Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1457/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1457
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 326 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele reclamante, cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 1,. B, etaj 5,. 62, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat de,-, - 4,. B,. 4, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat de,-, - 4,. B,. 4, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 iunie 2009, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei pentru a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, dând următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la nr- reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumelor reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru anul 2005, cu titlu de aprovizionare toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură pentru fiecare an în parte, c/valoarea diferenței dintre prețul unui litru de benzină de la data compensarii-1997 și prețul unui litru de benzină de la data de 31.12.2005, calculat la cota de 40 benzină/an, c/valoarea diferenței dintre salariul brut și salariul net din cadrul societății, avut în vedere la calcularea indemnizației de concediere, în raport de numărul de salarii acordate, sume reactualizate în raport cu rata inflației de la data scadenței până la plata efectivă, precum și a cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramura constând în suplimentari salariale cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, a cotei de benzină care nu a mai fost luată în calcul la valoarea drepturilor salariale, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioadele -menționate, iar pârâtă, în mod nelegal le-au calculat eronat indemnizațiile de concediere, fără să țină seama de majorările de salarii intervenite de-a lungul timpului, menționându-se ca reclamantele sunt moștenitoarele fostului salariat - - în prezent decedat.
La data de 10.02.2009 pârâta a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care reclamanții nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate atât timp cât s-a stabilit acordarea acestor drepturi în funcție de negocierile dintre patronat și sindicat și că, în speță, dreptul la acțiune este prescris în baza art.283 lit.e muncii, fiind prescris termenului de prescripție de 6 luni, solicitând și respingerea acțiunii, motivându-se că drepturile solicitate au fost incluse începând cu anul 1997 în salariul de baza, iar reclamanților li s-au achitat drepturile solicitate cu ocazia concedierii, ținându-se seama de vechimea fiecăruia în cadrul societății și de condițiile prevăzute de CCM și Planul Social.
In ședința publică din 10.02.2009, instanța a pus în discuția parților, excepțiile invocate pe care le-a unit cu fondul.
In cauza s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr. 326 pronunțată la data de 10 februarie 2009 Tribunalul Prahovaa respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâtă.
S-a admis în parte acțiunea, formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta SC SA a fost obligată pârâta să plătească reclamanților suplimentările salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă pentru perioada 2005-2008 conform art.176 din CCM la nivel de ramură, calculate la nivelul salariului minim pe ramură, pentru fiecare an și suplimentările salariale reprezentând c/valoarea a 4000. de gaze naturale conform art.178 din CCM la nivel de ramură pentru perioada 2005-2008, sume ce vor fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective cu ocazia executării silite.
A fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant, respectiv și celorlalte două reclamante în calitate de moștenitoare ale defunctului -, prima de aprovizionare toamnă-iarnă pe anul 2005 conform art.176 din CCM la nivel de ramură, calculată la nivelul unui salariu minim pe ramură, sume ce urmează să fie calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plații efective cu ocazia executării silite.
S-a respins capătul de cerere privind plata diferenței dintre un litru de benzină și capătul de cerere privind plata diferenței indemnizației de concediere, formulate de reclamante împotriva pârâtei, ca neîntemeiate.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantelor și, câte 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanta și autorul celorlalte două reclamante -, au fost salariații paratei, însă în anul 2005 nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă. Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
De asemenea, disp.art.176 din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd că salariații din cadrul ramurii petrol și gaze, energie electrică, termică, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare de toamnă-iarnă vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, drepturi care se acordă în cazul în care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de bază.
Totodată, în baza art.170 din CCM, salariații din cadrul industriei petroliere, au dreptul la un ajutor material reprezentând c/valoarea unei cantități de 4000. de gaze naturale, anual.
