Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1158/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1158
Ședința publică din 16 iulie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Aurelia
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Inspectoratul Școlar Județean T, Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 1137/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-,în contradictoriu cu pârâta intimată Școala cu clasele I-VIII nr. 4 T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamantul pentru recurent Sindicatul Învățământului Preuniversitar T avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul sindicatului recurent solicită admiterea recursului formulat de Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, pentru motivele arătate în scris, precum și respingerea recursurilor formulate în cauză de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Inspectoratul Școlar Județean T, Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 3 decembrie 2008 sub nr. 9668/30, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, afiliat la Federația Educației Naționale, a chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII nr. 4 T, Primăria T, Consiliul Local T, Inspectoratul Școlar al județului T și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâții la plata primelor de vacanță cuvenite și neacordate pe perioada ultimilor trei ani, anterioară cererii de chemare în judecată, prime ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii arată că prin OUG nr. 146/2007 și Legea nr. 172/2008 s-a aprobat plata primelor de concediu de odihnă, prime care au fost suspendate în perioada anilor 2001-2006; că prin art. 48 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 se stabilesc drepturile salariale de care beneficiază categoriile de personal didactic, personal didactic auxiliar și personal nedidactic; că art. 50 alin. 12 prevede că personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă; că art. 37 litera g din contractul colectiv de muncă la nivelul județului T pe ramura învățământ stipulează dreptul la plata primelor de concediu.
In drept invocă dispozițiile art. 155, 165, 241, 243, 269, 281, 282, 283 Codul Muncii, art. 30 alin. 1 și 2 din Legea nr. 130/1996, art. 8 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național 2007-2010, art. 37 litera g din contractul colectiv de muncă la nivelul județului T pe ramura învățământ, art. 48 și 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, OUG nr. 146/2007, Legea nr. 172/2008, art. 28 din Legea nr. 54/2003.
Prin Sentința Civilă nr. 1137/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membri de sindicat, in contradictoriu cu parații Școala cu clasele I-VIII nr.4 T, Primăria T - Instituția Primarului si Consiliul Local T, Inspectoratul Școlar al Județului T si Ministerul Economiei si Finanțelor și-n consecință pârâta de I, unitate de invatamant, a fost obligată la plata primelor de vacanta, cuvenite si neacordate membrilor sindicatului reclamant, pe perioada ultimilor trei ani, anterior depunerii cererii de chemare in judecata, prime ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație pana la data plații efective.
Pentru a pronunța această sentință,instanța a constatat că pretențiile reclamanților având ca obiect plata unor sume cu acest titlu apar întemeiate. Astfel, conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2007, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
În schimb, dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege.
A mai reținut instanța că existența dreptului nu a fost supusă vreunei modalități (condiție ori termen), așa încât apare, în principiu, întemeiată susținerea reclamanților potrivit căreia li se cuvine acordarea unor sume cu titlu de primă de vacanță, acțiunea fiind, deci, întemeiată.
Instanța de fond a mai reținut că, potrivit contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, primele de vacanță se acordă de către angajatori "din venituri proprii". Ori, instanța constata ca, contractul colectiv de munca încheiat intre partenerii sociali, nu definește noțiunea de "venituri proprii", fapt ce duce la concluzia ca, conducătorii acestor instituții, trebuiau sa prevadă aceste cheltuieli cu personalul din subordine in bugetul de venituri si cheltuieli ale instituțiilor de invatamant parate. In concluzie,existenta sau inexistenta resurselor financiare, nu poate avea vreo influenta asupra stabilirii sau recunoasterii drepturilor salariale prevazute in contractul colectiv de munca, ci (eventual) doar asupra modului de executare a hotărârii.
Aceasta cu atât mai mult cu cât în art. 17 din Normele metodologice citate sunt stabilite distinct sursele de finanțare din care se alocă fondurile necesare pentru diferitele activități din cadrul unităților de învățământ, menționându-se, în alineatul 6, că "unitățile de învățământ pot obține venituri proprii din activități aducătoare de venit - cursuri și activități facultative solicitate de elevi, cursuri de educație permanentă, inclusiv formare profesională continuă, participarea la programe cu finanțare externă, participarea la realizarea unor programe comunitare de studii, cercetare, activități de servicii și producție, închirieri de spații temporar disponibile, taxe percepute conform legii (de școlarizare, pentru eliberarea unor documente școlare), alte venituri ale unității de învățământ, activități cultural-artistice, venituri din activitatea internatelor și cantinelor școlare și altele asemenea, precum și din donații, sponsorizări și contribuții ale comitetelor de părinți sau oferite de persoane fizice și juridice".
