Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1154/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1154
Ședința publică din 16 iulie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Aurelia
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Inspectoratul Școlar al Județului T împotriva Sentinței Civile nr. 1091/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Sindicatul Învățământului Preuniversitar T și pârâții intimați Școala cu cls. I-VIII, Primăria - Instituția Primarului și Consiliul Local, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul intimat Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul sindicatului reclamant solicită respingerea recursurilor formulată în cauză și menținerea sentinței civile recurate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând,constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 1091/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membri de sindicat șa. in contradictoriu cu parații Școala cu cls. I-VIII, Primăria - Instituția Primarului și Consiliul Local, Inspectoratul Școlar al Județului T si Ministerul Economiei si Finanțelor și-n consecință pârâta de I, unitate de invatamant, a fost obligată la plata primelor de vacanta, cuvenite si neacordate membrilor sindicatului reclamant, pe perioada ultimilor trei ani, anterior depunerii cererii de chemare in judecata, prime ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație pana la data plații efective.
Pentru a pronunța această sentință,Tribunalul a constatat că pretențiile reclamanților având ca obiect plata unor sume cu acest titlu apar întemeiate. Astfel, conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2007, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
În schimb, dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege.
A mai reținut Tribunalul că existența dreptului nu a fost supusă vreunei modalități (condiție ori termen), așa încât apare, în principiu, întemeiată susținerea reclamanților potrivit căreia li se cuvine acordarea unor sume cu titlu de primă de vacanță, acțiunea fiind, deci, întemeiată.
Instanța de fond a mai reținut că, potrivit contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, primele de vacanță se acordă de către angajatori "din venituri proprii". Ori, instanța constata ca, contractul colectiv de munca încheiat intre partenerii sociali, nu definește noțiunea de "venituri proprii", fapt ce duce la concluzia ca, conducătorii acestor instituții, trebuiau sa prevadă aceste cheltuieli cu personalul din subordine in bugetul de venituri si cheltuieli ale instituțiilor de invatamant parate. In concluzie,existenta sau inexistenta resurselor financiare, nu poate avea vreo influenta asupra stabilirii sau recunoasterii drepturilor salariale prevazute in contractul colectiv de munca, ci (eventual) doar asupra modului de executare a hotărârii.
Aceasta cu atât mai mult cu cât în art. 17 din Normele metodologice citate sunt stabilite distinct sursele de finanțare din care se alocă fondurile necesare pentru diferitele activități din cadrul unităților de învățământ, menționându-se, în alineatul 6, că "unitățile de învățământ pot obține venituri proprii din activități aducătoare de venit - cursuri și activități facultative solicitate de elevi, cursuri de educație permanentă, inclusiv formare profesională continuă, participarea la programe cu finanțare externă, participarea la realizarea unor programe comunitare de studii, cercetare, activități de servicii și producție, închirieri de spații temporar disponibile, taxe percepute conform legii (de școlarizare, pentru eliberarea unor documente școlare), alte venituri ale unității de învățământ, activități cultural-artistice, venituri din activitatea internatelor și cantinelor școlare și altele asemenea, precum și din donații, sponsorizări și contribuții ale comitetelor de părinți sau oferite de persoane fizice și juridice".
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs de către pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T,care a solicitat modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea cererii de recurs se arată că, potrivit Legii nr. 128/1997 și art. 13 din G nr. 32/2001, Inspectoratul Școlar al Județului T nu are atribuții și competențe în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din unitățile de învățământ,astfel că in mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual pasive a recurentului in discuție.
Pe de altă parte, prima instanță a avut în vedere doar dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ aplicabil, care prevăd acordarea drepturilor salariale în litigiu fără a lua în considerare faptul că, pentru salariații din instituțiile finanțate de la bugetul statului, orice drept prevăzut în contract este condiționat de includerea sa în acte normative aferente, astfel încât în contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, fiind necesară constituirea surselor de finanțare pentru includerea lor în bugetul de stat.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă, Legea nr. 128/1997, Legea nr. 84/1985.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice,reprezentat prin DGFP T împotriva aceleași hotărâri judecătorești,s-a solicitat in principal modificarea parțială a hotărârii de fond prin admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a acestuia,iar in subsidiar,respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Recurentul in discuție susține că intre membrii sindicatului reclamant și minister nu există nici un raport juridic, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului,in limitele competențelor conferite prin prevederile art. 18 alin.2 lit.b) și art. 28 lit. e) din Legea nr.500 /2002 privind finanțele publice.
Mai mult,chiar reclamanții au invocat in susținerea pretențiilor contractul colectiv de muncă la nivel de ramura de învățământ, potrivit căruia drepturile salariale in discuție se plătesc din veniturile proprii ale unităților de învățământ,astfel că in cauză sunt analizate alte resurse financiare decât cele provenite de la bugetul de stat.
In privința fondului litigiului,se susține că membrii de sindicat autori ai acțiunii nu fac parte din categoria de personal cărora li s-a reglementat prin norme legale exprese dreptul la primă de concediu, motiv pentru care cererea lor nu este întemeiată.
In deliberare asupra recursurilor declarate in prezenta cauză,analizând motivele de recurs ale părților,care presupun discutarea in prealabil a legitimării procesual pasive a Inspectoratului Școlar Județean T precum și a Ministerului Economiei și Finanțelor, in considerarea actelor procedurale efectuate in prima faza a litigiului, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 pct.9, art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1/pr.civ. Curtea reține următoarele.
Pârâtul recurent Inspectoratul Județean T are calitate procesuală pasivă, calitate ce decurge din atribuțiile pe care acesta le are în ceea ce privește angajarea personalului didactic.Astfel,art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 și Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ dau in sarcina Inspectoratului Școlar atribuția de angajare a cadrelor didactice, angajarea acestora pe post făcându-se prin dispoziția inspectorului școlar general.
Asupra calității procesual pasive a recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP T, Curtea reține că,intr-adevăr, drepturile solicitate de autorii cererii principale sunt drepturi de natură salarială, potrivit art. 282 Codul Muncii, context in care părți în proces sunt in principiu numai reclamanții și pârâții (angajatorul și organele ierarhic superioare) care au atribuții în ceea ce privește salarizarea acestora, având în vedere că într-un proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept.
Curtea nu identifică nici o dispoziție legală menită să justifice nașterea unui raport juridic intre reclamanți,pe de-o parte, și Ministerul Finanțelor Publice,de cealaltă parte. In afara atribuțiilor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, legiuitorul nu a prevăzut in sarcina acestui minister atribuții legate de angajarea ori salarizarea personalului didactic,cu atât mai mult cu cât reclamanții invocă drepturi salariale pe care partenerii sociali s-au obligat să le plătească din fondurile proprii ale unităților de învățământ. Prin urmare,Ministerul Fianațelor Publice nu are calitate procesuală pasivă.
Asupra fondului acțiunii reclamanților, Curtea observă că,așa cum corect a reținut instanța de fond,dreptul reclamanților la prima de concediu este consacrat in mod evident de art. art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007, in care părțile contractante au convenit "ca personaluldin învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că"prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din contractul in discuție,norma contractuală mai sus citată produce efecte pentru toți salariații din învățământ.
Curtea nu va putea reține argumentele pârâților recurenți potrivit cărora reclamanților nu li se cuvin primele de concediu ce fac obiectul demersului judiciar supus astăzi analizei pe considerentul că acordarea lor nu este prevăzută prin Legea nr. 128/1997 care reglementează salarizarea și statutul personalului didactic,precum și că in speță și-ar găsi aplicarea norma conținută de art. 12 din Legea nr. 130/1996.
Intr-adevăr in conformitate cu art. 12 din Legea nr. 130/1996prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale,insă tot atât de real este și faptul că textul menționat trebuie interpretat in sensul că normele contractului colectiv de muncă aplicabil pot fi înlăturate doar atunci când ele contravin unor prevederi legale exprese care reglementează un anumit cuantum al unui spor salarial ori al indemnizației de bază,nu însă și atunci când conferă salariatului bugetar drepturi suplimentare,care nu sunt prevăzute de lege. Un argument in plus in sensul arătat este faptul că însăși legea specială referitoare la stabilirea sistemului de salarizare al reclamanților conferă personalului didactic prin art.50 alin.12 din Legea nr. 128/1997 facultatea de a beneficia de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de legeși de contractul colectiv de muncă.
In strânsă legătură cu cele mai sus menționate, Curtea reține că,in lipsa unei dispoziții legale exprese care să condiționeze in vreun fel acordarea drepturilor salariale sub forma primelor de concediu, ori să statueze asupra cuantumului acestora,clauzele contractului individual de muncă încheiate la nivelul ramurii de învățământ nu ar putea fi in vreun fel înlăturate. Prevederea cuprinsă in art. 12 din Legea nr. 130/1996 nu este aplicabilă in cauză.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse,in baza art. 304 pct.9,art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1/pr.civ.,Curtea va admite recursul declarat Ministerului Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, va respinge recursul Inspectoratului Școlar Județean T, va modifica parțial sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesual pasive, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Se va lua act prin considerentele prezentei că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva Sentinței Civile nr. 1091/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-.
Respinge recursul declarat de Inspectoratul Școlar al Județului T împotriva aceleiași hotărâri judecătorești.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesual pasive.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. /09.09. 2009
Tehnored /09.09. 2009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul Timiș
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Maria Ana Biberea, Aurelia
