Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 190/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 190/2010 -
Ședința publică din 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
- - - - JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator G domiciliat în M,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 339 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimatul contestator G - personal și reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 23.11.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, recurenta intimată a depus un înscris prin care arată că a comunicat la termenul anterior datele solicitate de instanță, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului contestator solicită respingerea recursului și obligarea părții recurente la cheltuieli de judecată, învederând că în mod corect instanța de fond a dispus recalcularea pensiei petentului cu reținerea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, activitatea desfășurată de acesta regăsindu-se la pct. 7 din anexa la Legea nr. 226/2006.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 339 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul G în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. -/7.06.2006 emisă de intimată pe seama contestatorului și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, sens în care să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorului i s-a stabilit dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. 46573/2001, recunoscându-i-se o vechime totală în muncă de 45 de ani, din care 25 de ani, 3 luni și 28 de zile în grupa I de muncă, 1 an în grupa a II- de muncă, respectiv 6 ani, 3 luni și 13 zile în grupa a III- de muncă.
Prin decizia nr. -/26.01.2006 s-a procedat la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, după cum reiese din buletinul de calcul depus la fila 21 dosar.
Totodată s-a reținut că acordarea drepturilor rezultate în urma recalculării pensiei contestatorului s-a făcut cu începere de la data de 1.12.2005, respectiv că ultima decizie de recalculare a fost emisă de către intimată pe seama contestatorului la data de 7.06.2006, stagiul de cotizare înscris în această decizie fiind tot cel de 30 de ani.
Analizând copia carnetului de muncă al contestatorului, tribunalul a reținut că acesta și-a desfășurat cea mai mare parte din activitatea sa profesională ca angajat în cadrul Regionalei C pe funcțiile de impiegat de mișcare și șef stație, funcții care, prin raportare la prevederile Ordinului nr. 447/2003 și ale Legii nr. 226/2006, îl plasează pe contestator în categoria personalului cu responsabilități în domeniul siguranței circulației îndreptățit să beneficieze de prevederile Legii nr. 226/2006.
Înainte de a se stabili în ce măsură activitatea desfășurată de contestator în domeniul siguranței circulației este de natură a determina o reducere a stagiului complet de cotizare luat în considerare la determinarea punctajului mediu anual al contestatorului, este necesar a se clarifica în prealabil problema actului normativ în raport de care trebuia determinat stagiul complet de cotizare aplicabil în situația contestatorului.
În aceste sens s-a reținut că, pentru a se realiza o corelare între pensiile pensionarilor indiferent de data înscrierii acestora la pensie, precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, au fost adoptate nr.HG 1550/2004 care la art. 1 prevede că începând cu data de 1 octombrie 2004, pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, și nr.OUG 4/2005 în al cărei preambulul este înscris principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Conform art. 1 din nr.OUG 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă. Conform art. 2 din același act normativ, recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea acestor texte legale, rezultă că și pentru pensiile stabilite anterior datei de 1.04.2001, determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000.
Este adevărat că în conformitate cu art. 2 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, vechime care la data deschiderii dreptului la pensie al contestatorului era de 30 de ani, în luna martie 2001 fiind în vigoare art. 8 din Legea nr. 3/1977, însă aceste dispoziții legale nu mai erau aplicabile la momentul recalculării pensiei contestatorului, întrucât, pe de o parte, acest act normativ (HG nr. 1550/2004) are o forță juridică inferioară ordonanței de urgență care a fost ulterior aprobată prin lege, iar, pe de altă parte, este și anterior adoptării nr.OUG 4/2005 care consacră principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Prin urmare, art. 2 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004 trebuie considerat ca fiind abrogat tacit odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG 4/2005.
Determinarea punctajului mediu anual în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 și pentru pensionarii înscriși la pensie anterior datei intrării în vigoare a acestui act normativ nu presupune o aplicare retroactivă a legii civile, ci doar aplicarea imediată a legii noi, recalcularea pensiilor realizându-se în mai multe etape, cu începere de la data intrării în vigoare a nr.OUG 4/2005.
