Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 898/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.898
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maria Stoicescu
JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtaSC SA, prin reprezentant legal,cu sediul în T,--11, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 132 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamantSindicatul Liber Independent T, prin reprezentant legal,cu sediul în T,--11, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât SC SA, prin avocat din cadrul Baroului D și consilier juridic și intimatul-reclamant, prin reprezentant legal, asistat de avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare, ce a fost comunicată părții adverse.
Avocat, pentru recurentul-pârât, având cuvântul, arată instanței că a luat cunoștință de întâmpinare.
Părțile, prin apărători, pe rând, având cuvântul, arată instanței că nu au alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că nu se formulează cereri și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, pentru recurentul-pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului, în principal, modificarea în tot sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, iar, pe fond, respingerea pretențiilor reclamantului. Arată că, în principal, invocă excepția tardivității cererii introductive, întrucât recurentul a luat cunoștință de dispoziția nr. 267/05.07.2007, a cărui anulare a solicitat, încă din data de 07.02.2007, așa cum reiese din registrul de comunicări cu sindicatul ținut de societatea recurentă. Învederează că excepția tardivității este o excepție de ordine publică și poate fi invocată în orice stare a pricinii, solicitând admiterea recursului, reținerea cauzei spre judecare, iar pe fondul cauzei, solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii ca nelegală. Arată că dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate trebuie adaptate conținutului contractului colectiv unic la nivel național și trebuiau să vizeze numai acele drepturi ale căror valori sau cuantumuri erau inferioare celor stabilite la nivel național. Învederează că negocierile anuale sunt obligatorii numai la nivel de unitate, iar modificările intervenite la nivel național nu trebuie să ducă la denaturarea înțelegerilor la nivel de societate, înțelegeri care au la baza analize tehnice ale posibilităților economice și ale perspectivelor de viabilitate a întreprinderilor, principiu foarte bine ilustrat de prof. doctor. Arată că prin contractul colectiv de muncă la nivel național, toți angajatorii au fost obligați să respecte un nivel minim de salarizare pentru muncitorii necalificați, precum și anumite nivele minime de salarizare pe categorii profesionale. Învederează că prin expertizele efectuate în cauză, experții au arătat instanței că atâta timp cât coeficienții de ierarhizare au fost modificați prin sentințe judecătorești definitive și irevocabile anterior datei de 01.01.2007, nu se mai poate vorbi la această dată de o respectare a coeficienților de ierarhizare negociați cu sindicatul în anul 2004.Arată că nu există nici un text de lege care să oblige patronatul că majoreze, altfel, decât prin acordul său de voință, salariile de bază superioare valoric salariilor de bază stabilite de lege sau contracte colective muncă încheiate la nivel superior.
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât, având cuvântul, arată că sunt încălcate dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel național, care are putere de lege și, totodată, se încalcă drepturile persoanelor cu studii superioare. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea excepției tardivității cererii introductive ca neîntemeiată, întrucât dispoziția nr. 267/2007 nu reprezintă o măsură unilaterală a angajatorului susceptibilă de a fi atacată în termen de 30 de zile, în condițiile în care respectiva decizie se substituie clauzelor contractului colectiv de muncă, în ceea ce privește coeficienții de ierarhizare, astfel că regimul juridic de contestare al acestei decizii este stabilit de dispozițiile art. 283 alin. 1, lit. D din legea nr. 53/2003, privind Codul Muncii. