Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1297/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1297
Ședința publică de la 14 Martie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții Primăria Municipiului M, Primarul Municipiului M și Consiliul Local al Municipiului M împotriva sentinței civile nr. 1747/09.10.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, precum și cu intimata-pârâtă Direcția Publică M, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că: - pricina a fost repusă pe rol,
- adresa efectuată la termenul anterior în mod greșit a fost adresată Tribunalului Mehedinți și nu intimatei-pârâte Direcția Publică M,
- prin cererea de recurs se solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, revine asupra celor dispuse prin încheierea din 20.02.2008 și având în vedere că se solicită judecarea în lipsa părților, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 1747/09.10.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis în parte cererea formulată de petentul împotriva intimatelor Primăria M, Consiliul Local M, si Direcția Publica
S-a dispus obligarea intimatelor la plata sporului de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază, pe perioada 28.08.2004-28.08.2007, sume actualizate la data platii.
S-a respins cererea pentru perioada 01.01.2004-28.08.2004, ca fiind prescrisă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Petentul are calitatea de personal contractual in cadrul aparatului permanent al Direcției Publice M așa cum rezultă și din copia carnetului de muncă și a solicitat obligarea intimatelor Primăria M, Consiliul Local M si Directia Publica M,ca în conformitate cu Ordinului MAI nr.496/28.07.2003 să i se acorde indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază.
Petentul a introdus cererea de chemare în judecată la data de 28.08.2007, potrivit rezoluției de primire (fila - 1), iar drepturile bănești au fost solicitate începând cu 01.01.2004, actualizate la indicele de inflatie.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art. 3, termenul prescripției este de 3 ani. De asemenea, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, potrivit dispozițiilor art. 7 din decretul nr. 167/1958. Cum dreptul petentei s-a născut la 28.08.2004, iar solicitarea s-a făcut la 28.08.2007, instanța constată că dreptul la acțiune este prescris pentru perioada 01.01.2004-28.08.2004.
Conform ordinului menționat, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, prin personal civil înțelegându-se funcționarii publici și personalul contractual.
În cauză au relevanță juridică și dispozițiile OUG192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, aprobată prin 228/2003, nr.OUG 163/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, nr.HG 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare.
În acest ordin se arată la pct.31.1 că personalul civil din MAI beneficiază de drepturile prevăzute de lege cu excepția celor din Administrația publică care beneficiază doar de drepturile prevăzute în reglementările în vigoare ce se aplică pentru toți salariații bugetari.
În speță sunt incidente și prevederile art.13 din Legea nr.138/1999 conform căruia "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
S- mai specificat în ordin că personalul civil din administrația publică beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13, deci de indemnizația de dispozitiv și nu beneficiază de celelalte drepturi prevăzute de lege.
Conform art.16 din Constituția României "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorității publice, fără privilegii și discriminări"
Legea nr. 188/1999 reglementează un singur statut al funcționarului public, adică aceleași drepturi și obligații ale funcționarului public, fără deosebire raportat la instituție.
În art. 29 din Legea nr188/1999 cu modificările și completările ulterioare este reglementat dreptul funcționarilor publici la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul gradului.
Conform alin. 2 al art. 29 funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, iar în alin.3 se dispune că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
În alin.2 al art.1 din nr.OUG 92/2004 se prevede că sistemul de salarizare a funcționarilor publici urmărește crearea premiselor pentru implementarea din anul 2006 sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici.
Acest sistem unitar de salarizare cuprinde salariile de bază, sporuri, premii, stimulente și alte drepturi.
Instanța reține că sporul de dispozitiv s-a acordat funcționarilor publici din prefecturi, personalului angajat în aceste instituții, dar administrație publică realizează în primul rând consiliile locale și consiliile județene, funcționarii publici din prefecturi și din consiliile județene și locale sunt salarizați în baza acelorași acte normative, beneficiază de aceleași drepturi salariale.
Este în spiritul Convenției Europene, al Constituției României, al Legii nr. 188/1999 și a celorlalte acte normative amintite ca personalul din consiliile județene și locale să nu fie discriminat, din punct de vedere al indemnizației de dispozitiv, față de cel din prefecturi.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Primăria Municipiului M, Consiliul Local M și Primarul Municipiului M criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât prima instanță în mod greșit a reținut calitatea sa procesuală pasivă, deși acesta nu este parte în contractul de muncă.
Ca Directia Publica M este operator de servicii publice de interes local, ce are cont in banca si personalitate juridica.
