Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 768/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 768
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27 octombrie 2008
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta 2E."SA- GRUP B împotriva sentinței civile nr.341 din 09 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat pentru recurenta-pârâtă avocat, iar pentru intimații-reclamanți avocat.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat și legal scutit de taxa judiciară de timbru.
Apărătorul recurentei-pârâte depune la dosar în xerocopie dovada contractului de asistență juridică și motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită judecarea cauzei.
Apărătorul intimaților-reclamanți depune la dosar tabelul cu semnături și datele de identificare ale părților pe care le reprezintă fiind anexă la contractul de asistență juridică și solicită judecarea cauzei, neavând alte cereri de formulat.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune consideră că în mod nelegal și neîntemeiat instanța de fond a respins această excepție motivat de faptul că așa cum rezultă și din Codul muncii salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului de muncă și cuprinde salariul de bază, îndemnizațiile, precum și adaosurile și sporurile plătibile în raport cu performanțele individuale. Reclamanții au solicitat acordarea unor prime cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, dar din reglementarea diferită a Contractului Colectiv de muncă într-un capitol distinct de cel al salarizării, rezultă că acestea nu sunt drepturi salariale în înțelesul dispozițiilor Codului muncii, ci sunt drepturi fără caracter periodic. Față de aceste considerente, solicită a se constata că la data formulării prezentei acțiuni, termenul de prescripție era împlinit, dreptul la acțiune fiind astfel prescris. Cu privire la fondul cauzei, consideră că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și respingerea acțiunii întrucât societatea recurentă a achitat toate drepturile salariale intimaților. Cu ocazia negocierilor colective din anul 2003 s-a agreat introducerea acestor drepturi salariale suplimentare în salariile de bază ale angajaților,chiar dacă redactarea textului rezultat a fost deficitară. Ulterior anului 2003, negocierile anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, și de atunci salariul de bază mediu a crescut în fiecare an. Instanța de fond a obligat pârâta la plata unor sume de bani, care nu se cuvin în totalitate reclamanților, în condițiile în care aceste sume sunt impozabile, iar valorile pretinse de reclamanți indicau valori brute. Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, arată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.283 lit. care se referă la un termen de prescripție special, ci dispozițiile art.283 lit.c care stabilesc termenul de prescripție general de 3 ani de zile. Consideră că poziția recurentei este neserioasă susținând că s-a prescris dreptul material la acțiune, iar pe de altă parte face plata în mod voluntar către intimați a primelor de Paști și Solicită respingerea prescripției dreptului material la acțiune. Cu privire la al doilea motiv de recurs solicită a fi respins și menținerea hotărârii instanței de fond, motivat de faptul că deși instanța de fond din oficiu a dispus efectuarea unei expertize contabile, pârâta a refuzat să plătească acest onorariu, astfel că urmează a fi respinse criticile referitoare la calculul eronat al sumelor. La instanța de fond pârâta nu a contestat baza de calcul și modalitatea de calcul deși reclamanții au depus anexele cu sumele solicitate și nici nu a formulat vreo apărare cu privire la cuantumul sumei și la baza de calcul ci doar cu privire la faptul dacă aceste drepturi se cuvin sau nu. Depune la dosar note scrise și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Prin sentința civilă nr.341/2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bacăua fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, a fost admisă acțiunea principală așa cum a fost precizată și acțiunea conexă, formulată de reclamanții, G, Ciudatu, în contradictoriu cu pâțrâta ""SA
În motivarea acestei sentințe, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr.6602/110/30.11.2007 la Tribunalul Bacău, reclamantul a chemat în judecata pârâta SC "" SA solicitând obligarea prin hotărâre judecătorească a acesteia din urmă a drepturilor salariale cuvenite și neacordate - în valoare de 8460 lei pentru fiecare reclamant în valoare actualizată cu indicele de inflație.
Motivând în fapt acțiunea lor au arătat că au fost angajații pârâtei până la începutul anului 2007 și în conformitate cu prevederile art.168 (1) din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004, 2005, 2006 ar fi trebuit să beneficieze de prima de Paști si C,suplimentări salariale ce nu le-au fost,suferind astfel un prejudiciu.