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, întrucât este vorba despre un contract colectiv de muncă stabilit pentru o perioadă de 4 ani, iar salariul minim nu trebuie să fie același cu salariul minim stabilit la nivel național. Arată că, potrivit art. 8 alin.2 din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. Arată că prin expertiza efectuată în cauză, s-a demonstrat că SC SA a încălcat dispozițiile art. 80 din CCM la nivel de unitate, prin ignorarea salariului minim de bază la nivel de societate cuvenit salariaților din rețeau C, treapta I, conform art. 80 alin. 1 din CCM la nivel de unitate, prin ignorarea în plus coeficienților de ierarhizare prevăzuți în anexa 8 din contract, încălcându-se, totodată și prevederea art. 40 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel național, care cuprinde clauza potrivit căreia coeficienții de salarizare de la alin.1 se aplică la salariul minim negociat pe unitate. Învederează că opinia doctrinară invocată este lipsită de conținut, întrucât nu este vorba despre dispozițiile unei legi ci ale unui contract colectiv de muncă. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul legal al Sindicatului Liber Independent T, personal, având cuvântul, învederează instanței că sunt reprezentate drepturile a 3400 de salariați, încadrați în două societăți.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr. 2322/120/11.04.2007, reclamantul - Tac hemat în judecată pe pârâta SC T SA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea salariului minim de bază din societate începând cu 1.01.2007 și care este în cuantum de 477,75 lei, obligarea pârâtei începând cu această dată să înlocuiască în textul art.80 alin.2 valoarea de 477,75 lei cu valoarea de 576 lei care reprezintă salariul minim de bază pe societate echivalent cu salariul de bază al muncitorului calificat treapta I rețeaua C, ca rezultat al modificării salariului minim de bază la nivel național, să recalculeze salariile de bază pentru toți salariații în funcție de salariul de bază minim pe societate valabil cu 1.01.2007 și coeficienții de ierarhizare din anexa 8, valabil începând cu 1.08.2004, conform art.80.3 din, să acorde diferențele salariale rezultate în urma majorării salariilor de bază la toți salariații începând cu 1.01.2007, să actualizeze grilele de salarizare în urma recalculării salariilor de bază conform salariului de bază minim pe combinat, de 576 lei și să se anuleze dispoziția nr.267 din 5.02.2007 care încalcă principiile de salarizare convenite prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin 2007-2010 fost modificat și cuantumul salariului de bază minim pentru muncitorul calificat care începând cu 1.01.2007 este de 528 lei, obținut prin înmulțirea salariului minim de 440 lei cu coeficientul de ierarhizare a muncitorului calificat ( art.40 alin.1 lit.2) din de 1,2. Acest salariu reprezintă 0,9166 din salariul minim de bază pe societate, care este salariul de referință în funcție de care se recalculează salariile de bază pentru toți salariații conform art.80 alin.3.
Nu se poate înlocui salariul minim de bază cu o valoare mai mică de 576 lei, a mai arătat reclamantul, pentru că aplicând formula de calcul a salariului de bază, conform art.80 alin.3, se vor obține pentru unele categorii de muncitori calificați salarii de bază mai mici decât salariul minim de bază pentru muncitorul calificat stabilit la nivel național, de 528 lei.
Emiterea dispoziției nr.267/5.02.2007 în mod unilateral de către societate încalcă principiile stabilite de părți cu privire la salarizare.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.238, 241 și 243 din Codul Muncii, art.40 din, 2004-2008-art.78,80,151 și s-a anexat la dosar, în copie, extras.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nelegală și netemeinică întrucât a intrat în vigoare la 1.01.2007 însă a fost publicat în Monitorul Oficial la 29.01.2007, iar în baza acestuia societatea a verificat dacă salariile de bază ale personalului existent în combinat respectă valorile menționate în art.40 din, procedând la alinierea salariilor de bază la minimele prevăzute de contractul național, prin emiterea dispoziției nr.267/5.02.2007, conform căreia începând cu 15.01.2007 salariile de bază ale muncitorilor necalificați au fost completate spre a se atinge minimul prevăzut de, de 440 lei, iar acolo unde a fost cazul s-au acordat diferențe salariale.
Punerea în executare a clauzelor art.40 din 2007-2010 ținut cont și de rezultatele negocierilor anuale ale salariilor din 2006, respectiv s-a ținut cont că salariile de bază ale salariaților combinatului existente la 1.01.2007 urmau a fi majorate cu 5 % începând cu data de 1.04.2007, conform actului adițional nr.6/2006 la 2004-2008, neexistând nici un text de lege care să oblige un patron să majoreze altfel decât prin acordul său de voință salariile de bază superioare valoric salariilor de bază stabilite prin lege sau contracte colective de muncă încheiate la nivel superior.
de salarizare nu pot fi modificate decât cu acordul sindicatului, însă contractele încheiate la nivel superior trebuie respectate cu voia sau fără voia sindicatului.
S-au anexat în copie: extras, extras 2007-2010, actul adițional nr.6/2006 la, dispoziție nr.267/5.02.2007.
