Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Sentința 111/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 111/
Ședința publică de la 27 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anamaria Monica Busuioc
JUDECĂTOR 2: Petrina Manuela Aștefănesei
ASISTENȚI JUDICIARI -
-
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare acțiunea civilă pentru drepturi salariale formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, TRIBUNALUL NEAMȚ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe fond și pe excepțiile invocate: excepția prescripției, excepția inadmisibilității, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, excepția necompetenței materiale a instanței având în vedere dispozițiile art. 36 alin.2 din nr.OUG 27/2006 precum și pe cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
CURTEA
- deliberând -
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta - în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI, TRIBUNALUL NEAMȚ și Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat:
1. obligarea primilor 3 pârâți la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 calculat la salariul de bază brut începând cu luna august 2003 și până în luna aprilie 2004, cu actualizarea sumelor datorate în raport cu indicele de inflație.
2. obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii trei pârâți vor fi obligați prin hotărâre.
3. obligarea pârâtului TRIBUNALUL NEAMȚ să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă.
În esență, în motivarea acțiunii s-a arătat că:
În fapt, în perioada 1 august 2003 - 21 aprilie 2004 ocupat funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, calitatea în care avea dreptul la sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Astfel, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
La data stabilirii acestui spor, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, condiții cuprinse sub denumirea sintetică de " risc și suprasolicitare neuropsihică". Condițiile concrete în care își desfășoară activitatea magistrații nu s-au îmbunătățit în timp, ci, dimpotrivă, s-au acutizat, în contextul creșterii continue a încărcăturii de dosare pentru fiecare magistrat, a complexității dosarelor, a numărului de plângeri penale formulate împotriva magistraților de către justițiabili și, în plus, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană au crescut și cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite, exigențe care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor doi factori de risc.
Articolul 47 din Legea nr. 50 /1996 republicată a fost abrogat prin art. 42 al. nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea legii anterior menționate. Potrivit art. 56 al.2 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,republicată, evenimentele legislative ( modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea) pot fi dispuse prin acte normative ulterioare, de același nivel sau de nivel superior.
În condițiile în care Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 reprezintă ordonanță ordinară iar domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică, se constată că au fost încălcate dispozițiile art. 114 din Constituția României, în vigoare la acea dată. Conform prevederile art. 114 alin.1 din Constituție, "guvernul emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice", art. 72 alin.3 precizând expres care sunt domeniile ce pot fi reglementate prin lege organică, printre acestea fiind cuprinse și cele referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și Curții de Conturi ( lit. h ) și la regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială ( lit. i).
În domeniul raporturilor de muncă se cuprinde și salariul, ca un element esențial al acestora, astfel că problema salarizării personalului din organele autorității judecătorești, printre care și judecătorii, trebuia reglementată numai prin lege organică, nu printr-o lege ordinară, așa cum s-a procedat, în dezacord cu prevederile constituționale menționate mai sus.
Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție au formulat întâmpinare, acesta din urmă formulând și o cerere de chemare în garanție.
Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă a invocat excepțiile necompetenței materiale, prescripției și inadmisibilității acțiunii. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
1. Instanța este competentă să soluționeze cererea, reclamanta nefiind în situația prev. de art. 36 al.1 și 2 din nr.OUG 27/2006.
Aceasta este nemulțumita numai de modul de stabilire drepturilor salariale. Ea a solicitat plata unor drepturi bănești. "Stabilirea" la care se referă sart. 36 are în vedere modul în care au fost indicați coeficienții de multiplicare, valoarea de referință sectorială, în nici un caz nu se referă la interpretarea și aplicarea legii în raport de drepturile ce se cuvin magistraților.
2. Acțiunea este admisibilă, dreptul de acces la instanță fiind garantat de Constituție și legislația internațională ( tratate și convenții la care România " a aderat"). Dacă dreptul pretins trebuie sau nu acordat este o chestiune de fond iar nu de admisibilitate.
