci sunt drepturi fără caracter periodic. Față de aceste considerente, solicită a se constata că la data formulării prezentei acțiuni, termenul de prescripție era împlinit, dreptul la acțiune fiind astfel prescris. Cu privire la fondul cauzei, consideră că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și respingerea acțiunii întrucât societatea recurentă a achitat toate drepturile salariale intimaților. Cu ocazia negocierilor colective din anul 2003 s-a agreat introducerea acestor drepturi salariale suplimentare în salariile de bază ale angajaților,chiar dacă redactarea textului rezultat a fost deficitară. Ulterior anului 2003, negocierile anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, și de atunci salariul de bază mediu a crescut în fiecare an. Instanța de fond a obligat pârâta la plata unor sume de bani, care nu se cuvin în totalitate reclamanților, în condițiile în care aceste sume sunt impozabile, iar valorile pretinse de reclamanți indicau valori brute. Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, arată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.283 lit. care se referă la un termen de prescripție special, ci dispozițiile art.283 lit.c care stabilesc termenul de prescripție general de 3 ani de zile. Consideră că poziția recurentei este neserioasă susținând că s-a prescris dreptul material la acțiune, iar pe de altă parte face plata în mod voluntar către intimați a primelor de Paști și Solicită respingerea prescripției dreptului material la acțiune. Cu privire la al doilea motiv de recurs solicită a fi respins și menținerea hotărârii instanței de fond, motivat de faptul că deși instanța de fond din oficiu a dispus efectuarea unei expertize contabile, pârâta a refuzat să plătească acest onorariu, astfel că urmează a fi respinse criticile referitoare la calculul eronat al sumelor. La instanța de fond pârâta nu a contestat baza de calcul și modalitatea de calcul deși reclamanții au depus anexele cu sumele solicitate și nici nu a formulat vreo apărare cu privire la cuantumul sumei și la baza de calcul ci doar cu privire la faptul dacă aceste drepturi se cuvin sau nu. Depune la dosar note scrise și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Prin sentința civilă nr.368/2008, pronunțată în dosarul nr- a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții,.
În motivarea acestei sentințe instanța a reținut următoarele:
Prin cererea depusă și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamanta, și au chemat-o în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate în perioada anilor 2004, 2005 si 2006.
In motivarea acțiunii se arată că potrivit contractelor colective de muncă pe anii 2004,2005,2006, art.168 1 salariații pârâtei cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe.
Aceste suplimentări salariale nu au fost acordate de către pârâtă.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.166 Codul muncii si art.168 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Societății, renegociat și reeditat în anii 2004,2005,2006.
În apărare pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării se arată că, începând cu anul 2003 reprezentanții și cei a au convenit ca pentru toți salariații, drepturile salariale suplimentare de C și de Paști menționate în cuprinsul (art.168 1) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat în acest sens fiind înserat în art.168 2.
Întrucât au apărut unele litigii de muncă ale două părți au urmat procedura prevăzută de și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare, organism care a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât si pentru anii următori.
S- invocat prin întâmpinare excepția prematurității acțiunii întrucât dreptul nu s-a născut, întrucât potrivit art.168 1 din astfel de sume se acordă numai după ce sunt negociate de către cu, excepție pe care însă pârâta a renunțat să o mai susțină.
Pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune prin raportare la dispozițiile art.283 1 lit.e din Codul muncii.
În dovedirea susținerilor sale pârâta a depus la dosar înscrisuri.
Instanța a dispus în temeiul art.129 5 cod procedură civilă efectuarea unei expertize tehnice contabile și a stabilit ca onorariul să fie achitat de către pârâtă având în vedere dispozițiile art.287 cod procedură civilă.
Examinând actele si lucrările dosarului prin raportare la probele administrate în cauză instanța reține următoarele:
Privitor la excepția prescripției dreptului la acțiune reține că aceasta se impune a fi respinsă, în cauză fiind incidente dispozițiile art.283 lit. și nu ale art.283 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 3 ani, aceste suplimentări salariale intrând în noțiunea de salariu.
Chiar dacă aceste drepturi bănești nu au fost prevăzute în mod expres în Codul muncii, instanța apreciază că ele sunt asimilate drepturilor salariale și ca urmare va respinge excepția.