S-a admis proba cu înscrisuri, pârâta depunând la dosar, statele de plată, precum și sentința civilă nr.486 din 4 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, conform căreia începând cu 1.01.2007 sporul de condiții nocive urmează a se calcula în funcție de salariul de bază minim majorat la 576 lei.
S-a admis de asemenea proba cu expertiză contabilă, având ca obiective a se verifica dacă începând cu 1.01.2007 s-au respectat de către societatea pârâtă prevederile art.40 din, atât în privința salariului de bază minim negociat, cât și a coeficientului minim de ierarhizare, prin prisma dispozițiilor art.80 din 2004-2008 și a se verifica dacă la majorarea salariului minim de bază s-au respectat dispozițiile art.3 din.
S-a admis și prezența unui consilier expert pentru pârâtă, depunându-se raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de către expert, care cuprinde și punctul de vedere al expertului consilier.
Au fost admise obiecțiuni la raportul de expertiză, punându-i-se în vedere expertului și să refacă acest raport prin arătarea punctului său de vedere, iar consilierul expert să-și exprime separat opiniile, pentru a nu se crea confuzie.
S-a depus în raport de aceste obiecțiuni un raport de expertiză contabilă judiciară ( fila 149 ) și separat raportul suplimentar cu punctul de vedere al expertului consilier.
S-au admis obiecțiunile formulate de pârâtă la acest raport de expertiză, astfel că s-a depus un raport de expertiză contabilă suplimentar. Acțiunea formulată de sindicat a fost admisă iar societatea pârâtă a formulat recurs.
Prin decizia nr.110 a Curții de APEL PLOIEȘTI pronunțată la data de 30.01.2008 în dosarul nr- a fost admis recursul declarat de pârâta SC T SA cu sediul în T,--11, județul D împotriva sentinței civile nr.1172 din 23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Liber Independent T, cu sediul în T,--11, județul D, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această sentință, Curtea de APEL PLOIEȘTIa verificat hotărârea atacată prin prisma criticilor aduse de recurenta-pârâtă, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele așa cum prevede art.3041Cod procedură civilă, și a constatat că recursul exercitat este fondat.
S-a constat că acțiunea reclamantului vizează sub un prim capăt de cerere nulitatea salariului minim de bază pe societate și înlocuirea în textul art.80 (2) a valorii de 447,75 cu valoarea de 576 lei, începând cu data de 1 ianuarie 2007, și că prima instanță a admis acțiunea însă nu în sensul pretențiilor formulate sub acest capăt de cerere.
Astfel, cum în mod corect a criticat și recurenta-pârâtă, dispozitivul sentinței a prevăzut expres că valoarea salariului minim de bază pe societate începând cu data de 1.01.2007 stabilit de art.80.2 din, va fi înlocuită cu valoarea de 528 lei (fila 244) însă această valoare exista anterior acțiunii, pentru că a făcut obiectul deciziei civile nr.693 din 24 iulie 2007 Curții de APEL PLOIEȘTI și prin care instanța de recurs a stabilit în mod irevocabil că de la 1.01.2007 salariul de bază minim este de 528 lei.
Drept urmare, reclamantul nu avea nici un interes să obțină din nou în justiție o confirmare a valorii salariului de bază minim de 528 lei, începând cu luna ianuarie 2007 câtă vreme cu putere de lucru judecat acest aspect controversat între părțile litigiului de muncă, a fost tranșat încă din luna iulie a anului trecut.
În expunerea de motive din cerere, reclamantul a susținut că prin apariția 2007-2010 fost modificat și cuantumul salariului de bază minim pentru muncitorul calificat care începând cu 1 01.2007 este de 528 lei (fila 2).
In concluzie, instanța de fond a admis acțiunea însă în realitate așa cum rezultă atât din considerente cât și din dispozitivul sentinței, stabilirea valorii de 528 lei ca echivalent al salariului de bază minim, impunea respingerea acesteia.
O soluție de admitere a presupus înlocuirea valorii de 447,75 lei cu valoarea de 576 lei-așa cum a solicitat reclamantul în primul petit al acțiunii - și soluționarea tuturor celorlalte prin raportare la această din urmă valoare.
