Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1846/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1846
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Ioana
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, -, -, -, -, -, -, C, escu, -, -, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P,-, jud.P, împotriva sentinței civile nr. 1195 din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații pârâții Ministerul Justiției cu sediul în municipiul B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P,-, jud. P, Tribunalul Prahova, cu sediul în municipiul P,-, jud.P și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 5.
Recursul scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că din partea reprezentantei recurenților-reclamanți s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, certificatul de deces al recurentului-reclamant, lista cu numele și domiciliile moștenitorilor acestuia, precum și acte de stare civilă, în copii, precum și o cerere din partea acestora prin care înțeleg să-și însușească recursul promovat de defunct.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții, -, -, -, -, -, -, C, escu, -, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, Ministerul Finanțelor Publice au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să oblige pârâții la plata diferenței de salarii calculată pe baza valorii de referință sectoriala prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publica, astfel:
- pentru perioada 01.10.2004- 31.12.2004 la valoarea de referință sectoriala 238 lei conform OUG nr. 123/2003;
- pentru perioada 01.01.2005- 30.09.2005 la valoarea de referință sectoriala de 264,7 lei conform OG nr. 9/2005;
- pentru perioada 01.10.2005- 31.01.2006 la valoarea de referință sectoriala de 297,4 lei conform OG nr. 9/2005;
- pentru perioada 01.02.2006- 31.08.2006 la valoarea de referință sectoriala de 312,3 lei conform OG nr. 3/2006;
- pentru perioada 01.09.2006- 31.12.2006 la valoarea de referință sectoriala de 331 lei conform OG nr. 3/2006;
- pentru perioada 01.01.2007- 31.03.2007 la valoarea de referință sectoriala de 358 lei conform OG nr.10/2007;
- pentru perioada 01.04.2007- 30.09.2007 la valoarea de referință sectoriala de 365 lei conform OG nr.10/2007;
- pentru perioada 01.10.2007- 31.12.2007 la valoarea de referință sectoriala de 405 lei conform OG nr.10/2007, in raport cu valoarea de referință sectoriala pentru care au fost calculate salariile in perioadele de mai sus, solicitând ca sumele să fie actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective acesteia.
In motivarea acțiunii s- arătat ca drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism abuziv sau arbitrare.
Ordonanța nr. 27/2006 si 8/2007 încălca principiul ierarhiei actelor normative prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative și Constituția României privind categoriile de acte normative și normele de competență pentru adoptarea acestora principiul aplicării valorii de referință sectorială egală pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din organele puterii legislative, executive și judecătorești fiind stabilite prin legile enumerate mai sus.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravin atât Constituției, Codului muncii cât și spiritului OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv art. 1 alin.2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate printre care la lit. "i" se menționează și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzuta de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească pentru perioada respectivă sunt OUG nr. 123/2003, OG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006, OG nr. 10/2007.
Reclamanții au menționat că discrepanța între actuala reglementare cu privire la salarizarea personalului din justiție (280 lei valoare de referință sectorială) și cel al organelor puterii legislative și executive (de 405 lei stabilită prin OG nr. 10/2007) este evident inechitabilă și neconstituțională.
La data de 02.04.2008 a formulat întâmpinare pârâtul Tribunalul Prahova, solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamanții personalul auxiliar al Curții de APEL PLOIEȘTI, cu motivarea că salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești de face potrivit dispozițiilor din cadrul nr.OG 8/2007, care este distinctă de cea reglementată pentru alte categorii profesionale, diferențele fiind motivate de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii profesionale.
Se mai arăta că principiul egalității în fața legii invocat de reclamanți nu înseamnă uniformitate, astfel încât stabilirea unor reglementari diferențiate pentru persoane aflate în situații diferite nu constituie, în opinia pârâtei, nicio discriminare.
In subsidiar, în măsura în care se va aprecia ca fiind admisibilă acțiunea reclamanților, s-a solicitat ca o eventuală acordare a acestor drepturi să se facă numai de la încadrarea efectivă în funcție a reclamanților.
La data de 14.04.2008 a formulat întâmpinare pârâtul Ministerul Justiție, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată, arătând ca nr.OG 8/2007 a acordat personalului auxiliar de specialitate creșteri salariale pentru anul 2007, prim majorarea coeficienților potrivit anexei 1, b, c, începând cu 1 ianuarie 2007 -31 martie 2007, 1 aprilie 2007 -30 septembrie 2007 și respectiv cu 1 octombrie, în consecință personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de creșteri salariale pe anul 2007, neputând beneficia și de drepturile altor categorii profesionale.
Totodată, principiul echilibrului celor trei puteri în stat prevăzut de Constituție nu presupune reglementarea drepturilor salariale în mod egal, în Constituție, neexistând principiul aplicării aceleiași valori de referință sectorială, Legea nr. 154/1998 cât și celelalte acte normative care au reglementat ulterior drepturile salariale ale persoanelor care ocupă funcții publice alese și numite în cadrul autorităților legislative și executive, invocate de reclamanți ca temei al susținerii pretențiilor formulate, nu prevăd pentru aceștia și alte drepturi salariale în afara indemnizației stabilite în cuantum fix.
