Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1452/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1452/R-CM
Ședința publică din 21 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA - pentru, cu sediul în P,--6, județul A, împotriva sentinței civile nr.971/CM din data de 4.06.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile, respectiv: recurentul-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia-pentru și intimații-pârâți Școala și Comuna -prin Primar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise, din partea recurentului-reclamant, solicitând, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
rin cererea înregistrată la data de 24.02.2009 pe rolul Tribunalului Argeș, Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, în numele și pentru reclamantul - membru de sindicat, a chemat în judecată pe pârâții Școala și Comuna - prin primar, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să fie obligate la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute în art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, precum și la plata diferențelor de drepturi salariale, pe o perioadă de trei ani anterioară introducerii acțiunii, și pentru viitor, actualizate cu indicii de inflație la data plății efective, diferențe rezultate ca urmare a neacordării tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997.
În motivarea acțiunii s-a arătat că potrivit art. 50 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Așa cum prevede art. 50 alin. 1, există tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege care stau la baza calculării drepturilor salariale ale personalului didactic din învățământul preuniversitar, care sunt prevăzute și în anexele nr.OG 11/2007. Dar pe lângă aceste tranșe de vechime stabilite de lege, există și cele trei tranșe suplimentare de vechime la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, dar care nu sunt aplicate în sistemul de învățământ preuniversitar.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime. În acest fel, dacă nu se aplică această creștere a coeficientului de ierarhizare la prima dintre cele trei tranșe de vechime suplimentare, toate drepturile salariale stabilite ulterior sunt greșit calculate.
A concluzionat reclamantul că salarizarea personalului didactic din învățământ se face potrivit dispozițiilor Legii nr. 128/1997, astfel că trebuie respectat și art. 50 alin. 1 și 2, deoarece aceste prevederi legale nu au fost abrogate prin niciun alt act normativ.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 și art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003.
Pârâtele nu au formulat întâmpinare în cauză.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.971/CM din 4 iunie 2009, admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâta Școala să calculeze și să plătească reclamantului drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 24.02.2006 și până la data de 31.12.2007, în funcție de perioada efectiv lucrată, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâta Comuna să vireze pârâtei de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
A respins cererea Sindicatului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că eclamantul, membru de sindicat, este încadrat la Școala, în funcția de cadru didactic, fiind cuprins în tranșa de vechime în învățământ de peste 35 de ani.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
Reglementarea acestor aspecte, după intrarea în vigoare a art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997 (01.09.1997), s-a realizat cronologic, prin mai multe acte normative. În primul rând pentru perioada 01.09.1997 - 01.06.1998 (care de altfel nu este litigioasă), prin art.1, art.2 și art.5 din nr.HG467/1997, coeficienții de ierarhizare a salarizării personalului din învățământ, diferențiați pe tranșe de vechime, au fost indexați, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale calculând drepturile salariale ale personalului didactic și cu luarea în considerare a sporului special prevăzut de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997, în acest sens fiind și precizările Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr.1472/6512/29.10.1997, emise în temeiul art.8 din nr.HG467/1997.
Începând cu data de 01.06.1998, conform art.24 alin.4 coroborat cu art.23 din Legea nr.154/1998 și raportat la anexa nr.VII/1 a acestei legi, coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime (inclusiv sub aspectul prevederilor art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997) au fost reglementați în amănunt, fiind prevăzute prin lege, grile de intervale.
Începând cu data de 01.04.2000, prin nr.OUG8/2000, au fost introduse în Legea nr.128/1997, anexele cuprinzând coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime.
Din data de 01.01.2007, anexele introduse prin nr.OUG8/2000, au fost înlocuite cu cele prevăzute de OG nr.11/2007, care, de asemenea, reglementează în detaliu salarizarea personalului didactic, prevăzând coeficienți de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997. Acest act normativ înlocuiește noțiunea de "coeficient de ierarhizare" cu cea de "coeficient de multiplicare".
Tribunalul a reținut că prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, stabilesc numai un cadru de principiu privind stabilirea coeficienților de salarizare în funcție de tranșele de vechime de peste 30, 35 și 40 de ani.
Baza de calcul și modul corect de calculare a fiecărui coeficient de salarizare (de ierarhizare sau de multiplicare) se stabilesc tot prin prevederile legale, cu caracter special care detaliază fiecare coeficient, prevederi legale cuprinse în anexele Legii nr.128/1997. Aceste anexe nu pot fi interpretate decât sistematic, ca parte integrantă a Legii nr.128/1997, ca și prevederi care reglementează în amănunt aspectele enunțate de prevederile cadru din corpul legii (art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997).