Pe de altă parte, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cele ale pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, era imperios necesar să se aplice o legislație unitară, sens în care a fost adoptată nr.OUG 4/2005, care face trimitere pentru toți pensionarii, indiferent de data înscrierii la pensie, la dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Dacă s-ar considera ca fiind în vigoare și la acest moment dispozițiile art. 2 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004 care prevăd aplicabilitatea mai multor acte normative în funcție de data înscrierii la pensie, scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea nr.OUG 4/2005 și anume acela de uniformizare a tuturor pensiilor pensionarilor, ar fi imposibil de realizat. Și aceasta, pentru că este evident că prin aplicarea unor acte normative care prevăd condiții diferite pentru pensionare și implicit și un cuantum diferit al pensiilor în funcție de data înscrierii la pensie, nu se poate asigura respectarea între pensionarii care îndeplinesc condiții egale de pensionare a principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
În raport de ansamblul acestor considerente, o singură concluzie se impune a fi reținută, și anume aceea că tuturor pensionarilor, indiferent de data înscrierii la pensie, le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Întrucât Legea nr. 226/2006 a fost emisă în temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 actualizată și potrivit art. 6 din Legea nr. 226/2006 prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință, prin raportare la considerentele mai sus expuse, că indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în unul din locurile de muncă ce se regăsesc în anexa la Legea nr. 226/2006.
Potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 226/2006, sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 226/2006, începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1, la punctul 7 din această anexă fiind stipulată activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare".
Art. 5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare".
Ori în prezenta speță, funcția și locul de muncă al contestatorului încadrându-se în grupa I de muncă potrivit legislației anterioare și făcând parte, prin raportare la prevederile Ordinului nr. 447/2003, din categoria celor care privesc siguranța circulație, este evident, în măsura în care se apreciază că enumerarea de la punct 7 din anexa la Legea nr. 226/2006 este exemplificativă și nu exhaustivă, că perioada lucrată de acesta ca angajat al Regionalei C poate fi asimilată stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 226/2006.
Față de ansamblul considerentelor mai sus expuse, instanța de fond, în temeiul art. 3 coroborat cu art. 5 din Legea nr. 226/2006, a admis în parte prezenta contestație și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens în care a dispus emiterea unei noi decizii de pensionare în favoarea contestatorului.
Totodată s-a reținut că solicitarea contestatorului de aplicare în cazul său a unui stagiu de cotizare de 20 de ani este total nefondată, în condițiile în care activitatea desfășurată de acesta nu poate fi încadrată în categoria celor avute în vedere de prevederile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, motiv pentru care sub acest aspect contestația a fost respinsă ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii contestației formulate.
În motivarea recursului, recurenta arată în esență că:
- în cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 3/1977;
- a fost în eroare instanța când a interpretat art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004, opinând fără o fundamentare legală că se aplică alt stagiu de cotizare decât cel impus de Legea nr. 3/1977, care reglementează o vechime integrală în muncă necesară ieșirii la pensie de 30 ani la bărbați și 25 ani la femei, art. 14 alin. 4 al acestei legi acordând doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare pentru cei care au lucrat în grupa I sau a II-a de muncă;
- un alt motiv de recurs vizează inaplicabilitatea prevederilor Legii nr. 226/2006 în cazul în speță, întrucât acest act normativ stipulează că încadrarea în condiții speciale de muncă are loc începând cu data de 1 aprilie 2001, iar locurile de muncă sunt doar unitățile prevăzute în anexa 2 la lege, condițiile impuse de acest act normativ trebuind să fie îndeplinite cumulativ;
- totodată, recurenta invocă faptul că s-a făcut confuzie între stagiul de cotizare realizat, care reprezintă vechimea totală în muncă, stagiul complet de cotizare, care este stabilit în mod expres de legiuitor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual și respectiv reducerea vârstei standard de pensionare, care nu are legătură cu reducerea stagiului complet de cotizare.
În drept, invocă art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, nr.HG 1550/2004.
Ulterior, prin precizările depuse la dosar, recurenta învederează instanței de recurs că intimatului i s-a pus în aplicare sentința primei instanțe, situație în care nu poate să beneficieze de prevederile nr.OUG 100/2008, întrucât de aceste dispoziții poate beneficia doar în cazul în care la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete prevăzute de anexa 3 din această ordonanță.
