Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 187/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 187/2010 -
Ședința publică din 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
- - - - JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de pârâtele " (FOSTĂ ) ROMÂNIA" - cu sediul în T, Calea, DN 6, Km 5,7, județul T și " & " - cu sediul în B,-,. 104,. 3,. 44 - 45, sector 5 în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în T,-,. A,. 2,. 6, județul T, citată și din T, - (la avocat ), nr. 27,. 4, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1081 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă reprezentantul recurentei pârâte " & " - B, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 1.02.2010 emisă de Baroul Mehedinți - Cabinet individual, lipsă fiind recurenta pârâtă " (FOSTĂ ) ROMÂNIA" - T și intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru și timbru judiciar, recurenta pârâtă " (FOSTĂ ) ROMÂNIA" - Tad epus concluzii scrise și copia contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 - 2010, intimata reclamantă a depus concluzii scrise, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentei pârâte " & " - B solicită admiterea recursului declarat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii și înlăturarea obligării părții recurente de la plata sporului de vechime solicitat de reclamantă pentru perioada 22.06.2005 - 1.10.2006, fără cheltuieli de judecată. În susținerea recursului arată în esență că potrivit dispozițiilor art. 155 Codul muncii și art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005 - 2006, salariul reclamantei pentru perioada în litigiu a cuprins atât indemnizația brută de bază, cât și sporurile la care aceasta a fost îndreptățită, inclusiv sporul de vechime, împrejurare față de care nu este necesară acordarea acestui spor și separat, astfel cum nejustificat solicită intimata reclamantă.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1081 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele " ROMÂNIA" (fostă ) - T și " & " - B; a fost obligată pârâta " ROMÂNIA" - T să plătească în favoarea reclamantei suma de 279,53 ron reprezentând sporul de vechime aferent perioadei 24.03.2005 - 15.04.2005, sumă ce va fi reactualizată cu rata inflației la momentul plății efective, iar pârâta " & " - Baf ost obligată să plătească în favoarea reclamantei suma de 3.161,35 ron reprezentând sporul de vechime aferent perioadei 22.06.2005 - 1.10.2006, sumă ce va fi reactualizată cu rata inflației la momentul plății efective; s-au respins restul pretențiilor formulate de reclamantă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Conținutul contractului individual de muncă nr. -/1999 (fila 30 dosar I) încheiat între pârâta " ROMÂNIA" (fostă ) - T - conform înscrisurilor de la filele 19-21 dosar II - și reclamanta, pune în evidență cu claritate că salariul lunar negociat cuvenit acesteia din urmă este de 1.862.600 rol brut, fără a cuprinde vreo mențiune expresă cu privire la sporuri sau alte indemnizații, cu excepția orelor suplimentare prestate în afara programului normal de lucru. Aceleași dispoziții contractuale se regăsesc în contractului individual de muncă nr. 4238/23.06.2005 (fila 88 dosar I) încheiat între pârâta " & " - și reclamanta, cu precizarea că salariul lunar brut era de 7.454.321 rol și că se plătea un spor pentru orele lucrate în schimbul II și III.
În același context, este necesar a fi evocate și prevederile articolului 40 aliniatul 2 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național pentru anii 2005-2006, perioada de referință, conform cărora sporurile procentuale se acordă la locurile de muncă unde respectivele componente salariale nu sunt cuprinse în salariul negociat, iar alin. 3 lit. d prevede sporul de vechime în muncă ca fiind printre sporurile minime ce se acordă, în condițiile prezentului contract. Cum în speță nu s-au produs dovezi în sensul includerii sporului de vechime în salariul negociat, rezultă fără îndoială că reclamanta era îndrituită la acordarea respectivului drept salarial.
Cât privește contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, acest act nu este producător de consecințe juridice în condițiile în care nu a fost înregistrat la. T, iar în absența unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate, la nivelul acesteia își vor produce efectul obligatoriu clauzele contractelor colective de muncă de la nivelele superioare, având în vedere dispozițiile articolului 11 aliniatul 1 din Legea nr. 130/1996.
Referitor la procesul verbal de control al T nr. 15359 din 12.12.2005 - fila 51 dosar I, este de menționat că acesta este un înscris/act constatator care nu a analizat textele legale menționate mai sus.
În ceea ce privește practica judiciară depusă la dosarul cauzei de către pârâte, instanța de fond reține că aceasta nu este unitară și că soluția adoptată în prezenta cauză este una legală și echitabilă, care respectă dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 al, reclamanta bucurându-se de un adevărat drept de proprietate asupra salariului și în concret asupra sporului de vechime.
Se concluzionează că pretențiile reclamantei pentru perioadele 24.03.2005 -15.04.2005 în cuantum de 279,53 ron și respectiv 22.06.2005 - 1.10.2006 în cuantum de 3.161,35 ron, necontestate de către pârâte și care corespund realității conform calculelor de la filele 4, 65 dosar I, sunt justificate întrutotul și că odată cu încheierea la data de 1 martie 2007 unui nou contract individual de muncă, nr. - din 9.10.2006 (fila 83 dosar I) și a anexei la contract, părțileau convenit în mod expres includerea sporului de vechime în salariu, ceea ce înseamnă o recunoașterea implicită a faptului că sporul pretins pentru perioada anterioară nu a fost absorbit în salariul negociat.
Astfel, potrivit actului sus-menționat, societatea angajatoare " ROMÂNIA" (fostă ) - T și reclamanta, în calitate de salariat, au negociat contractul de muncă în sensul includerii sporul de vechime în salariul de bază, motiv pentru care capătul de cerere privind drepturilor salariale pentru perioada ulterioară datei de 9.10.2006 nu se mai justifică. În consecință, au fost respinse restul pretențiilor formulate de reclamantă ca fiind neîntemeiate.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată, întrucât reclamanta nu a precizat un cuantum anume al cheltuielile efectuate și nici nu a depus acte justificative în acest sens.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele " ROMÂNIA" (fostă ) - și " & " -
Prin recursul declarat, recurenta " ROMÂNIA" (fostă ) - solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
În motivarea recursului, se critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât nu avut în vedere faptul că în momentul semnării contractului individual de muncă din 2006, reclamanta a acceptat expres clauza prin care s-a convenit ca sporul de vechime să fie inclus în salariul negociat, iar pe de altă parte, în luna decembrie 2007 s-a încheiat actul adițional nr. 5 la contractul său de muncă, prin care părțile au convenit că salariul negociat include sporul de vechime, iar în atare condiții, greșit a decis instanța de fond că pentru perioada 24 martie 2005 - 15 aprilie 2005 acest spor se cuvine a fi acordat distinct.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă, în opinia recurentei, acest aspect, și anume faptul că la negocierea contractului de muncă, părțile au avut în vedere includerea sporurilor și adaosurilor în salariul negociat, cu excepția celor expres reglementate de Codul muncii sau legi speciale, iar instanța de fond trebuia să aibă în vedere și principiulin dubio pro reo, respectiv interpretarea clauzelor contractului, care trebuie aplicat în favoarea celui ce se obligă, respectiv a angajatorului.
De asemenea, recurenta învederează instanței că în anul 2001 încheiat cu reprezentanții aleși ai salariaților contractul colectiv de muncă pentru anii 2001 - 2003, care la art. 27 pct. 2, prevedea în mod expres că sporul de vechime este inclus în salariul de bază negociat, la fel ca în anul 2008, când s-a înregistrat noul contract colectiv de muncă și care la art. 40 (2) și art. 41 (6) prevede că sporurile cu caracter permanent sunt incluse în salariul de bază, ceea ce recurenta a și făcut, reclamanta neobservând de fapt că nici celelalte sporuri nu sunt evidențiate distinct în carnetul de muncă, ceea ce nu conduce la ideea că nu au fost acordate.
În susținerea recursului, recurenta invocă adresa nr. 73/2007 a Inspecției către Inspectoratul Teritorial d e Muncă A, și procesul verbal de control nr. 15359/2005 încheiat de reprezentanții Inspectoratului Teritorial d e Muncă T, din care rezultă că sporul de vechime este inclus în salariul negociat, invocând totodată practica judiciară a unor instanțe din țară, care în spețe similare au ajuns la aceeași concluzie.
În drept, invocă art. 300 și art. 304 Cod procedură civilă, Legea nr. 168/1999, Codul muncii, Legea nr. 154/1999, Contractele colective de muncă la nivel național și de ramură pe anii 2001 - 2005.
Recurenta " & " - Bas olicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate și rejudecarea cauzei pe fond, cu respingerea acțiunii introductive și exonerarea sa de la plata sumei de 3.161,35 lei, reprezentând plata sporului de vechime aferent perioadei 22 iunie 2005 - 1 octombrie 2006.
În motivele de recurs, recurenta arată că în condițiile în care în contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr. 2001/2005 pentru anii 2005 - 2006, se precizează că sporurile vor fi incluse în salariul de bază, este evident faptul că a inclus sporul de vechime în salariul lunar brut și deci o eventuală cuprindere a sa expresă ar fi fost inutilă.
Totodată, recurenta învederează instanței că reclamanta, în perioada reliefată în dosar, a fost angajata sa, încheindu-se în acest sens mai multe contracte individuale de muncă în care se face referire la salariul lunar brut, nicidecum la salariul de bază, ori salariul brut impozabil cuprinde salariul brut de bază, la care se adaugă sporurile, indemnizațiile și adaosurile, iar la art. 40 din contractul colectiv de muncă susmenționat, se stipulează că părțile sunt de acord ca în perioada următoare să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază, astfel ca salariul de bază să aibă pondere majoritară, sporuri ce se acordă numai în locurile unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază.
În drept, invocă art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr. 168/1999.
S-a depus în probațiune contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 - 2010.
Intimata, prin concluziile scrise depuse la dosar, a solicitat respingerea recursurilor și menținerea ca legală și temeinică a sentinței, cu precizarea că acest contract, din 2008, nu este aplicabil în cauză.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate prin cele două recursuri, instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței recurate se dovedesc a fi lipsite de temei.
Articolul 155 din Codul muncii enumără componentele salariului, ca și contraprestație a muncii salariatului, în categoria cărora se include salariul de bază sporurile, etc. iar în articolul 157 aliniatul 1 este reglementată modalitatea de salarizare "prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora". Referitor la acest ultim text, este de subliniat că prin soluția de recunoaștere a dreptului reclamantului la plata tuturor drepturilor ce decurg din lege, din CCM și, instanța de fond nu a înfrânt principiul negocierii libere dintre angajator și salariați, astfel cum în mod eronat consideră partea recurentă.
Astfel, chiar dacă actualele dispoziții nu mai consacră principiul "la muncă egală, plată egală, eliminarea acestuia nu înseamnă că nu mai funcționează principiul bunei credințe și al consensualității obligațiilor și drepturilor, principii care constituie fundamentul relațiilor de muncă.
Conținutul contractelor individuale de muncă încheiate de intimata reclamantă cu ambele societăți recurente pune în evidență cu claritate că la salariul lunar negociat cuvenit intimatei se adaugă "celelalte drepturi prevăzute de lege și de contractele colective de muncă", conform clauzelor inserate în articolele privind salarizarea și drepturile și obligațiile generale ale părților din contractele încheiate cu cele două recurente. Din clauzele contractuale nu rezultă că în valoarea salariului lunar, ar fi încorporat și sporul de vechime, astfel cum susțin, în lipsa oricărui suport probatoriu, cele două recurente. În același context, este necesar a fi evocate și prevederile articolului 40 aliniatul 2 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național, invocat și de recurente, conform cărora sporurile procentuale se acordă numai la locurile de muncă unde respectivele componente salariale nu sunt cuprinse în salariul negociat, iar în speță nu s-au produs dovezi în sensul includerii sporului de vechime în salariul negociat, or, în atare situație, rezultă fără îndoială că intimata reclamantă era îndrituită la acordarea respectivului drept salarial de la fiecare din cele două recurente, proporțional cu activitatea desfășurată la fiecare dintre acestea.
Recurenta " ROMÂNIA" (fostă ) - face referire la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2001 - 2003, ori acesta nu are relevanță în cauză, câtă vreme pe de o parte, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, acesta nu a fost înregistrat la. T conform art. 25 alin. 1 și 3 din Legea nr. 130/1996, iar în atare situație nu poate produce consecințe juridice, iar pe de altă parte, contractul colectiv de muncă la nivel național sau de ramură pe anii 2005 cuprinde clauze mai favorabile, astfel cum am arătat mai sus, ori acestea din urmă sunt condițiile minime care trebuie respectate la încheierea oricărui contract colectiv de muncă la nivel de unitate, având în vedere și dispozițiile articolului 11 aliniatul 1 din Legea nr. 130/1996.
De asemenea, invocarea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate din anul 2008 este irelevantă, câtă vreme suntem în prezența unor drepturi salariale, respectiv sporuri anterioare acestei perioade, deci dispozițiile acestui contract nu pot retroactiva, în acest sens trebuie observate și prevederile actului adițional nr. 5 la contractul individual de muncă al reclamantei intimate încheiat la 17 decembrie 2007, câtă vreme, astfel cum am arătat, drepturile salariale reprezentând sporul de vechime, în ceea ce o privește pe recurenta " ROMÂNIA" (fostă ) - T, sunt aferente perioadei 24 martie 2005 - 15 aprilie 2005, cu precizarea că pretențiile pentru perioada ulterioară datei de 9 octombrie 2006, au fost respinse de instanța de fond întrucât acestea erau aferente celei de-a doua perioade în care reclamanta și-a desfășurat activitatea în cadrul recurentei, în baza contractului individual de muncă nr. -/9.10.2006, în care într-adevăr se specifică expres că sporul de vechime este inclus în salariul negociat.
Referitor la procesul verbal de control al Inspectoratul Teritorial d e Muncă T, având nr. 15959/12.12.2005 (fila 51 - 60 dosarul Tribunalului Timiș ), în cuprinsul căruia se menționează că sporul de vechime este inclus în salariul negociat, se reține că aceste mențiuni vizează alte contracte individuale de muncă și, de altfel, mențiunile cuprinse în acest act de control nu constituie o probă concludentă soluționării cauzei, obiectul controlului fiind cu totul altul, această problemă fiind analizată doar adiacent raportat la obiectivul principal al controlului.
De remarcat că și recurenta " & " - B invocă dispozițiile contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005 - 2006, citând art. 40, ori în acesta se stipulează că sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază, iar recurenta nu a făcut dovada că a inclus aceste sporuri în salariul de bază al intimatei reclamante.
argumentelor reliefate conduce spre concluzia că, în condițiile prejudicierii intimatei reclamante cu sumele reprezentând contravaloarea sporului de vechime, soluția de admitere a acțiunii în pretenții împotriva celor două societăți angajatoare, își dovedește pe deplin justețea.
Față de considerentele ce preced, instanța de recurs, în baza dispozițiilor articolului 312 aliniat 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de pârâtele " (FOSTĂ ) ROMÂNIA" - cu sediul în T, Calea, DN 6, Km 5,7, județul T și " & " - cu sediul în B,-,. 104,. 3,. 44 - 45, sector 5 în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în T,-,. A,. 2,. 6, județul T, citată și din T, - (la avocat ), nr. 27,. 4, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1081 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.
jud.fond. -Antik
dact.;6 ex./1.03.2010
- 4 com./
- " (FOSTĂ ) ROMÂNIA" - - T, Calea,
DN 6, Km 5,7, județul T,
- " & " - - B,-,. 104,. 3,
. 44 - 45, sector 5,
- - T,-,. A,. 2,. 6, județul T, și
- T, - (la avocat ), nr. 27,. 4, județul
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Galeș Maria, Popa Aurora
