Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1156/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1156
Ședința publică din 16 iulie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Aurelia
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T și de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice - T, Inspectoratul Școlar Județean T, Primăria Orașului D și Consiliul Local al Orașului D împotriva sentinței civile nr. 1134/10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului formulat de Sindicatul Învățământului Preuniversitar T și respingerea celorlalte recursuri declarate în cauză, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 1134/PI din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în contradictoriu cu pârâții Grupul Școlar "S ", Primăria D - Instituția Primarului, Consiliul Local D, Inspectoratul Școlar al Județului T și Ministerul Finanțelor Publice. A fost obligată pârâta - unitate de învățământ la plata primelor de vacanță, cuvenite și neacordate membrilor sindicatului reclamant, pe perioada ultimilor trei ani, anterior depunerii cererii de chemare în judecată, prime ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că susținerile reclamanților potrivit cărora sunt îndreptățiți la plata unor sume cu acest titlu apar întemeiate, deoarece conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2007, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
În schimb, dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs in termenul legal reclamanții,reprezentați prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA in data de 18.06.2009, solicitând modificarea parțială a sentinței supusă reformării, in sensul obligării la plata drepturilor salariale ce au făcut obiectul acțiunii principale și a pârâților Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Inspectoratul Școlar Județean T, Consiliul Local al Orașului D și Primarul Orașului
Reclamanții au susținut că in mod greșit instanța de fond,deși a admis in totalitate acțiunea,in dispozitivul sentinței a obligat doar pârâta unitate de învățământ la plata primelor de concediu solicitate.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs și de către pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T,care a solicitat modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea cererii de recurs se arată că, potrivit Legii nr. 128/1997 și art. 13 din G nr. 32/2001, Inspectoratul Școlar al Județului T nu are atribuții și competențe în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din unitățile de învățământ,astfel că in mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual pasive a recurentului in discuție.
Pe de altă parte, prima instanță a avut în vedere doar dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ aplicabil, care prevăd acordarea drepturilor salariale în litigiu fără a lua în considerare faptul că, pentru salariații din instituțiile finanțate de la bugetul statului, orice drept prevăzut în contract este condiționat de includerea sa în acte normative aferente, astfel încât în contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, fiind necesară constituirea surselor de finanțare pentru includerea lor în bugetul de stat.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă, Legea nr. 128/1997, Legea nr. 84/1985.
Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Timiș au declarat recurs și pârâții Consiliul Local al Orașului D și Primarul Orașului D, care, invocând prevederile art. 304 pct.8 și 9 /pr.civ. au susținut din nou lipsa calității procesual pasive a unității administrativ teritoriale, cu argumentul că intre acesta din urmă și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă.
In fine,prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin DGFP T, s-a solicitat in principal modificarea parțială a hotărârii de fond prin admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a acestuia, iar in subsidiar, respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Recurentul in discuție susține că intre membrii sindicatului reclamant și minister nu există nici un raport juridic, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului,in limitele competențelor conferite prin prevederile art. 18 alin.2 lit.b) și art. 28 lit. e) din Legea nr.500 /2002 privind finanțele publice.
Mai mult,chiar reclamanții au invocat in susținerea pretențiilor contractul colectiv de muncă la nivel de ramura de învățământ, potrivit căruia drepturile salariale in discuție se plătesc din veniturile proprii ale unităților de învățământ,astfel că in cauză sunt analizate alte resurse financiare decât cele provenite de la bugetul de stat.
In privința fondului litigiului,se susține că membrii de sindicat autori ai acțiunii nu fac parte din categoria de personal cărora li s-a reglementat prin norme legale exprese dreptul la primă de concediu, motiv pentru care cererea lor nu este întemeiată.
In deliberare asupra recursurilor declarate in prezenta cauză,analizând motivele de recurs ale părților, care presupun discutarea in prealabil a legitimării procesual pasive a Inspectoratului Școlar Județean T, Consiliului Local al Orașului D și Primarului Orașului D, precum și a Ministerului Economiei și Finanțelor, in considerarea actelor procedurale efectuate in prima faza a litigiului, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 pct.9, art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1/pr.civ. Curtea reține următoarele.
Pârâtul recurent Inspectoratul Județean T are calitate procesuală pasivă, calitate ce decurge din atribuțiile pe care acesta le are în ceea ce privește angajarea personalului didactic.Astfel,art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 și Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ dau in sarcina Inspectoratului Școlar atribuția de angajare a cadrelor didactice, angajarea acestora pe post făcându-se prin dispoziția inspectorului școlar general.
Pe de altă parte,chiar dacă raportul de muncă supus analizei este derulat între cadrele didactice și unitatea de învățământ conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, Curtea reține potrivit art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ sunt finanțate in principal prin bugetele locale ale autorităților administrative și, în același sens, prevăd și dispozițiile art. XIII din nr.OUG 32/2001.