Au solicitat plata sumelor respective în valoare actualizată, ținând seama de devalorizarea monedei naționale.
Alăturat acțiunii si pentru dovedirea ei reclamanții au depus înscrisuri.
În drept acțiunea a fost motivată pe prevederile art.161 4, 238 și 269 din Codul renegociat si reeditat în anii 2004,2005,2006.
Pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar a susținut că în baza art.168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil în 2003 - suplimentările salariale de Paști si de C au fost incluse în salariul de baza țsemnatare ale CCM au prevăzut că suplimentările de drepturi salariale (primele de Paști si de C) vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Pentru anul 2004 - textul art.168 2 din CCM am terminat-o fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003.
Cu prilejul negocierilor colective din anul 2005 - în scopul exprimării intenției reale a părților prevederile CCM au fost modificate. Instanța a fost ca noua reglementare să prevadă fără echivoc faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale (cerute de reclamanți prin acțiune) nu a avut aplicabilitate doar pentru anul 2003- ci a continuat să producă efecte și în anii ce au urmat.
Astfel a fost prevăzut în mod expres că în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin decizia nr.5140/2007 Comisia Paritară a tras concluzia ca intenția reală a părților semnatare ale CCM a fost ca începând cu anul 2003 - suplimentările salariale prevăzute la art.168 1 să fie incluse în salariul lunar de baza al angajatului, astfel că începând cu anul 2003, prin voința părților semnatare ale CCM, art.168 1 a rămas fără obiect, primele nu mai erau individualizate în mod distinct ci au fost incluse în salariul de bază iar în conformitate cu prevederile art. 9 din 130/1996, prevederile CCM produc efecte pentru toți salariații,- indiferent de data angajării sau afilierii lor la o organizație sindicală.
Pârâta a mai susținut că promovarea acțiunii este prematură în raport de prevederile art.168 din CCM întrucât nu au avut loc negocierile pentru stabilirea valorii concrete a modalității de acordare a criteriilor si condițiilor pentru suplimentările salariale.
A mai fost invocată de către pârâtă si excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de prevederile art.283 1 lit.e din Codul muncii deoarece obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie neexecutarea obligațiilor prin contractul colectiv de muncă, iar termenul în care se poate introduce acțiunea este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Această excepție va fi respinsă considerându-se că sumele solicitate intră în calculul drepturilor salariale chiar daca primele de Paști si C nu sunt prevăzute expres și ca atare nominalizate în Codul muncii, astfel că în cauză sunt incidente prevederile de art. 283 lit.c din Codul muncii iar în termenul de prescripție pentru promovarea unei astfel de acțiuni este de 3 ani.
Prin încheierea din 12 martie 2008 s-a admis excepția de conexitate a dosarelor: -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, au fost conexate la prezenta cauză, având același obiect și o cauză identică (obținerea acelorași drepturi salariale) reclamanții fiind, C,
, G,.
Pentru reclamanți a fost depus calculul drepturilor pretinse în acțiunea principală și cea conexă.
Din actele si lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
- având în vedere că în speță a fost invocata excepția prematurității acțiunii - instanța apreciază că aceasta, fata de motivația invocata, nu este propriu zis o excepție procesuala ci o apărare de fond privind cuantumul pretențiilor solicitate- practic invocându-se că acestea nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă- apărare ce nu poate fi reținută fata de împrejurarea că prima de C și de Paști reprezentând un salariu de bază mediu la nivelul SNP este simplul determinabilă si determinata ca atare.
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat că acțiunea este întemeiată și a fost admisă din următoarele considerente:
Contractul Colectiv de Muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în art.168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu la nivel de SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, iar la 2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003, suplimentările prevăzute la 1 au fost introduse în salariul de baza al fiecărui salariat.
