Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1459/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR.935,-
DECIZIA NR.1459
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Vera Andrea
- - --
Grefier -
Pe rol fiind pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,- împotriva sentinței civile nr. 20 pronunțată la data de 14 octombrie 2008 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, și, toți reprezentați de, cu domiciliul ales în Târgoviște,-, județul D și intimații - pârâți Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște,-, județul D și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea din ședința publică de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 18 iunie 2009, dând următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița solicitând ca prin sentința ce se va pronunța pârâții să fie obligați la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, de 50%, în raport de indemnizația brută lunară începând cu 6.07.2007, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că potrivit rt. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, iar acest spor nu a fost abrogat de OG nr.83/2000, invocându-se decizia în interesul legii nr.21 din 10.03.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale ÎCCJ.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamanții nu au dreptul la acordarea acestui spor, ce a fost abrogat total și explicit prin OG nr.83/2000
Și pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii reclamanților judecători și acordarea drepturilor solicitate până la data pronunțării hotărârii, cerând respingerea acțiunii reclamanților asistenți judiciari.
Prin sentința nr. 20 pronunțată la data de 14 octombrie 2008, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis acțiunea obligând pârâții la plata către reclamanți a sporului de suprasolicitare neuropsihică, de 50%, în raport de indemnizația lunară brută, începând cu 6.07.2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că rin p. decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ÎCCJ în interesul legii, s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
S-a mai reținut că potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, această decizie este obligatorie.
Pe cale de consecință, instanța a constatat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
S-a mai reținut că prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă, ordonanța fiind aprobată prin Legea nr. 334/2001, Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 fiind emisă în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
De asemenea, s-a arătat că Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, preciza că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
S-a concluzionat că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial și prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de aceste considerente, s-a concluzionat că rezultă fără echivoc faptul că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, acțiunea fiind în consecință admisă în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs criticând hotărârea ca nelegală, invocând disp.art. 304 pct.9 Cod pr. civilă.
Susține recurentul că asistenții judiciari nu sunt și nu au fost niciodată beneficiarii sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în raport de dispozițiile Legii nr. 50/1996, la care s-a făcut trimitere, arătându-se în continuare că potrivit art. 3 din OUG nr. 179/1999 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992, asistenții judiciari sunt remunerați lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecătorul stagiar anul I- II în raport cu timpul efectiv lucrat, textul de lege neprevăzând și alte drepturi salariale suplimentare.
De asemenea, conform prevederilor OUG nr. 177/2002, magistrații consultanți beneficiază de anumite drepturi prevăzute în ordonanța respectivă, nefăcându-se referire și la sporul de stres de 50%, iar decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de ÎCCJ în interesul legii nu are în vedere și categoria asistenților judiciari.
O altă critică se referă la greșita acordare, în continuare, a sporului de 50%, susținându-se că reclamanții nu au justificat un interes actual câtă vreme este vorba despre un drept viitor, care nu s-a născut încă.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare prin care au arătat că cererea acestora a rămas fără obiect pe motiv că pentru aceleași drepturi și împotriva acelorași pârâți au obținut sentința civilă nr. 10/7.10.2008, modificată prin decizia nr. 879/28.04.2009 pronunțate de Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin care li s-au acordat aceste drepturi de natură salarială.
Recurentul-pârât Ministerul Justiției a invocat, separat, printr-o notă depusă la dosar, excepția autorității de lucru judecat arătând că prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr-, soluționată prin sentința civilă nr.10/7.10.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI, s-a admis în parte acțiunea acelorași reclamanți dispunându-se obligarea pârâților la plata sporului de risc de 50%, iar recursul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe fost admis prin decizia civilă nr. 879/28.04.2009 pronunțată în dosarul nr. 717/-, astfel că în speță operează tripla identitate de părți, obiect și cauză, scopul celor două cereri fiind același, prima cerere fiind admisă pentru perioada 6.07.2007 și în continuare, fiind îndeplinite disp. art. 1201 Cod civil.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, atât intimații-reclamanți, cât și intimații-pârâți din cauză au fost citați cu mențiunea că se va pune în discuție această excepție pentru termenul din 12.06.2009.
Excepția autorității de lucru judecat este o excepție de fond, peremptorie și absolută putând fi invocată oricând pe parcursul judecării pricinii, chiar și direct în recurs, recurentul-pârât invocând practic în recurs, un motiv nou, de ordine publică.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Analizând cu prioritate, în conformitate cu art. 137 alin. 1 Cod pr.civilă, excepția autorității de lucru judecat invocată de recurentul-pârât ca motiv nou de recurs, de ordine publică, Curtea constată că aceasta este întemeiată potrivit considerentelor ce urmează:
Prin acțiunea de față, reclamanții, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 50% în raport de indemnizația brută lunară începând cu 6.07.2007, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Acțiunea reclamanților a fost admisă în totalitate prin sentința civilă nr. 20/14.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și atacată în recursul de față.
Din cuprinsul înscrisurilor noi depuse la dosar în recurs, rezultă că aceiași reclamanți din prezenta cauză, împreună cu alți reclamanți, au chemat în judecată, printr-o altă acțiune, pe aceiași pârâți, acțiune ce a format obiectul dosarului nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI și care a fost admisă în parte conform sentinței civile nr. 10/7.10.2008, pârâții fiind obligați să achite reclamanților sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică începând cu 6.07.2007 și până la data pronunțării, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței, până la data plății efective.
Împotriva sus-menționatei sentințe, reclamanții din acel dosar, printre care și intimații -reclamanți din cauza de față, au declarat recurs, iar prin decizia civilă nr. 879/28.04.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, recursul a fost admis modificându-se în parte sentința în sensul că s-a dispus acordarea sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50% și pe viitor, până la încetarea dreptului, menținându-se restul dispozițiilor sentinței, hotărârea respectivă fiind irevocabilă.
În conformitate cu disp.art. 1201 Cod civil, există autoritate de lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
În speță, Curtea constată că sunt îndeplinite disp.art. 1201 cod civil operând tripla identitate de părți, obiect și cauză (temei juridic) între pricina de față și cea soluționată anterior în modalitatea mai sus-arătată.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul de față ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform art 312 alin. 2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în tot sentința în sensul că va admite excepția autorității lucrului judecat invocată de recurentul-pârât Ministerul Justiției și va respinge acțiunea reclamanților pentru autoritate de lucru judecat, fără a se mai impune, în consecință, analiza criticilor din recurs ce vizează fondul cauzei, de vreme ce acesta a fost soluționat pe cale de excepție, care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,- împotriva sentinței civile nr. 20 pronunțată la data de 14 octombrie 2008 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, și, toți reprezentați de, cu domiciliul ales în Târgoviște,-, județul D și intimații - pârâți Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P și în consecință:
Modifică în tot sentința în sensul că admite excepția autorității lucrului judecat invocată de recurentul-pârât Ministerul Justiției și respinge acțiunea reclamanților pentru autoritate de lucru judecat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Vera Andrea
- - - - -- -
fiind în concediu odihnă, fiind în concediu odihnă,
prezenta se semnează de prezenta se semnează de
președintele instanței președintele instanței
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red./ VS
3 ex/ 07.07.2009
f- Curtea de APEL PLOIEȘTI
-
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Vera Andrea