3. Excepția prescripției este întemeiată, urmând a fi admisă.
Art. 3 din Decretul nr. 167/1958 prevede că dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii. Or, în speță, de la adoptarea nr OG.83/2000 au trecut mai mult de 3 ani. Nici decizia XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este de natură să întrerupă prescripția sau a repune în termenul de prescripție, aceasta fiind dată în interpretarea legii ( practica fiind neunitară) ea nu "adaugă" la lege, acordând drepturi noi.
4. Pe cale de consecință, fiind respinsă, acțiunea principală ca prescrisă, se va respinge și cererea de chemare în garanție.
5. În ceea ce privește calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța reține că această excepție este nefondată, art. 19 din Legea nr. 500/2002 fiind relevant în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței materiale.
Respinge excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în P N, nr. 8 -,. B,.24 în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - B,B-dul - nr. 2-4, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, ambele cu sediul în G,-, TRIBUNALUL NEAMȚ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,- sector 5, ca fiind prescrisă.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Definitivă și executorie.
Cu opinia parțial separată a domnului asistent judiciar care este pentru respingerea excepției prescripției și admiterea acțiunii.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
red.sent.
tehnored./8 ex.
14.11/19.11.
OPINIA SEPARATĂ A DOMNULUI ASISTENT JUDICIAR
care este pentru respingerea excepției prescripției pentru perioada august 2003-aprilie 2004 si admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata pentru reclamanta -, in sensul acordării reclamantei, in suma actualizata, a sporului de risc si solicitare neuropsihica in procent de 50%,calculat din salariul de baza brut lunar, pentru perioada august 2003-aprilie 2004, pentru următoarele considerente:
I---Potrivit art. 33 alin.(1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritarii judecătorești magistrații si personalul auxiliar " pentru vechimea in munca, personalul beneficiază de un spor de vechime de pana la 25%, calculat la salariul de baza brut corespunzător timpului efectiv lucrat in program normal de lucru". Acest articol a fost abrogat prin art. I pct. 32 din nr.OG 83/2000. Prin nr. 38/2007 s-a recunoscut dreptul magistraților la acest spor de vechime.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești magistrații si personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar, pentru risc si suprasolicitare neuropsihica. Acest articol a fost abrogat prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000. Prin nr. 21/2008 magistraților li s-a recunoscut magistraților dreptul la sporul de risc si sporul de suprasolicitare neuropsihică.
Așadar in baza de calcul a indemnizațiilor magistraților au fost incluse sporul de vechime de risc si suprasolicitare neuropsihica. Conform dispozitivului nr. 21/2008, aceste ultime sporuri sunt recunoscute "si după intrarea in vigoare a nr.OG 83/2000".
Cu privire la aspectul privind termenul de prescripție facem precizarea că, alături de o jurisprudența bogata în sensul acordării acestor drepturi începând cu data de 01.10.2000, pentru considerentele pe care le vom dezvolta in continuare apreciem ca termenul de prescripție nu a început sa curgă decât din momentul pronunțării, pana la momentul pronunțării nu a curs si nu a început sa curgă termenul de prescripție.
II-- termenului de prescripție de la data pronunțării
Potrivit art. 83 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, in situația in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate. Potrivit art. 295 alin. (1) din Codul muncii, dispozițiile acestuia se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse in legislație muncii si in măsura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca cu dispozițiile legislației civile. Cum Codul mucii nu conține prevederi privind prescripția dreptului material la acțiune se aplică dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctiva.
Analiza cursului prescripției extinctive presupune, înainte de toate, cunoașterea începutului si sfârșitului acestei prescripții, adică a datei de la care începe sa curgă prescripția extinctiva si, bineînțeles, a datei la care ea urmează să se împlinească [ "Prescripția extinctiva", ed., 2004, p. 491].