Pentru anii care au urmat CCM pe unitate, negociate si aplicabile la nivel de societate în anii 2004, 2005,2006,2007, au menținut doar 1 al art.168, iar 2 făcea referire tot la împrejurarea că aceste drepturi pentru anul 2003 au fost incluse în salariu.
Ca urmare a acestor modificări ale al.2 al art.168 din CCM, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de 1 al art.168 nu au mai fost acordate.
Coroborând dispozițiile art.168 din CCM/2004 cu dispozițiile art. 168 din CCM la nivelul SNP SA, pentru anii următori, se poate concluziona că părțile semnatare ale CCM au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art.168 8 din CCM si pentru anii 2004-2007 - aceste prime fiind incluse în salariul de baza al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Având în vedere susținerile din întâmpinare formulate de pârâtă, instanța în conformitate cu preved.art.129 5 din codul procedura civilă a ordonat din oficiu efectuarea unei expertize contabile,având între obiective și verificarea includerii primelor respective în salariul de baza ulterior anului 2003, dacă acestea au fost corect calculate și dacă reclamanților li se mai cuvine vreo sumă de bani cu acest titlu.
Pârâta a refuzat achitarea onorariului de expert stabilită în sarcina sa astfel că instanța a decăzut-o din această probă.
In ce privește decizia 5140/2007 a Comisiei Paritare invocata de pârâtă pentru a dovedi apărările sale si pentru a combate acțiunea, instanța apreciază că nu pot fi avute în vedere concluziile ei întrucât ar însemna să se accepte retroactivitatea prevederilor acesteia ceea ce nu ar fi legal.
Întrucât pârâta nu și-a respectat obligația de a achita suplimentările salariale potrivit dispozițiilor art.168 1 din CCM, tribunalul a admis acțiunea principală și cea conexă astfel cum a fost precizată, aferent perioadei 2004 -2006, în valoare actualizata pentru o justă despăgubire a reclamanților având în vedere fenomenul inflației.
Văzând si dispozițiile art.274 cod procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecata.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs intimata - Membru GRUP care a criticat nelegalitatea acesteia, invocând, în esență:
- nelegal, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la natura drepturilor salariale solicitate de intimați.
Astfel, conform dispozițiilor art.168 1 din Contractul Colectiv de Muncă, salariații beneficiază, cu ocazia Sărbătorilor de Paști și C, de drepturi salariale suplimentare, în cuantum egal cu salariul mediu pe societate.
Drepturile pretinse de intimați nu au natura unor drepturi salariale, având caracterul unor drepturi cu caracter periodic, menționate ca atare în; pe cale de consecință, termenul de prescripție, în cauză, era cel de 6 luni, conform dispozițiilor art.283 1 lit. "e" din Codul muncii, și nu de 3 ani, cum a reținut prima instanță.
- pe fondul cauzei, hotărârea, de asemenea, este nelegală, întrucât drepturile pretinse au fost incluse în salariul de bază al fiecăruia dintre intimați, conform clauzelor pe anii 2003, 2004; o astfel de clauză a fost inserată și în versiunea republicată a din anul 2005, aceasta stipulând că, în anul 2003 suplimentările salariale de la 1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat; a mai arătat recurenta că, instanța de fond nu a reținut corect voința părților semnatare, voință ce a fost consemnată, de altfel, și în adresele Comisiei Paritare nr.5140/31.08.2007 și nr.3793/18.06.2007, precum și în actul adițional la. înregistrat cu nr.1090/22.02.2008, în care se statuează că începând cu anul 2003 primele de Paști și C au devenit parte a salariului intimaților.
- modul de calcul al sumelor pretinse este eronat astfel cum rezultă și din adresa nr. 2919/12.11.2007 - Oficiul juridic al
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
1) Referitor laexcepția prescripției dreptului la acțiuneîn raport de natura dreptului pretins, se apreciază că acest motiv este nefondat.
Astfel, prin însuși art.168 din se stipulează faptul că salariații vor beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Paști și C de osuplimentare a drepturilor salariale, suplimentare în cuantum egal salariului de bază mediu brut pe societate.
Din interpretarea textului art.168 din astfel cum a fost redactat, rezultă că dreptul acordat cu prilejul celor două sărbători este un drept de natură salarială, fapt de altfel confirmat implicit de recurentă prin susținerea constată conform căreia începând cu anul 2003, acest drept a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
În acest context, se constată că salariații s-au adresat instanței pentru plata unor drepturi salariale neplătite de recurentă, drepturi pentru care, dreptul la acțiune se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.166 1 Codul muncii și nu cel de 6 luni prevăzut la art.283 1 lit. "e" al aceluiași act normativ, pentru acțiunile izvorâte din neexecutarea
2) În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs privindfondul litigiuluise constată că și acesta este nefondat.
Din analiza contractelor colective de muncă încheiate la nivel de societate pentru perioadele 2004-2007, contracte depuse în xerocopie la dosarul instanței de fond, rezultă că art.168 1 are aceeași formulare în toate contractele, în sensul că intimații, salariați ai SNP vor beneficia cu ocazia Sărbătorilor de Pași și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP; cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, criteriilor, condițiilor și beneficiarilor.
2 al art.168 din contractele anterior menționate stipulează faptul că pentru anul 2003 suplimentările de la 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de, precizând, totodată, faptul că în anul 2003, suplimentările salariale de la 1 al articolului au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Ori, maniera de redactare a art.168 2, în contractele colective de muncă, succesive și interpretarea teleologică a textului, relevă faptul că drepturile stipulate la 1 al articolului, au fost incluse în salariile intimaților doar pentru anul 2003, nu și pentru anii 2005-2007, pentru care, în, dreptul suplimentar este prevăzut, în mod expres, explicit, separat de salariul mediu de bază.
Totodată, se constată că, salariul mediu de bază prevăzut în art.168 1 al contractelor colective de muncă, este diferit de la an la an, context în care nu poate fi reținută susținerea recurentei conform căreia dreptul suplimentar în cuantum egal cu al salariului mediu de bază ar fi inclus în calculul acestuia, recurenta neproducând nicio dovadă neechivocă, în acest sens.
În ce privește adresele nr.5140/31.08.2007 și 3793/18.06.2007 ale Comisiei Paritare și actul adițional la. înregistrat la 1090/22.02.2008, de care recurenta se prevalează, ca exprimând voința părților referitoare la interpretarea 1 și 2 al art.168 din, nu prezintă relevanță în speță, întrucât adresa nr.3793/18.06.2007 (fila 21 dosar fond) nu menționează calitatea persoanei semnatare, mandatul acesteia, calitatea de reprezentant la, iar ambele adrese nu au fost urmate de o decizie a conducerii societății care să stipuleze în mod explicit includerea în salariul de bază a dreptului solicitat de intimați; pe de altă parte, actul adițional la. încheiat la 21.02.2008, invocat de recurentă, este ulterior încetării efectelor contractelor colective de muncă pe anii 2004-2007, perioadă pentru care sunt pretinse drepturile obiect al prezentului litigiu.
3) Referitor la motivul de recurs vizând modul de calcul al drepturilor pretinse conform tabelului anexă depus de intimații contestatori în susținerea acțiunii, se reține, pe de o parte, faptul că acesta a fost realizat în raport de salariul de bază mediu la nivel astfel cum acesta a fost menționat în adresele emise de însăși intimata - pârâtă, iar, pe de altă parte, faptul că acesta din urmă a refuzat, la instanța de fond efectuarea unei expertize contabile care să îi ateste susținerile referitoare la cuantumul sumelor în litigiu.
În raport de cele anterior arătate, se reține că instanța de fond a procedat la o corectă interpretare a textului art.166 1 coroborat cu art.238 1 lit. "e" din Codul muncii, art.168 1 și 2 din
Pe cale de consecință, apreciind în raport de motivele invocate, că, în speță, nu se impune modificarea sentinței recurate, instanța, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul.
Se ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat formulat de pârâta - GRUP - B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 341 din 09.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 03 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent. /
Red. - 20.11.
. /2 ex.
20/26.11.2008
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