Legea nr.128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care, suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
Instanța a apreciat că noțiunea de "noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997, prin nr.OG39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de tranșe de vechime, fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste tranșe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului, respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta, în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta, fără a include, așa cum greșit susțin pârâții, majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Susținerea potrivit căreia noilor tranșe de vechime stabilite prin nr.HG467/1997 includ în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior), a fost apreciată de tribunal ca neîntemeiată, cu motivarea că, pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar, pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
A constatat instanța că o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la alta, nu evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară, ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe. Ca atare, este evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Potrivit dispozițiilor art.167 alin.2 din Legea nr.84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin.3 teza a II-a a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde, printre altele, și cheltuielile de personal (art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995). Conform alin.5 al aceluiași articol, directorul unității de învățământ de stat este ordonator terțiar de credite, iar potrivit alin.17 de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar potrivit enumerării făcute de legiuitor. Mai mult, Ministerul Educației, Cercetării și T, precum și structura sa teritorială, respectiv Inspectoratul Județean, este responsabil de modul de organizare și funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, asigură calitatea învățământului. S-a apreciat că toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de competența socială obiect a prezentului litigiu, respectiv dreptul oricărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera, dar mai ales în spiritul acestora.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea conform celor de mai sus, făcând și aplicarea art.161 alin.4 din Codul muncii.
Tribunalul a apreciat că aceste drepturi salariale se cuvin a fi acordate doar până la data de 31.12.2007, având în vedere că de la această își găsește aplicabilitatea nr.OG15/2008, care, în art.5 prevede: "n coeficienții de multiplicare de nivel minim din anexele nr. 1.1 și 1.2, prevăzuți la ultimele două tranșe de vechime recunoscută de 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/20 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art.90 alin.3 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
2 al aceluiași text legal prevede în continuare că, "în coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscute de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Tribunalul a apreciat că din data de 01.01.2008, prin aplicarea acestui act normativ, sunt cuprinse creșterile din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, astfel încât dreptul nu mai trebuie acordat de la această dată.
Având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, a fost obligată pârâta Comuna să vireze pârâtei Școala fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
În ceea ce privește cererea Sindicatului privind plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond a respins această cerere, întrucât la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi privind cheltuielile efectuate.
Împotriva sentinței civile nr.971/CM din data de 4 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, a formulat în termen recurs reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, criticând-o sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit instanța de fond a apreciat că drepturile salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu se cuvin reclamanților decât până la data de 01.01.2008, dând eficiență Ordonanței nr.15/2008.
Recurentul a invocat neconstituționalitatea art.5 din nr.OG15/2008, arătând că printr-un astfel de act normativ nu poate fi modificată o lege organică. Susține recurentul că art.5 este contrar următoarelor prevederi din Constituție: art.41 alin.5, art.52 alin.1, art.53 alin.1, art.115 alin.1.
2. Instanța a greșit și când nu au fost acordate cheltuielile de judecată, conform înscrisurilor depuse la dosar.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat.
Instanța de fond a acordat drepturile bănești ce fac obiectul prezentei acțiuni numai până la data de 31.12.2007, făcând aplicarea art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, conform căruia "în coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Art.5 alin.2 din nr.OG15/2008 a fost însă declarat neconstituțional prin decizia nr.983/30.06.2009 pronunțată de Curtea Constituțională a României și ca atare în prezent acest text de lege este inaplicabil.
Așadar, în condițiile în care creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime nu mai sunt cuprinse în coeficienții din anexa 2, rezultă că drepturile bănești ce fac obiectul prezentei acțiuni li se cuvin reclamanților și în continuare, după data de 31.12.2007, de la 1.01.2008 nemaiaplicându-se dispozițiile art.5 alin.2 din nr.OUG15/2008.
Întrucât prin acțiune s-au solicitat aceste drepturi salariale pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii, urmează ca aceste drepturi să fie acordate până la data de 15.06.2009, data pronunțării sentinței.
Al doilea motiv de recurs este nefondat.
Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond nu a admis cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată, întrucât nu sunt dovezi cu privire la aceste cheltuieli.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul și va casa în parte sentința, în sensul că va acorda reclamantului drepturile solicitate până la data de 4 iunie 2009. Va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA - pentru, cu sediul în P,--6, județul A, împotriva sentinței civile nr.971/CM din 4 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimate fiind pârâtele ȘCOALA, cu sediul în comuna, județul A și COMUNA - prin primar, județul
Casează în parte sentința, în sensul că acordă reclamantului drepturile solicitate până la data de 4 iunie 2009.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
7 ex./23.10.2009
Jud. fond:
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
