Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1838/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1838
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, G domiciliat în comuna, sat, nr. 143, județul P, domiciliat în P,-,. 111,.A,.2,. 10, domiciliată în comuna, sat, nr. 81, domiciliată în P,-,. 54,.E,. 81 și domiciliată în comuna, sat de nr. 63, județul P, împotriva sentinței civile nr. 788 din 07 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata-pârâtă SC "" SA, avocat - din Baroul Prahova, lipsind recurenții-reclamanți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Avocat - pentru intimata-pârâtă SC "" SA depune la dosar un raport de expertiză contabilă extrajudiciară și declară că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația intimatei-pârâte că alte cereri nu mai are de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru intimata-pârâtă SC "" SA, avocat - solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Reclamanții, G, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru ca prin reprezentanții săi legali să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim brut pe ramură, conform art.176 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anii 2005, 2006 și 2007 și care să fie actualizate cu indicele inflației precum și la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că sunt salariați ai societății pârâte, calitate în care aveau dreptul, potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze, la suplimentarea drepturilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă ce trebuia achitată în luna octombrie a fiecărui an și care nu au fost plătite în perioada anilor 2005, 2006 și 2007 astfel că se impune admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin sentința civilă nr.788 pronunțată la 7.04.2009, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2006, s-a prevăzut dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, iar potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază.
Totodată tribunalul a mai reținut că prin excepție de la regula convenită anual prin contractele colective de muncă de a negocia cu minim 15 zile înainte, condițiile și criteriile de stabilire concretă a suplimentărilor salariale, suma reprezentând prima de aprovizionare toamnă-iarnă a fost inclusă în salariul de bază, conform art.176 alin.4 din același contract, începând cu anul 1998, astfel că cererea reclamantului nu se justifică, acesta primindu-și drepturile salariale pe care le-a revendicat prin acțiunea de față și în anii 2005, 2006 și 2007.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au exercitat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții au susținut, în esență, că intimata nu a făcut dovada acordării suplimentării salariale solicitate, clauzele contractuale care creează dreptul la acest adaos fiind obligatorii și pentru angajatorul care nu a formulat nici un fel de apărări în cauză, așa încât concluzia la care a ajuns instanța de fond în sensul introducerii sumei reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă-iarnă în salariul de bază este eronată fiindcă nu are suport probator în actele și lucrările dosarului.
Se arată că instanța de fonda interpretat eronat dispozițiile legale aplicabile în cauză și clauzele contractuale.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, așa cum în mod corect a reținut și instanța fondului, în cauză s-a făcut dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, fost în mod legal și temeinic respinsă.
Drept consecință, recursul declarat în cauză de reclamanți urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art.312 cod pr.civ. menținându-se în totalitate sentința pronunțată de Tribunalul Prahova.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G domiciliat în comuna, sat, nr. 143, județul P, domiciliat în P,-,. 111,.A,.2,. 10, domiciliată în comuna, sat, nr. 81, domiciliată în P,-,. 54,.E,. 81 și domiciliată în comuna, sat de nr. 63, județul P, împotriva sentinței civile nr. 788 din 07 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
--- - - - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Red. /
9 ex./2.11.2009
f- - Tribunalul Prahova
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