Această contradicție între soluția adoptată și motivarea dată prin sentință a creat confuzie și datorită împrejurării că în minuta sentinței aflate la fila 190, există modificări ale cifrelor reprezentând exact acest element al disputei juridice, care nu sunt confirmate prin semnătura magistraților, făcând imposibilă verificarea a ceea ce a hotărât completul de judecată cu prilejul deliberării.
Curtea a reținut că prima instanță nu a analizat primul petit al acțiunii care se referă expres la valoarea de 576 lei, aceasta pronunțându-se asupra altei valori-de 528 lei - care nu a format obiectul învestirii instanței.
De asemenea, Curtea de Apel a stabilit la examenul de legalitate și temeinicie declanșat prin exercitarea recursului, că este incident în cauză art. 3041Cod pr. civ. lipsind motivarea soluției adoptate în raport de dezlegarea dată pretențiilor reclamantului, ceea ce a impus reluarea ciclului judecății pentru ca în primă instanță să fie verificate toate petitele acțiunii introductive iar soluția dată fiecăruia dintre acestea să aibă corespondent atât în motivarea în fapt și în drept cât și în hotărârea de admitere sau respingere a cererii de chemare în judecată corespunzătoare pretențiilor cu care a fost legal învestită.
Pentru rejudecarea acțiunii s-a format dosarul cu nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița.
Instanța conformându-se dispozițiilor Curții de Apel a dispus efectuarea unei expertize în cauză care să clarifice în mod neechivoc situația mecanismului ce a determinat stabilirea valorii de 576 lei a salariului minim treapta 1C din anexa la CCM. Această probă a fost admisă și s-a administrat în cauză.
Prin sentința civilă nr.132/19.01.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea, a obligat pârâta să stabilească salariul minim de bază pe societate la 576 lei, constatând nulitatea salariului minim de bază existent la nivel de societate și a obligat pârâta la recalcularea salariilor de bază pentru toți salariații în funcție de acest nivel, să plătească salariaților diferențele rezultate și să reactualizeze grilele de salarizare ca o consecință a recalculării salariului minim de bază, totodată s-a anulat dispoziția nr. 267din 5.02.2007, emisă de pârâtă.
A reținut instanța de fond că față de normele legale în vigoare, este evident ca prin intrarea in vigoare a contractului colectiv de munca încheiat la nivel național s-a modificat de drept si valoarea salariului minim de baza la nivel de combinat, iar in baza art. 80 alin. 3 din CCM la nivel de unitate si valoarea salariilor de baza stabilite conform grilelor de salarizare.
Coroborând cele două expertize efectuate în cauză privind stabilirea salariului minim de bază al muncitorului calificat și al actualizării grilelor de salarizare tribunalul va reține că așa cum rezultă din aceste rapoarte și din susținerile părților SC SA nu a dispus ca urmare a majorării acestui salariu aplicarea coeficienților minimi de ierarhizare și multiplicare așa cum sunt prevăzuți în anexa 8 CCM.
Susținerile pârâtei privind modificarea art.80 din CCM urmează a fi primite dar interpretate în sensul că prin sentințele invocate a demonstrat de fapt că singura modalitate prin care a înțeles să majoreze salariile a fost ca urmare a obligării acesteia de către o instanță de judecată să aplice majorarea salariului minim la nivel de ramură sau la nivel național. Mai mult decât atât, nu s-a făcut dovada că a existat o negociere în acest sens, reținând că modalitatea prin care intimata a înțeles să majoreze salariul a fost printr-un act unilateral care nu prevede o majorare reală ci un adaos la salariu.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta a formulat recurs în termen legal.
Pe calea acestuia a invocat excepția tardivității cererii introductive, întrucât anularea dispoziției 267/5.02.2007 nu a fost cerută în termenul de 30 de zile de la data la care cei interesați au luat cunoștință de conținutul ei, termenul prevăzut imperativ de art.73 din Legea 168/1994.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că sentința este nelegală întrucât negocierile anuale sunt obligatorii numai la nivel de unitate, cele la nivel național sau de ramură au în vedere măsuri de protecție socială, iar modificările la nivel național nu trebuie să ducă la denaturarea neînțelegerilor la nivel de unitate, ce au la bază motive temeinice ale posibilităților economice și ale perspectivelor de viabilitate a întreprinderilor.