Așadar, în cazul nostru trebuie analizata data de la care începe sa curgă termenul de prescripție.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958: " Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. "(), iar potrivit art. 1886: " Nici o prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusa acestui mod de stingere." ()
In esența, deci, conform acestei reguli, prescripția extinctiva începe sa curgă la data nașterii dreptului material la acțiune. Deoarece legea nu prevede care este aceasta data si nici drepturile la acțiune cărora ea li se aplica, regula instituita prin art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 are caracter general, in sensul ca ea se aplica ori de cate ori nu-si găsește incidenta vreo regula speciala, edictata pentru un anumit caz particular, pe de o parte, si, bineînțeles, in toate cazurile in care dreptul subiectiv material este încălcat, negat sau contestat (si cu condiția ca dreptul la acțiune corespunzător sa fie supus prescripției extinctive), pe de alta parte [Idem]. In speța dreptul magistraților nu a fost niciodată nici negat nici contestat, ci pur si simplu prin dispozițiile art. pct. 32 si 42 au fost abrogate in mod expres dispozițiile din Legea nr. 50/2006.
Așadar, regula generala privind începutul prescripției extinctive având ca obiect dreptul material la acțiune este aceasta: prescripția începe sa curgă la data nașterii dreptului la acțiune [Cf., Gh., Drept civil. Teoria generala a dreptului civil, 1980, p. 470, după care "data nașterii dreptului la acțiune este data la care dreptul subiectiv este încălcat, negat, contestat, ori data de la care dreptul subiectiv - chiar in lipsa unei contestații ori încălcări - trebuie exercitat"., Drept civil. Teoria generala, Ed. Servo-Sat, A ("Când se naște dreptul la acțiune: atunci când dreptul subiectiv este încălcat, negat sau contestat sau chiar in lipsa unei astfel de încălcări, negări sau contestări, el trebuia exercitat."). si Ap., civ. dec. nr. 2086/2000, in Jurisprudența Curții de Apel Iași in materie civila 2000, p. 186, nr. 112 ("Momentul nașterii dreptului la acțiune îl constituie data la care dreptul subiectiv este încălcat, negat, contestat, ori data de la care dreptul subiectiv trebuie exercitat.").].
Evident ca pur teoretic putem susține ca dreptul la acțiune s-a născut la data public-carii in Monitorul Oficial al României a nr.OG 83/2000, insa unul din principiile funda-mentale ale statului de drept [Prin stat de drept înțelegem un stat bazat pe o ierarhie a normelor generatoare de ordine juridica. In statul de drept, statul este garantul libertăților si drepturilor individuale, totodată, asigurând securitatea interna si externa a cetățenilor prin instituții democratice. Prin mecanismele democratice de control prevăzute intr-un stat de drept este asigurata conformitatea normelor inferioare cu cele superioare.] îl constituie conformarea tuturor subiectelor de drept normei juridice, legea fiind instrumentul prin care se crează starea de legalitate. A susține ca in vederea prezervării drepturilor lor, magistrații aveau obligația la acțiune, la apariția actului normativ care abroga in mod expres dreptul la sporul de vechime, de risc si de suprasolicitare neuropsihica, însemna pur si simplu la a obliga toți cetățenii la acțiune împotriva unui text al legii, chiar si atunci când prin lege se abroga in mod expres anumite drepturi. Este evident ca in acest caz nu se poate alica principiul nemo censetur ignorarem legem, justițiabilul are obligația de a nu invoca necunoașterea legii, insa nu se crează o obligație la a analiza cu mare atenție legalitatea mecanismelor de adoptare a normei legale, mai ales in situația in care se crează premisa de legalitate.
In același timp, din punct de vedere logic, inclusiv moral (etic), regula începutului prescripției extinctive o data cu nașterea dreptului la acțiune este cat se poate de naturala, de fireasca: premisa aplicării efectului sancționator al prescripției extinctive consta tocmai in existenta posibilității de a acționa pentru ocrotirea unui drept, pentru clarificarea unei situații juridice sau realizarea unui interes legitim [ "Prescripția extinctiva", ed., 2004, p. 491]. Se poate susține ca dreptul la acțiune trebuia exercitat in condițiile in care prin lege s-a abrogat in mod expres un drept? A susține ca dreptul la acțiune trebuie exercitat atunci când legea abroga expres un drept înseamnă sa se impună justițiabilului mai mult decât o diligenta rezonabila, înseamnă chiar obligarea justițiabilului sa intenteze împotriva tuturor actelor normative acțiune preventiva, ceea ce evident ca nu poate fi admisibil.