Potrivit art.50 din CCM și din Planul Social, în cazul concedierii salariaților pentru motive care nu țin de persoana acestora, salariații au dreptul la încasarea unei indemnizații minime de concediere în raport de vechimea în cadrul societății, ținându-se seama de salariile medii nete încasate anterior.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamanta și defunctul -, au fost salariații pârâtei fiind disponibilizați, ocazie cu care, la data încetării raporturilor de muncă, au încasat indemnizații de concediere în raport de vechimea fiecăruia în cadrul societății, însă, în anul 2005 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu exista nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Apărările pârâtei că reclamanții nu pot solicita aceste drepturi atât timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat și că aceste drepturi ar fi fost incluse în salariul de bază nu pot fi avute în vedere întrucât din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și din CCM la nivel de societate din anul 2002, reiese că în realitate, începând cu anul 2002, drepturile salariale sub formă suplimentărilor pentru aprovizionare toamnă-iarnă, nu au fost incluse în salariul de bază, iar inexistența unor negocieri între patronat și sindicat privind emiterea unui contract colectiv de muncă la nivel de societate, nu o exonerează pe pârâtă de obligația sa de a achita drepturile salariale prevăzute în CCM la nivel de societate și la nivel de ramură, mai ales ca inexistența unor asemenea negocieri, nu se datorează culpei reclamanților, ci, dimpotrivă a pârâtei.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, invocată de pârâtă pe cale de întâmpinare, că pentru a avea calitate procesuală activă, trebuie să se facă dovada existenței unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre cel chemat in judecată și persoana obligată prin raportul juridic dedus judecății.
Instanța a constatat că reclamanții au calitate procesuală activă să formuleze prezenta cerere de chemare în judecată, aceștia considerându-se vătămați în drepturile lor prin neîncasarea stimulentelor salariale.
Mai mult decât atât, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate reprezintă legea părților, se aplică este obligatoriu pentru fiecare salariat, astfel că acesta își justifică calitatea procesuală în a formula astfel de acțiuni cum este cea dedusă judecății.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de aceeași pârâtă pe cale de întâmpinare, tribunalul a reținut că prin prezentul litigiu se solicită suplimentări salariale și nu se pune problema neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.283, al.1, lit.c din codul muncii, termenul de prescripție fiind acela de 3 ani, termen care de altfel nu s-a împlinit.
Capetele de cerere privind plata diferenței dintre un litru de benzină și a diferenței indemnizației de concediere, sunt neîntemeiate întrucât la data disponibilizării, fiecare reclamant a încasat indemnizațiile de concediere în raport de vechimea fiecăruia în cadrul societății, decizii pe care nu le-au contestat, astfel că nu se justifică acordarea unor alte sume de bani, invocându-se diferite recalculări, diferențe și nu există nicio dispoziție în CCM, care să stabilească în favoarea reclamanților, acordarea unor diferențe în raport de prețul unui litru de benzină, în conditiile în care aceste drepturi salariale au fost incluse, începând cu anul 1997 în salariul de bază.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Este criticată sentința și sub aspectul respingerii excepțiilor invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Recurenta - pârâtă a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Potrivit art. 176 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 1997 s-a stabilit că ajutorul material constând în contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost compensat, fiind inclus în salariul de bază al angajaților în anul 1997.
În privința dreptului reprezentând ajutorul material ce constă într-o cotă de gaze naturale, acesta a fost stabilit prin art.187 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze nr.288/2006, în alin.2 din același articol stipulându-se că de acest drept beneficiază salariații numai în cazul în care nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Potrivit art. 176 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 1997 s-a stabilit că ajutorul material constând în contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost compensat, fiind inclus în salariul de bază al angajaților în anul 1997.
Faptul ca majorarea salariala s-a făcut având in vedere contravaloarea cotei de gaze naturale la nivelul anilor 1997 si ca de atunci, aceasta contravaloare a rămas nemodificata este rezultatul negocierilor cu sindicatele a clauzelor contractului colectiv de muncă.
Eventualele nemulțumiri ale salariaților cu privire la cuantumul acestui ajutor urmează a fi soluționate in cadrul negocierilor colective dintre părți și nu pe calea unei acțiuni în justiție.
În ce privește excepțiile invocate, tribunalul în mod corect le-a respins deoarece exista identitate intre persoana reclamanților si titularii dreptului dedus judecății, in condițiile in care reclamanții, in calitate de salariați ai paratei, au dreptul sa solicite in instanță achitarea drepturilor salariale ce deriva din raporturile de munca care au existat intre părți. În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune in speță sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c muncii in baza cărora prezenta acțiune este supusă termenului de prescripție de 3 ani.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat și, pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea îl va admite, va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 326 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele reclamante, cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 1,. B, etaj 5,. 62, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat de,-, - 4,. B,. 4, jud. P, cu domiciliul în comuna, sat de,-, - 4,. B,. 4, jud.
Modifică în parte sentința și pe fond respinge în tot acțiunea.
Menține restul dispozițiilor sentinței referitoare la excepție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă Fiind în concediu de odihnă
Se semnează de președintele instanței Se semnează de președintele instanței
GREFIER,
Fiind în co semnează
Grefier șef secție
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.VD
Tehnored.AV
3 ex02.07.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