Se mai susține că ultima variantă a expertizei, pe care instanța de fond a luat-o în considerare, nu răspunde obiectivelor inițiale, expertul fiind obligat de instanță să calculeze salariile de bază din societate, pornind de la valoarea de 576 lei, dar nu arată de unde provenit această sumă.
De asemenea, se susține că negocierile colective din luna octombrie 2006 ținut cont de realitatea economică și de perspectivele de dezvoltare și viabilitate a întreprinderii, iar art. 80 alin.3 din 2004-2005 fost abuzivă. Mai mult, instanța de fond nu a ținut cont că în anexa 8 acestui contract colectiv, salariile de bază sunt exprimate în valori absente și nu sunt precizate sau înserați în mod expres nici un fel de coeficienți de ierarhizare.
În termen legal, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul de față, prin prisma criticilor formulate, raportat la actele și lucrările dosarului dar și la textele de lege incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității acțiunii introductive, se constată că dispoziția nr.267/2007 nu reprezintă o măsură unilaterală a angajatorului susceptibilă de a fi atacată în termen de 30 de zile, atâta vreme cât această decizie se substituie clauzelor contractului colectiv de muncă, astfel că îi este aplicabil regimul juridic stabilit de dispozițiile art.223 alin.1 lit. d din Legea 53/2003. Pe de altă parte, din conținutul acestei decizii nu rezultă în nici un fel data certă la care părțile pe care le privește au luat cunoștință de conținutul ei, astfel că dubiul astfel creat profită părții ce a contestat decizia.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că art.80 alin.1 din 2004-2008 statuează că salariul de bază al muncitorului calificat cu treapta I, rețeaua e iar alin.2 prevede că salariul de bază este de 4.200.000 lei vechi, începând cu 01.08.2004; alin.3 arată că salariile de bază ale salariaților, stabilite conform grilelor de salarizare, se recalculează începând cu 1.08.2004, în funcție de salariul de bază pe societate. Actul adițional nr.6/13.10.2006 la stabilește, în art.1 că începând cu 1.10.2006, salariile de bază ale tuturor salariaților se majorează cu 5%.
Ulterior, prin apariția 2007-2010, fost modificat și cuantumul salariului de bază minim pentru muncitorul calificat, începând cu 1.01.2007, la suma de 528 lei.
Așa cum a apreciat în mod corect instanța de fond, contractele colective de muncă încheiate la nivel național, produc efecte pentru toți salariații angajatorului, iar contractele colective încheiate la nivel inferior nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nivel inferior celui stabilit prin contractele colective încheiate la nivelul superior, acest principiu având ca izvor legea.
Ca atare, concluziile expertului desemnat de instanță, în sensul că, în urma aplicării, începând cu 1.09.2005, a salariului minim de bază pe societate în sumă de 455 RON contrar dispozițiilor art. 80 alin.1 din, sunt corecte, iar instanța de fond a apreciat în mod corect în sensul că aceste aspecte reprezintă o încălcare a prevederilor art. 78 alin.6 din contractul la nivel de unitate.
În ceea ce privește motivul de nulitate al dispoziției nr.267/5.01.2007, s-a apreciat în mod fondat că acesta contravine atât art.78 și 80 din cât și art. 3 alin.3 din, nerealizându-se adaptarea legală privind corelarea salariului minim de bază la nivel de unitate.
În consecință, Curtea în baza art.312 alin. 1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 pr. civ. recurenta fiind în culpă procesuală, va fi obligată la plata către intimata a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității cererii introductive, invocată de pârâta SC SA.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtaSC SA, prin reprezentant legal,cu sediul în T,--11, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 132 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamantSindicatul Liber Independent T, prin reprezentant legal,cu sediul în T,--11, jud.
Obligă recurenta - pârâtaSC SAsă plătească intimatului-reclamantSindicatul Liber Independent T,2000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR 2: Adriana Florina Secrețeanu Ana,
- - - - - - -
GREFIER,
Fiind plecată în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de grefierul șef de
secție,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Tehnored. DL
2ex/13.05.2009
fond- Tribunal
fond:,
Președinte:Maria StoicescuJudecători:Maria Stoicescu, Adriana Florina Secrețeanu Ana