În ceea ce privește fondul cauzei reține următoarele:
Potrivit art.168 1 și încheiat între SA și salariații reprezentați de I în anul 2003, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment, urmând să înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, a modalităților de acordare, a condițiilor, criteriilor si a beneficiarilor.
Aliniatul 2 al aceluiași articol stabilește că în anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pârâta susține că suplimentările salariale introduse în salariul de bază în anul 2003, au fost menținute și în anii normatori astfel încât obligația prevăzută de art.168 a fost îndeplinită de către societatea intimată, aceasta fiind convenția și interpretarea dată de 2 al art.168 de către părțile semnatare, potrivit Deciziei obligatorii a Comisiei Paritare a - I, data în aplicarea art.9
Raportat la apărările pârâtei reclamanții au contestat includerea primelor în salariu, arătând că salariile au fost doar indexate de la an la an.
În verificarea susținerilor pârâtei instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice contabile care să stabilească de la an la an, atât indexarea salariilor cât și distinct includerea primelor în salariu, iar proba a fost pusă în sarcina pârâtei- angajator în condițiile art.278 Cod procedură civilă.
Pârâta, prin apărător a arătat expres că nu înțelege să avanseze cheltuielile necesare administrării acestei probe, astfel încât instanța s-a aflat în imposibilitatea de a verifica apărările sale.
In ceea ce privește baza de calcul a drepturilor salariale recunoscute de art.168 1 deși pârâta a susținut că aceasta este reprezentata de salariul de bază mediu la nivel de, instanța constată că această susținere nu poate fi luată în considerare motivat de faptul că potrivit adresei nr.2919/12.11.2007 pârâta a stabilit în mod unilateral și retroactiv abia în 2007 cuantumul salariului de baza mediu pentru anii 2003-2007 în contradicție cu adresele transmise anual structurilor teritoriale ale care stabilesc cuantumul "salariului mediu brut".
Pentru aceste considerente instanța va constata că pretențiile reclamanților sunt întemeiate, pârâta nefăcând dovada acordării drepturilor salariale solicitate si pe cale de consecință o va obliga la plata sumelor reprezentând prime de Paști si C pentru anii 2004- 2007, pentru fiecare reclamant conform precizărilor făcute, sume aferente perioadei de timp cât au fost angajați societății pârâte și care vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, potrivit art.1084 Cod civil.
În temeiul art.274 cod procedură civilă va obliga pârâta și la plata cheltuielilor de judecată în persoana reclamanților sume reprezentând onorariu apărător.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs intimata - Membru GRUP care a criticat nelegalitatea acesteia, invocând, în esență:
- nelegal, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la natura drepturilor salariale solicitate de intimați.
Astfel, conform dispozițiilor art.168 1 din Contractul Colectiv de Muncă, salariații beneficiază, cu ocazia Sărbătorilor de Paști și C, de drepturi salariale suplimentare, în cuantum egal cu salariul mediu pe societate.
Drepturile pretinse de intimați nu au natura unor drepturi salariale, având caracterul unor drepturi cu caracter periodic, menționate ca atare în; pe cale de consecință, termenul de prescripție, în cauză, era cel de 6 luni, conform dispozițiilor art.283 1 lit. "e" din Codul muncii, și nu de 3 ani, cum a reținut prima instanță.
- pe fondul cauzei, hotărârea, de asemenea, este nelegală, întrucât drepturile pretinse au fost incluse în salariul de bază al fiecăruia dintre intimați, conform clauzelor pe anii 2003, 2004; o astfel de clauză a fost inserată și în versiunea republicată a din anul 2005, aceasta stipulând că, în anul 2003 suplimentările salariale de la 1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat; a mai arătat recurenta că, instanța de fond nu a reținut corect voința părților semnatare, voință ce a fost consemnată, de altfel, și în adresele Comisiei Paritare nr.5140/31.08.2007 și nr.3793/18.06.2007, precum și în actul adițional la. înregistrat cu nr.1090/22.02.2008, în care se statuează că începând cu anul 2003 primele de Paști și C au devenit parte a salariului intimaților.
- modul de calcul al sumelor pretinse este eronat astfel cum rezultă și din adresa nr. 2919/12.11.2007 - Oficiul juridic al
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
1) Referitor laexcepția prescripției dreptului la acțiuneîn raport de natura dreptului pretins, se apreciază că acest motiv este nefondat.
Astfel, prin însuși art.168 din se stipulează faptul că salariații vor beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Paști și C de osuplimentare a drepturilor salariale, suplimentare în cuantum egal salariului de bază mediu brut pe societate.
Din interpretarea textului art.168 din astfel cum a fost redactat, rezultă că dreptul acordat cu prilejul celor două sărbători este un drept de natură salarială, fapt de altfel confirmat implicit de recurentă prin susținerea constată conform căreia începând cu anul 2003, acest drept a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
În acest context, se constată că salariații s-au adresat instanței pentru plata unor drepturi salariale neplătite de recurentă, drepturi pentru care, dreptul la acțiune se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.166 1 Codul muncii și nu cel de 6 luni prevăzut la art.283 1 lit. "e" al aceluiași act normativ, pentru acțiunile izvorâte din neexecutarea
2) În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs privindfondul litigiuluise constată că și acesta este nefondat.
Din analiza contractelor colective de muncă încheiate la nivel de societate pentru perioadele 2004-2007, contracte depuse în xerocopie la dosarul instanței de fond, rezultă că art.168 1 are aceeași formulare în toate contractele, în sensul că intimații, salariați ai SNP vor beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Pași și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP; cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, criteriilor, condițiilor și beneficiarilor.
2 al art.168 din contractele anterior menționate stipulează faptul că pentru anul 2003 suplimentările de la 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de, precizând, totodată, faptul că în anul 2003, suplimentările salariale de la 1 al articolului au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Ori, maniera de redactare a art.168 2, în contractele colective de muncă, succesive și interpretarea teleologică a textului, relevă faptul că drepturile stipulate la 1 al articolului, au fost incluse în salariile intimaților doar pentru anul 2003, nu și pentru anii 2005-2007, pentru care, în, dreptul suplimentar este prevăzut, în mod expres, explicit, separat de salariul mediu de bază.
Totodată, se constată că, salariul mediu de bază prevăzut în art.168 1 al contractelor colective de muncă, este diferit de la an la an, context în care nu poate fi reținută susținerea recurentei conform căreia dreptul suplimentar în cuantum egal cu al salariului mediu de bază ar fi inclus în calculul acestuia, recurenta neproducând nicio dovadă neechivocă, în acest sens.
În ce privește adresele nr.5140/31.08.2007 și 3793/18.06.2007 ale Comisiei Paritare și actul adițional la. înregistrat la 1090/22.02.2008, de care recurenta se prevalează, ca exprimând voința părților referitoare la interpretarea 1 și 2 al art.168 din, nu prezintă relevanță în speță, întrucât adresa nr.3793/18.06.2007 (fila 21 dosar fond) nu menționează calitatea persoanei semnatare, mandatul acesteia, calitatea de reprezentant la, iar ambele adrese nu au fost urmate de o decizie a conducerii societății care să stipuleze în mod explicit includerea în salariul de bază a dreptului solicitat de intimați; pe de altă parte, actul adițional la. încheiat la 21.02.2008, invocat de recurentă, este ulterior încetării efectelor contractelor colective de muncă pe anii 2004-2007, perioadă pentru care sunt pretinse drepturile obiect al prezentului litigiu.
3) Referitor la motivul de recurs vizând modul de calcul al drepturilor pretinse conform tabelului anexă depus de intimații contestatori în susținerea acțiunii, se reține, pe de o parte, faptul că acesta a fost realizat în raport de salariul de bază mediu la nivel astfel cum acesta a fost menționat în adresele emise de însăși intimata - pârâtă, iar, pe de altă parte, faptul că acesta din urmă a refuzat, la instanța de fond efectuarea unei expertize contabile care să îi ateste susținerile referitoare la cuantumul sumelor în litigiu.
În raport de cele anterior arătate, se reține că instanța de fond a procedat la o corectă interpretare a textului art.166 1 coroborat cu art.238 1 lit. "e" din Codul muncii, art.168 1 și 2 din
Pe cale de consecință, apreciind în raport de motivele invocate, că, în speță, nu se impune modificarea sentinței recurate, instanța, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul.
Se ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat formulat de pârâta - GRUP - B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 368 din14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 03 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent. /
Red. - 20.11.
. /2 ex.
20/26.11.2008
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