Pe fondul cauzei, recurentii critică sentința, precizând că instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că prevederile Ordinului MAI nr. 496/2003 se aplică și salariaților din administrația publică locală.
Fiind dat în aplicarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, Ordinul MAI nr. 496/2003 nu se referă la angajații din cadrul administrației publice locale.
În drept, recurentii și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Se constată din verificarea carnetului de muncă, precum și a contractului individual de muncă, dovezi administrate la instanța de fond, că raportul de muncă a intervenit, inițial, între reclamant - în calitate de angajat și Consiliul Local M - în calitate de angajator, potrivit contract individual de munca 112/2004, pentru funcția de muncitor calificat.
Ulterior, prin înființarea Direcției Publice M, raporturile de munca continua cu acest angajator, care așa cum se arata de către recurenți, are personalitate juridica proprie.
Cererea de chemare în judecată are ca obiect plata unor drepturi salariale, iar salariul reprezintă un element esențial al contractului individual de muncă.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Cum obligația de plată a drepturilor salariale, fie decurgând din lege, fie din contractul individual de muncă aparține angajatorului, raportul de muncă având caracter personal, drepturile si obligațiile partilor trebuie analizate in raport de titularii raportului de munca, respectiv angajatorul si salariatul.
Intre instituția Primarului si petent si intre Consiliul Local si petent, odată cu înființarea Direcției, nu au existat raporturi de munca si ca atare nici drepturi si obligații privind drepturile salariale, astfel incit in mod greșit instanța de fond a obligat cele doua parate la plata sporului de dispozitiv.
Prin urmare, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurente este întemeiată, iar sentința instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii fiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Pentru perioada anterioară acestei date, când petentul a avut calitatea de salariat al Consiliului Local, așa cum rezulta din conținutul carnetului de munca, si deci avea calitatea de angajat al acestei recurente, Curtea constată că instanța de fond în mod greșit a obligat recurentul Consiliul Local al Orașului M la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază deoarece Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.496/2003 a fost dat în aplicarea Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, care în art.1 prevede că dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Intimata a solicitat acordarea sporului de dispozitiv invocând prevederile. nr. 496/28.07.2003.
Dar acest ordin a modificat. 275/2002 care stabilește condițiile de aplicare a anumitor prevederi legale referitoare la salarizarea personalului militar si civil din Ministerul d e Interne.
Odată cu modificările structurale survenite ca urmare a reorganizării in Ministerul Administrației si Internelor, prin. 496/2003 s-au adus modificări in ceea ce privește acordarea indemnizației de dispozitiv si personalului civil ce-si desfășoară activitatea in domeniul administrației publice.
Ordinul definește personalul civil ca fiind funcționarii publici si personalul contractual din. Administrației si Internelor, urmând a se observa structura organizatorica, astfel cum a fost stabilita prin HG725/2003.
De altfel, Ordinul, fiind un act normativ de stabilire a unor masuri tehnico-organizatorice, detalieri si concretizări ale dispozițiilor legale superioare, emis in speța de fata de către ministrul Administrației si Internelor, in realizarea propriilor atribuții specifice si pentru aplicarea dispozițiilor legale referitoare la propriul domeniu de reglementare, nu-si găsește aplicabilitate in cazul autorităților administrației publice locale, care se bucura de autonomie proprie si care are propria autoritate deliberativa si executiva.
Salarizarea personalului contractual din sectorul bugetar nu se poate realiza decât in limitele propriei legislații de reglementare si nu prin preluarea unor instituții care-si găsesc aplicabilitate in alte domenii de activitate, ca urmare a aplicării principiului prestabilirii salariilor personalului din autoritățile si instituțiile publice prin lege.
In concluzie, atâta timp cât ordinul respectiv nu vizează categoria salariaților din administrația publica locala este evident faptul că reclamantul nu poate invoca prevederile acestui ordin, cu privire la solicitarea sa de acordarea sporului de dispozitiv.
Față de aceste aspecte,Curtea urmează ca în baza art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmează să admită recursul formulat de recurentii Primăria Municipiului M, Primarul Municipiului M și Consiliul Local al Municipiului M,să modifice sentința în sensul că va respinge acțiunea față de acesta.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții Primăria Municipiului M, Primarul Municipiului M și Consiliul Local al Municipiului M împotriva sentinței civile nr. 1747/09.10.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, precum și cu intimata-pârâtă Direcția Publică M, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea față de Primăria Municipiului M, Primarul Municipiului M și Consiliul Local al Municipiului
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red. Jud.
Tehn./Ex.3/25.03.2007
/ și
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Lucian Bunea, Doina Vișan