Curtea observă că asupra legitimării procesual pasive a Consiliului Local al Orașului D și Primarului Orașului D pledează conținutul art. 39 și 40 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 2192/2004,prin care a fost atribuit unităților administrativ teritoriale un rol decizional in aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli lunare ale fiecărei unități de învățământ din raza sa teritorială. Altfel spus,repartizarea fondurilor necesare plății către reclamanți a drepturilor salariale solicitate nu este posibilă in lipsa unei decizii de aprobare a proiectelor de buget întocmite anual de unitățile de învățământ, chiar dacă in speță este vorba numai de veniturile proprii ale angajatorului.
Dacă motivele de fapt și de drept menționate mai sus susțin calitatea procesual pasivă a Inspectoratului Județean T și a unității administrativ teritoriale,nu același lucru se întâmplă in privința legitimării Ministerului Finanțelor Publice,de a figura ca subiect pasiv in raportul juridic supus analizei.
Asupra calității procesual pasive a recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP T, Curtea reține că,intr-adevăr, drepturile solicitate de autorii cererii principale sunt drepturi de natură salarială, potrivit art. 282 Codul Muncii, context in care părți în proces sunt in principiu numai reclamanții și pârâții (angajatorul și organele ierarhic superioare) care au atribuții în ceea ce privește salarizarea acestora, având în vedere că într-un proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept.
Curtea nu identifică nici o dispoziție legală menită să justifice nașterea unui raport juridic intre reclamanți,pe de-o parte, și Ministerul Finanțelor Publice,de cealaltă parte. In afara atribuțiilor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, legiuitorul nu a prevăzut in sarcina acestui minister atribuții legate de angajarea ori salarizarea personalului didactic,cu atât mai mult cu cât reclamanții invocă drepturi salariale pe care partenerii sociali s-au obligat să le plătească din fondurile proprii ale unităților de învățământ. Prin urmare,Ministerul Fianațelor Publice nu are calitate procesuală pasivă.
Asupra fondului acțiunii reclamanților, Curtea observă că,așa cum corect a reținut instanța de fond,dreptul reclamanților la prima de concediu este consacrat in mod evident de art. art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007, in care părțile contractante au convenit "ca personaluldin învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că"prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din contractul in discuție,norma contractuală mai sus citată produce efecte pentru toți salariații din învățământ.
Curtea nu va putea reține argumentele pârâților recurenți potrivit cărora reclamanților nu li se cuvin primele de concediu ce fac obiectul demersului judiciar supus astăzi analizei pe considerentul că acordarea lor nu este prevăzută prin Legea nr. 128/1997 care reglementează salarizarea și statutul personalului didactic,precum și că in speță și-ar găsi aplicarea norma conținută de art. 12 din Legea nr. 130/1996.
Intr-adevăr in conformitate cu art. 12 din Legea nr. 130/1996prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale,insă tot atât de real este și faptul că textul menționat trebuie interpretat in sensul că normele contractului colectiv de muncă aplicabil pot fi înlăturate doar atunci când ele contravin unor prevederi legale exprese care reglementează un anumit cuantum al unui spor salarial ori al indemnizației de bază,nu însă și atunci când conferă salariatului bugetar drepturi suplimentare,care nu sunt prevăzute de lege. Un argument in plus in sensul arătat este faptul că însăși legea specială referitoare la stabilirea sistemului de salarizare al reclamanților conferă personalului didactic prin art.50 alin.12 din Legea nr. 128/1997 facultatea de abeneficia de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de legeși de contractul colectiv de muncă.
In strânsă legătură cu cele mai sus menționate, Curtea reține că, in lipsa unei dispoziții legale exprese care să condiționeze in vreun fel acordarea drepturilor salariale sub forma primelor de concediu, ori să statueze asupra cuantumului acestora, clauzele contractului individual de muncă încheiate la nivelul ramurii de învățământ nu ar putea fi in vreun fel înlăturate. Prevederea cuprinsă in art. 12 din Legea nr. 130/1996 nu este aplicabilă in cauză.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse,in baza art. 304 pct.9,art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1/pr.civ.,Curtea va admite recursul declarat de Sindicatul Învățământului Preuniversitar T și recursul Ministerului Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, va respinge recursurile Inspectoratului Școlar Județean T, Consiliului Local al Orașului D și Primarul Orașului D, va modifica parțial sentința recurată în sensul că va obliga și pârâții Inspectoratul Școlar Județean T, Consiliul Local al Orașului D și Primarul Orașului D la plata primelor de vacanță în favoarea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T și de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice - T împotriva sentinței civile nr. 1134/10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Respinge recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al Orașului D, Primăria D și Inspectoratul Școlar Județean T împotriva aceleiași hotărâri.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că obligă la plata primelor de vacanță în favoarea reclamantului și pe pârâții Consiliul Local al Orașului D, Primăria D și Inspectoratul Școlar Județean
Respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice -
Menține în rest dispozițiile hotărârii recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. /15.09. 2009
Tehnored / 15.09.2009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul Timiș
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Maria Ana Biberea, Aurelia