Or, atâta timp cat dreptul la acțiune nu s-a născut încă, nu se poate spune ca titularul sau este neglijent si, in consecința, nu se justifica nici prescripției extinctive si, cu atât mai mult, producerea urmărilor pe care le atrage împlinirea termenului de prescripție: stingerea dreptului la acțiune.
In fapt, instituția prescripției extinctive constituie un adevărat instrument de sancțiune împotriva titularului dreptului care un își exercita drepturile intr-un anumit termen, stabilit in mod imperativ de lege.
Trebuie observa ca dispozițiile art. I pct. 32 si pct. 42 din OG. nr.83/2000, prin tehnica de redactare crează in mod evident " aparenta de nedrept" cu privire la sporul de vechime, sporul de risc si sporul de suprasolicitare neuropsihica, prin faptul ca abroga in mod expres dispozițiile din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritarii judecătorești.
In condițiile in care prin lege se abrogă in mod expres un drept nu se poate susține rezonabil ca persoanele in cauza au fost neglijente in valorificarea drepturilor lor. Aceasta idee este întărita de faptul ca prin nr. 36/2007 si nr. 21/2008 nu se recunoaște dreptul ci se constata faptul ca nr.OG 83/2000 a fost adoptat cu nerespectarea de către Guvern a legii prin care era abilitat sa adopte ordonanțe. Astfel se precizează ca " prin Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat sa modifice si sa completeze, iar nu sa si abroge Legea nr. 50/1996, nici total si nici parțial. In acest fel, prin emiterea nr.OG 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptata de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. 3 cu referire la art. 73 alin. 1 din Constituția României".
Așadar, motivul pe care se fundamentează recunoaște dreptului magistraților la sporul de vechime, de risc si de suprasolicitare îl constituie constatarea încălcării dispozițiilor din legea de abilitare a guvernului de legiferare, adică depășirea limitei transferului dreptului de legiferare de la Parlament către Guvern. Adică actul subsidiar [Legea nr. 125/2000] normei principale [OG nr. 83/2000] prin care se abroga drepturile magistraților pe sporuri. In aceste condiții, orice persoana rezonabila cercetează in primul rând legalitatea normei cu dispozițiile constituționale, creându-se o prezumție extrem de puternica, că, Guvernul, când a edictat norma legala a respectat limitele mandatului care i-a fost încredințat. A impune justițiabilului sa cerceteze daca instituțiile statului, atunci când legiferează, îndeplinesc cu adevărat condițiile si limitele mandatului, înseamnă a crea o neîncredere si o suspiciune continua cu privire la legalitatea demersurilor acestor instituții, înseamnă a impune o continua cercetare a fundamentelor acestor instituții, care practic înseamnă o subminare a statutul prin crearea suspiciunii de nelegalizate. Aceasta susținere este inadmisibila intr-un stat cu mecanisme constituționale de funcționare, astfel încât cetățenii nu poți fi sancționați pentru lipsa de suspiciune, iar aceasta lipsa de suspiciune nu poate fi calificata ca fiind lipsa de acțiune, delăsare sau nepăsare in apărarea drepturilor si intereselor lor, cu atât mai mult cu cat competenta verificării îndeplinirii condițiilor de adoptare a unui act normativ revine justiției si nu cetățenilor.
In aceste condiții, nu se poate susține ca termenul de prescripție a început sa curgă de la data da 01.01.2000, în condițiile in care actul normativ care abroga drepturile magistraților avea vicii de procedura, vicii care nu puteau fi descoperite la o analiza normala a nr.OG 83/2000. Culpa adoptării nr.OG 83/2000 cu nerespectarea dispozițiilor legii de abilitare nu poate fi transferata justițiabilului. Culpa aparține organelor statului prin adoptarea unor acte normative fără a avea competenta necesara, iar aceasta culpa a statului nu trebuie sa priveze cetățeanul de drepturile sale legale si legitime, pe care le-ar fi obținut in lipsa acestei cuple a statului cu privire la legiferare. Daca legea nu ar fi creat o puternica aparenta de nedrept, atunci am fi fost in fata culpei magistraților de lăsare a curgerii termenului de prescripție. Așadar, nu poate fi sancționat un cetățean cu neacordarea unor drepturi ale sale, pentru o culpa a statului.