La termenul din 2 februarie 2010, intimatul G, prezent în instanță, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Intimatul contestator a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. 46573/27.04.2001, iar ulterior i-a fost recalculată pensia, reținându-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, în condițiile în care justifică o vechime în muncă de 25 ani, 3 luni și 28 zile în grupa I de muncă, 1 an în grupa a II-a de muncă și 6 ani, 3 luni și 13 zile în grupa a III-a de muncă, vechimea totală în muncă fiind de peste 45 de ani, în siguranța circulației, ca operator, șef stație, în cadrul Aceste aspecte rezultă și din copia carnetului de muncă aflată la dosarul cauzei.
Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, a stabilit care sunt locurile de muncă în condiții speciale, iar prin anexa 1 pct. 7 la actul normativ, este încadrată ca loc de muncă în condiții speciale și activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației.
Corect a apreciat instanța de fond că ocupațiile avute de contestator se încadrează între activitățile vizând siguranța circulației, având în vedere dispozițiile anexei nr. 2 pct. 46 din Ordinul nr. 447/2003 pentru aplicarea instrucțiunilor privind examinarea medicală și psihologică a personalului din transporturi, cu responsabilități în siguranța circulației, care prevăd că funcțiile deținute de contestator sunt funcții cu responsabilități în siguranța circulației.
Prin urmare, contestatorul îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 226/2006 și Legea nr. 19/2000, care obligă casele de pensii județene la recalcularea pensiilor din sistemul public, astfel că, stagiul complet de cotizare ce urmează a se reține pentru intimat este de 25 de ani, cum corect a reținut instanța de fond.
Este evident că nu este întemeiată critica recurentei privind inaplicabilitatea Legii nr. 226/2006 în cauză, câtă vreme la art. 2 alin. 2 din acest act normativ, se stipulează că sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale, și perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii.
În ceea ce privește stagiile de cotizare, nu reiese din sentință că instanța ar fi făcut confuzie între acestea, dimpotrivă, a evidențiat că stagiul complet de cotizare este de 25 de ani, conform dispozițiilor Legii nr. 226/2006 și nu de 20 de ani, cum neîntemeiat a solicitat contestatorul, sau de 30 de ani, cum a reținut intimata prin decizia contestată.
În această situație, critica adusă hotărârii instanței de fond privind stabilirea stagiului de cotizare de 25 de ani la recalcularea pensiei contestatorului, este nefondată, sub acest aspect neimpunându-se modificarea sentinței.
Este important totodată a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată Decizia asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr. 40/2008, prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, concluzionându-se că în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr. 3/1977 și care au lucrat în grupele I sau a II-a de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual stagiul de cotizare prevăzut de art. 14, însă în considerentele aceleiași decizii s-a precizat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de art. 8 (30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei) au procedat corect, art. 14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Această decizie nu este aplicată în prezenta speță, dat fiind că până la publicarea acesteia în Monitorul Oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la art. 11 și 20 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia și respectiv la art. 14 și art. 1 din Protocolul nr. 1 și nr. 12.
S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de Apel Oradea, întrucât astfel cum s-a reliefat mai sus, la data promovării litigiului - 27.05.2008 - partea contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, practicii constante a Curții de Apel Oradea, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, /României.
Prin urmare, soluția pronunțată de instanța de fond prin sentința recurată va fi menținută în ce privește reținerea stagiului complet de cotizare.
Se impune însă modificarea acesteia doar în ceea ce privește data de la care urmează a fi acordate drepturile în favoarea contestatorului.
Astfel, potrivit art. 169 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare cererii de recalculare.
Cum Legea nr. 226/2006 nu prevede o dată expresă privind acordarea drepturilor recalculate celor care au desfășurat activitate în condițiile deosebite stipulate în anexa nr. 1, și cum potrivit art. 6, acestea se completează cu dispozițiile Legii nr. 19/2000, data de la care se cuvine recalcularea pensiei petentului este de 1 iulie 2008, corespunzând lunii următoare cererii adresată de către acesta direct instanței de judecată.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1), combinat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, se va admite recursul civil de față, se va modifica în parte sentința Tribunalului Bihor, în sensul că drepturile stabilite se acordă contestatorului începând cu data de 1 iulie 2008 și se vor păstra restul dispozițiilor.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat de către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator G domiciliat în M,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 339 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în sensul că:
Drepturile stabilite se acordă începând cu data de 1 iulie 2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.
jud.fond. -
dact.
4 ex./18.02.2010
- 2 com./
- CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B - O,-, județul B,
- G - M,-, județul
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Galeș Maria, Popa Aurora