De asemenea, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor întrucât acest pârât este un terț ce nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând nici un fel de raporturi de muncă cu aceștia. Se mai susține că nu trebuie confundat Ministerul Economiei și finanțelor cu Statul român și cu bugetul de stat, el doar răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, aceștia fiind cei care solicită în baza bugetelor de venituri și cheltuieli întocmite alocarea fondurilor necesare funcționării lor.
Prin sentința civilă nr.1195/14.04.2008 a Tribunalului Prahovas -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și s-a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta este întemeiată deoarece acest pârât nu are calitatea de ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt la rândul lor ordonatori principali de credite - cum este cazul Ministerului Justiției - și nu repartizează sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu Legea bugetului de stat.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că salarizarea personalului auxiliar din cadrul autorității judecătorești se face conform nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, care stabilește în art. 3 că salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului.
Faptul că, prin lege, coeficienții de multiplicare în ceea ce privește salariile de bază în sectorul bugetar și indemnizațiile pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publica sunt diferiți fata de coeficienții de multiplicare prevăzuți în actul normativ anterior amintit și prin urmare și actele care au corectat valoarea de referință sectoriala prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească nu le sunt aplicabile reclamanților din prezenta cauză nu poate fi considerată o discriminare a acestora de natură să dea naștere dreptului la despăgubiri, în baza disp. art. 1 alin.2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Stabilirea drepturilor salariale ale acestor din urmă categorii socio-profesionale diferite în raport de personalul auxiliar de specialitate și contractual din cadrul autorității judecătorești - se face ținându-se seama de rolul și locul pe care îl ocupă fiecare dintre aceștia în sistemul legislativ, executiv sau judecătoresc, de răspunderea, atribuțiile și complexitatea fiecărei funcții, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege, de nivelul studiilor; conținutul concret diferit al atribuțiunilor de serviciu al personalului auxiliar din cadrul sistemului autorității judecătorești față de alte categorii profesionale (magistrați, personal auxiliar de specialitate, funcționari publici, demnitari, alți salariați) fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între aceștia.
Instanța de fond a reținut și că este dreptul legiuitorului de a reglementa în mod diferențiat sistemul de salarizare a personalului retribuit de la bugetul de stat, judecătorul nefiind îndrituit să modifice sau să completeze un act normativ, ci doar să interpreteze și să aplice legea în vigoare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, prin reprezentant, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea în esență că instanța de fond a făcut o interpretare eronată a actelor normative aplicabile.
Se mai arată că tribunalul, în mod greșit a constatat că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind aparate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism abuziv sau arbitrare.
Se susține că Ordonanțele nr. 27/2006 si 8/2007 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și Constituția României privind categoriile de acte normative și normele de competență pentru adoptarea acestora principiul aplicării valorii de referință sectorială egală pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din organele puterii legislative, executive și judecătorești fiind stabilite prin legile enumerate mai sus.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravin atât Constituției, Codului muncii cât și spiritului OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv art. 1 alin.2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate printre care la lit. "i" se menționează și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din
cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească pentru perioada respectivă sunt OUG nr. 123/2003, OG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006, OG nr. 10/2007.
Recurenții menționează ca discrepanța între actuala reglementare cu privire la salarizarea personalului din justiție (280 lei valoare de referință sectorială) și cel al organelor puterii legislative și executive (de 405 lei stabilită prin OG nr. 10/2007) este evident inechitabilă și neconstituțională.
Intimații pârâți au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea de față, s-a solicitat, în realitate, înlăturarea discriminării rezultate din acordarea unor drepturi salariale inferioare celor acordate altor categorii de personal bugetar.
Valoarea de referință sectorială, în raport de care se face calculul salariilor cuvenite recurenților, este stabilită în mod clar de actele normative cu caracter special aplicabile exclusiv domeniului justiției, respectiv personalului auxiliar de specialitate, legiuitorul exprimându-și neechivoc voința în reglementarea acestui domeniu.
Tribunalul, în mod corect, a constatat că pretențiile reclamanților recurenți nu sunt întemeiate, având în vedere și următoarele considerente:
Prin mai multe decizii pronunțate în ședința din 3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în una din cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din
Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Deciziile invocate, pronunțate de Curtea Constituțională sunt definitive și general obligatorii, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Prin urmare, curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, -, -, -, -, -, C, escu, -, -, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P,-, jud.P, împotriva sentinței civile nr. 1195 din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații pârâții Ministerul Justiției cu sediul în municipiul B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P,-, jud. P, Tribunalul Prahova, cu sediul în municipiul P,-, jud.P și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în municipiul B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Ioana
--- - - - --- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Red./MI
7 ex/10.11.2009
f-
-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Ioana