In măsura in care ar fi fost previzibil ca legea va fi interpretata in sensul recunoașterii dreptului la sporuri anulate in mod expres de nr.OG 83/2000, atunci s-ar fi putut aprecia că a început sa curgă prescripția la data adoptării acestui act normativ, sancționând justițiabilul pentru lipsa lui de diligenta in vederea apărării drepturilor si intereselor sale. Insa norma legala nu a fost previzibila, dovadă interpretările diferite data de instanțe.
Având in vedere faptul ca drepturile magistraților la sporuri au fost abrogate in mod expres prin nr.OG 85/2000 se creazăo puternica "aparenta de nedrept"prin modul deficitar de redactare, care nu corespunde exigentelor de tehnica legislativa specifice normelor juridice. Or, referitor la aceste cerințe, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronunțat in mod constant, statuând ca " o norma este previzibila numai atunci când este redactata cu suficienta precizie, în așa fel încât sa permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanta de specialitate - sa își corecteze conduita" (Cazul împotriva României, 2000), iar " [. ] cetățeanul trebuie sa dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile intr-un caz dat si sa fie capabil sa prevadă, într-o măsura rezonabila, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie sa fie, în același timp, accesibila si previzibila" (Cazul Sunday Times împotriva Regatului Unit, 1979).
In cazul de fata, trebuie constat ca textele legale examinate nu îndeplinesc condițiile de previzibilitate si predictibilitate pentru ca subiectul de drept vizat sa își poată conforma conduita, astfel încât sa evite consecințele nerespectării lor, adică sa introducă o cerere de reclamare a drepturilor sale in termenul general de prescripție.
Norma legala nu este previzibila, cu privire la viitorul interdicției dreptului. Este de forța evidentei faptul ca în condițiile în care ar fi fost previzibila o interpretare în sensul celei date de ÎNALTA CURTE de Justiție si Casație, atunci fiecare persoana (diligenta) afectata de dispozițiile nr.OG 83/2000 nu ar fi stat in pasivitate, ci ar fi acționat in vederea apărării propriilor drepturi. Or, a fost nevoie de șapte respectiv opt ani pentru clarificarea normei juridice. In acest context, al ambiguităților juridice, al nesiguranței interpretării un poate fi sancționat titularul dreptului, drept care, pana la data interpretării oficiale un era recunoscut. Or, dreptul material la acțiune curge de la data recunoașterii dreptului.
In măsura în care am considera că dreptul la acțiune al reclamantului s-ar fi născut odată cu apariția nr.OG 83/2000 ar presupune, după cum am mai menționat, că în lipsa previzibilității legii, orice justițiabil ar trebui, in mod preventiv, să introducă cerere de chemare in judecata pentru a nu pierde anumite drepturi, în situația in care, prin interpretarea oficiala data de puterea judecătoreasca li s-ar naște drepturi care ar fi lipsite de apărare, daca nu ar fi acționat. Or, o astfel de interpretare este inadmisibila deoarece ar încălca unul din principiile fundamentale ale unui stat de drept: principiul securității juridice, care ca obiect principal protejarea cetățenilor împotriva efectelor negative secundare ale normei legale.
În speță, unul din efectele negative secundare ale normei legale l-ar constitui privarea celor interesați de dreptul la acțiune, având in vedere faptul ca norma legala crează " aparenta de nedrept".
In concluzie, având in vedere toate cele de mai sus, rezulta fără nici o urma de îndoiala ca dreptul la acțiune nu se poate naște decât la data pronunțării nr. 36/ 2007 si 21/2008.
ASISTENT JUDICIAR,
Red.
Tehnored.
02/02.12.
Președinte:Anamaria Monica BusuiocJudecători:Anamaria Monica Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei
