Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1458/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1458
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.239, împotriva sentinței civile nr.194 pronunțată la data de 23 ianuarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna, sat, nr.28, județul
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 iunie 2009, ce face parte integrantă din prezenta când, pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când a dat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale constând într-un salariu minim pe ramură ce reprezintă c/valoarea aprovizionării toamnă-iarnă, la plata drepturilor bănești neacordate potrivit art.178 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anii 2005, 2006, 2007 în cuantum de 1628 lei pentru fiecare petent, actualizarea cu indicele de inflație a sumelor datorate, precum și la plata cheltuielilor de judecată
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că a fost salariat în cadrul SC SA, Rafinăria, în funcția de mecanic, până la data de 14.09.2007, când prin decizia nr.458/20.- i-a fost desfăcut contractul individual de muncă.
A mai arătat reclamantul că, potrivit art.176 din contractul colectiv de muncă 2005-2007, s-a prevăzut în mod expres că salariații societăților semnatare ale contractului beneficiază cu ocazia sărbătorilor de Paște și C și în luna octombrie pentru aprovizionarea toamnă - iarnă de câte o suplimentare salarială constând dintr-o sumă fixă ce reprezintă salariul minim la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, iar în perioada 2005-2007 nu a beneficiat de aceste suplimentări salariale deși erau obligatorii pentru angajator.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii că, potrivit Codului muncii, sunt nule clauzele contractuale care conțin renunțări salariale, iar dispozițiile art.99 alin.2 din Contractul colectiv la nivel național pe anii 2005-2008 prevăd că drepturile stabilite în contractul colectiv sunt considerate minimele de la nivelul cărora începe negocierea celorlalte contracte colective la celelalte niveluri.
SC SA Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției acțiunii și a lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar pe fond respingerea acțiunii, susținând că potrivit art.176 din contractul colectiv pe ramură, capitolul 7 cuprinde dispoziții privind protecția socială a salariaților, distinct privind salarizarea.
În ceea ce privește excepția prescripției, pârâta arată că cererea reprezintă o acțiune pentru plata unor venituri, altele decât cele salariale, ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor art.283 lit.e din codul muncii, iar referitor la modul de calcul al prescripției, că termenul de 6 luni începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Prin întâmpinare pârâta a mai susținut că reclamantul nu are calitate procesuală activă, precizându-și creanța prin invocarea art.176 din contractul colectiv pe ramură, care stabilește doar premisele acordării unui drept patrimonial salariatului, constând în venitul anual din luna octombrie pentru aprovizionare toamnă-iarnă și nu un drept cert al salariaților de a încasa o sumă de bani.
Prin sentința civilă nr.194 pronunțată la data de 23 ianuarie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției și excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâtă.
Pe fond a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând aprovizionare toamnă - iarnă pentru perioada 2005-2007, conform art.176 din CCM la nivel de ramură, calculat la nivelul salariului minim pe ramură pentru fiecare sumă ce vor fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, că potrivit art.283 din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau unor despăgubiri, și în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori unor clauze ale acestuia.
În speță s-a solicitat de către reclamant obligarea pârâtei la plata unor drepturi salariale și nu neexecutarea unor clauze salariale, fiind incidente dispozițiile art.282 lit.c din Codul muncii referitoare la termenul de prescripție de 3 ani, astfel că tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului prima instanță a reținut că este neîntemeiată și a respins-o ca atare, deoarece, potrivit art.176 alin.1-2 la nivel de ramură, condițiile și criteriile de acordare a drepturilor se stabilesc în contractele colective de muncă încheiată la nivel de ramură.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anul 2005-2007 s-a prevăzut că salariații societăților semnatare beneficiază cu ocazia sărbătorilor de Paște și C și în luna octombrie de o suplimentare a drepturilor salariale, constând într-o sumă fixă ce reprezintă salariul minim la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, obligație pe care pârâta nu a îndeplinit-o, în sensul că nu a acordat aceste drepturi reclamanților.
Ca urmare, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă reprezentând un salariu minim pe ramura pe anii 2005-2007, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație de la data scadentei la data plații efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepțiile invocate la fond, respectiv greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM, în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art.283 alin.1 lit.e Codul muncii. De asemenea, întrucât nu există dreptul la un venit anual al reclamanților în luna octombrie, aceștia nu sunt creditori, deci nu au calitate procesuală.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamanți au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu, potrivit adreselor comune RA Sa - sindicat nr.2328/08.10.1997 și nr.2412/29.05.1998.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost salariatul societății pârâte SC SA B Rafinăria, în funcția de mecanic, până la data de 14.09.2007, când i-a fost desfăcut contractul individual de muncă prin decizia nr.458/20.06.2007, astfel cum rezultă din copia carnetului de muncă anexată acțiunii.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamant îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani, iar nu cel de 6 luni, aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, astfel că dispozițiile relative la prescripția extinctivă așa cum au fost evocate de recurentă nu sunt incidente în cauza de față.
Astfel, Curtea reține că, potrivit art.155 din Codul Muncii,salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Prin urmare, Curtea apreciază că dreptul reclamat este un drept salarial din categoria celor prevăzute la art.155 din Codul Muncii.
Pe cale de consecință, acestui drept i se vor aplica dispozițiile art.283 al.1 lit.c din Codul Muncii, potrivit căroraCererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, și nu cele ale art.283 al.1 lit.e din același cod.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, având în vedere că există identitate între persoana sa și titularul dreptului dedus judecății, în condițiile în care reclamantul, în calitate de salariat al pârâtei, are dreptul să solicite în instanță pârâtei să îi achite toate drepturile salariale ce derivă din raporturile de muncă existente între părți, prima instanță a respins excepția în mod corect.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă, având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze.
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Curtea constată că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă pe anii 2005-2008 fost inclusă în salariile de bază ale angajaților începând cu data de 01.02.2003, potrivit adreselor comune RA Sa - sindicat nr.2328/08.10.1997 și nr.2412/29.05.1998.
Prin urmare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința și, pe fond, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admis recursul recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.239, împotriva sentinței civile nr.194/23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna, sat, nr.28, județul
Modifică în parte sentința și pe fond respinge în tot acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă,
semnează președintele instanței
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red.LC
Tehnored.AV
3 ex./26.06.2009
-- Tribunalul Prahova
-
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