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs in termenul legal reclamanții,reprezentați prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara in data de 18.06.2009, solicitând modificarea parțială a sentinței supusă reformării, in sensul obligării la plata drepturilor salariale ce au făcut obiectul acțiunii principale și a pârâților Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Inspectoratul Școlar Județean T, Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului
Reclamanții au susținut că in mod greșit instanța de fond,deși a admis in totalitate acțiunea,in dispozitivul sentinței a obligat doar pârâta unitate de învățământ la plata primelor de concediu solicitate.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs și de către pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T,care a solicitat modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea cererii de recurs se arată că, potrivit Legii nr. 128/1997 și art. 13 din G nr. 32/2001, Inspectoratul Școlar al Județului T nu are atribuții și competențe în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din unitățile de învățământ,astfel că in mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual pasive a recurentului in discuție.
Pe de altă parte, prima instanță a avut în vedere doar dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ aplicabil, care prevăd acordarea drepturilor salariale în litigiu fără a lua în considerare faptul că, pentru salariații din instituțiile finanțate de la bugetul statului, orice drept prevăzut în contract este condiționat de includerea sa în acte normative aferente, astfel încât în contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, fiind necesară constituirea surselor de finanțare pentru includerea lor în bugetul de stat.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă, Legea nr. 128/1997, Legea nr. 84/1985.
Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Timiș au declarat recurs și pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T,care, invocând prevederile art. 304 pct.8 și 9 /pr.civ. au susținut din nou lipsa calității procesual pasive a unității administrativ teritoriale, cu argumentul că intre acesta din urmă și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă.
In fine,prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice,reprezentat prin DGFP T,s-a solicitat in principal modificarea parțială a hotărârii de fond prin admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a acestuia,iar in subsidiar,respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Recurentul in discuție susține că intre membrii sindicatului reclamant și minister nu există nici un raport juridic, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului,in limitele competențelor conferite prin prevederile art. 18 alin.2 lit.b) și art. 28 lit. e) din Legea nr.500 /2002 privind finanțele publice.
Mai mult,chiar reclamanții au invocat in susținerea pretențiilor contractul colectiv de muncă la nivel de ramura de învățământ, potrivit căruia drepturile salariale in discuție se plătesc din veniturile proprii ale unităților de învățământ,astfel că in cauză sunt analizate alte resurse financiare decât cele provenite de la bugetul de stat.
In privința fondului litigiului,se susține că membrii de sindicat autori ai acțiunii nu fac parte din categoria de personal cărora li s-a reglementat prin norme legale exprese dreptul la primă de concediu, motiv pentru care cererea lor nu este întemeiată.
In deliberare asupra recursurilor declarate in prezenta cauză,analizând motivele de recurs ale părților,care presupun discutarea in prealabil a legitimării procesual pasive a Inspectoratului Școlar Județean T, Consiliului Local al Municipiului T și Primarului Municipiului T, precum și a Ministerului Economiei și Finanțelor, in considerarea actelor procedurale efectuate in prima faza a litigiului, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 pct.9, art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1/pr.civ. instanța reține următoarele.
Pârâtul recurent Inspectoratul Județean T are calitate procesuală pasivă, calitate ce decurge din atribuțiile pe care acesta le are în ceea ce privește angajarea personalului didactic.Astfel,art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 și Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ dau in sarcina Inspectoratului Școlar atribuția de angajare a cadrelor didactice, angajarea acestora pe post făcându-se prin dispoziția inspectorului școlar general.
Pe de altă parte,chiar dacă raportul de muncă supus analizei este derulat între cadrele didactice și unitatea de învățământ conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, Curtea reține potrivit art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ sunt finanțate in principal prin bugetele locale ale autorităților administrative și, în același sens, prevăd și dispozițiile art. XIII din nr.OUG 32/2001.
Instanța observă că asupra legitimării procesual pasive a Consiliului Local al Municipiului T și Primarului Municipiului T pledează conținutul art. 39 și 40 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 2192/2004, prin care a fost atribuit unităților administrativ teritoriale un rol decizional in aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli lunare ale fiecărei unități de învățământ din raza sa teritorială. Altfel spus,repartizarea fondurilor necesare plății către reclamanți a drepturilor salariale solicitate nu este posibilă in lipsa unei decizii de aprobare a proiectelor de buget întocmite anual de unitățile de învățământ, chiar dacă in speță este vorba numai de veniturile proprii ale angajatorului.
Dacă motivele de fapt și de drept menționate mai sus susțin calitatea procesual pasivă a Inspectoratului Județean T și a unității administrativ teritoriale,nu același lucru se întâmplă in privința legitimării Ministerului Finanțelor Publice,de a figura ca subiect pasiv in raportul juridic supus analizei.
Asupra calității procesual pasive a recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP T, instanța reține că,intr-adevăr, drepturile solicitate de autorii cererii principale sunt drepturi de natură salarială, potrivit art. 282 Codul Muncii, context in care părți în proces sunt in principiu numai reclamanții și pârâții (angajatorul și organele ierarhic superioare) care au atribuții în ceea ce privește salarizarea acestora, având în vedere că într-un proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept.
Instanța nu identifică nici o dispoziție legală menită să justifice nașterea unui raport juridic intre reclamanți,pe de-o parte, și Ministerul Finanțelor Publice,de cealaltă parte. In afara atribuțiilor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, legiuitorul nu a prevăzut in sarcina acestui minister atribuții legate de angajarea ori salarizarea personalului didactic,cu atât mai mult cu cât reclamanții invocă drepturi salariale pe care partenerii sociali s-au obligat să le plătească din fondurile proprii ale unităților de învățământ. Prin urmare,Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă.
Asupra fondului acțiunii reclamanților, instanța observă că,așa cum corect a reținut instanța de fond,dreptul reclamanților la prima de concediu este consacrat in mod evident de art. art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007, in care părțile contractante au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din contractul in discuție,norma contractuală mai sus citată produce efecte pentru toți salariații din învățământ.
Instanța nu va putea reține argumentele pârâților recurenți potrivit cărora reclamanților nu li se cuvin primele de concediu ce fac obiectul demersului judiciar supus astăzi analizei pe considerentul că acordarea lor nu este prevăzută prin Legea nr. 128/1997 care reglementează salarizarea și statutul personalului didactic,precum și că in speță și-ar găsi aplicarea norma conținută de art. 12 din Legea nr. 130/1996.
Intr-adevăr in conformitate cu art. 12 din Legea nr. 130/1996 prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale,insă tot atât de real este și faptul că textul menționat trebuie interpretat in sensul că normele contractului colectiv de muncă aplicabil pot fi înlăturate doar atunci când ele contravin unor prevederi legale exprese care reglementează un anumit cuantum al unui spor salarial ori al indemnizației de bază,nu însă și atunci când conferă salariatului bugetar drepturi suplimentare,care nu sunt prevăzute de lege. Un argument in plus in sensul arătat este faptul că însăși legea specială referitoare la stabilirea sistemului de salarizare al reclamanților conferă personalului didactic prin art.50 alin.12 din Legea nr. 128/1997 facultatea de a beneficia de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
In strânsă legătură cu cele mai sus menționate, instanța reține că,in lipsa unei dispoziții legale exprese care să condiționeze in vreun fel acordarea drepturilor salariale sub forma primelor de concediu, ori să statueze asupra cuantumului acestora,clauzele contractului individual de muncă încheiate la nivelul ramurii de învățământ nu ar putea fi in vreun fel înlăturate. Prevederea cuprinsă in art. 12 din Legea nr. 130/1996 nu este aplicabilă in cauză.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse,in baza art. 304 pct.9,art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1 pr.civ., instanța va admite recursul declarat de Sindicatul Învățământului Preuniversitar T și recursul Ministerului Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, va respinge recursurile Inspectoratului Școlar Județean T, Consiliului Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T,va modifica parțial sentința recurată în sensul că va obliga pârâții Școala cu clasele I-VIII nr. 4 T, Inspectoratul Școlar Județean T, Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T la plata primelor de vacanță cuvenite și neacordate membrilor sindicatului reclamant pe perioada ultimilor trei ani anteriori depunerii cererii de chemare în judecată, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. In fine, va respinge acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesual pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâții Consiliul Local T, Primăria T și inspectoratul Școlar al județului T împotriva sentinței civile nr. 1137 pronunțată la 10 aprilie 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Admite recursurile declarate de către reclamantul Sindicatul Învățământului preuniversitar T și pârâta DGFP T, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința civilă menționată mai sus în sensul că:
Respinge acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Obligă pârâții Școala cu clasele I-VIII nr. 4 T, Inspectoratul Școlar al județului T, Consiliul Local și Primăria T la plata primelor de vacanță cuvenite și neacordate membrilor sindicatului reclamant, pe perioada ultimilor trei ani, anterior depunerii cererii de chemare în judecată, prime ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
16.09.2009
Prima instanță: și - Tribunalul Timiș
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Maria Ana Biberea, Aurelia
