Plata drepturilor banesti, salariale. Speta.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
ECIZIA NR.1273
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, G,toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la.av., cu sediul în P, str.-.-. nr. 148,.4..2 parter, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 113 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, Sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata - pârâtă, prin avocat din cadrul Baroului P, lipsind recurenții -reclamanți.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimata-pârâtă, având cuvântul, arată instanței că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în combaterea recursului.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea recursului.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosarul cauzei. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrata la nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamanții, G, și au chemat in judecata pe parata SC - SA B -, solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunța solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța sa fie obligata parata sa plătească fiecărui petent drepturile salariale reprezentând c/valoarea aprovizionării toamna-iarna, in cuantum de un salariu minim brut pe ramura, conf.art.176 al.1 si 2 din CCM la nivelul ramurii energie, termica, petrol si gaze, pentru anii 2005, 2006 si 2007, ce se vor reactualiza cu indicele de inflație de la sfârșitul lunii octombrie din fiecare an solicitat, pana la data plătii efective, precum si a cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt angajații paratei, in perioada 2005-2007 aceasta din urma asumându-și obligația de a le achita pentru aprovizionarea toamna - iarna cate suplimentare drepturilor salariale sub forma unui adaos în suma fixă, pârâta nerespectându-și însă aceasta obligație deși executarea CCM este obligatia pentru parti.
La data de 16.01.2009, pârâta a formulat o întampinare prin care a invocat exceptiile lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor, a prescriptiei dreptului la actiune, in conditiile in care reclamantii nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate atat timp cat s-a stabilit acordarea acestor drepturi in functie de negocierile dintre patronat si sindicat si ca, in speta, dreptul la actiune este prescris in baza art.283 lit.e muncii, fiind prescris termenului de prescriptie de 6 luni, solicitand si respingerea actiunii, motivandu-se ca drepturile solicitate au fost incluse incepand cu anul 1997 in salairul de baza.
De asemenea, la data de 05.12.2008, reclamantii si-au precizat câtimea obiectului cererii, solicitand drepturile salariale suplimentare cu titlu de aprovizionare toamna-iarna si pe anii 2005-2007, mentionand expres sumele solicitate.
In sedinta publica din 16.01.2009, instanța de fond a pus in discuția partilor, exceptiile invocate.
In cauză s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința nr.113 din 16 ianuarie 2009, Tribunalul Prahovaa respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si exceptia lipsei calitatii procesuale active, invocate de parata prin intampinare, a respins acțiunea precizata, formulata de reclamanti, ca neintemeiată, luând act că pârâta nu solicita cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că potrivit cartilor de munca existente la dosar, reclamantii sunt salariatii paratei, aceștia susținând ca in aceasta calitate sunt indreptatiti la suplimentare salariala sub forma unui adaos in suma fixa pentru aprovizionarea pentru toamna - iarna in cuantum minim de un salariu minim pe ramura pentru perioada 2005-2007.
A mai reținut prima instanță că în art.176 din CCM 2005-2007, este prevăzut faptul că in luna octombrie (pentru aprovizionarea toamna - iarna) salariatii vor beneficia de cate suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos in suma fixa, urmand ca in CCM-urile incheiat la nivele inferioare sa se stabileasca conditiile si criteriile de acordare.
Prin acelasi articol se mai prevede ca negocierile cu organizatiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acorda, vor incepe cu minim 15 zile inainte de evenimentul pentru care se acorda aceste adaosuri, adaosuri care se acorda in conditiile in care, prin CCM-urile incheiate la nivel de agent economic nu s- convenit introducerea lor in salariul de baza.
A apreciat instanța de fond că din interpretarea acestui articol reiese ca adaosurile pentru aprovizionarea de toamna - iarna se acorda in baza CCM la nivel de ramura, insa conditiile si criteriile de acordare se stabilesc in CCM-urile incheiate la nivele inferioare, in urma negocierilor ce trebuie sa inceapa cu minim 15 zile inaintea evenimentului in scopul stabilirii valorii concrete.
Instanța de fond a mai reținut că reclamanții sunt salariații pârâtei, prevazându-se in CCM la nivel de ramura pe anii 2005-2007 pentru salariatii paratei, faptul ca li se acorda in luna octombrie pentru aprovizionarea de toamna - iarna o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos in suma fixa, mentionandu-se totodata si modalitatea in care se vor acorda asemenea adaosuri, respectiv conditiile si criteriile de acordare urmând sa fie stabilite in CCM-urile incheiate la nivele inferioare pe baza negocierilor pentru stabilirea valorii concrete ce se acorda.
Instanța de fond a mai apreciat că atâta timp cât din probele administrate, nu rezultă daca s-au incheiat sau nu CCM- uri la nivele inferioare in care sa se prevada conditiile si criteriile de acordare, daca s-a solicitat sau nu valoarea concreta ce se acorda pe baza de negocieri, pretentia reclamantilor de a li se acorda asemenea adaosuri, este neintemeiata.
Instanța de fond a concluzionat că nu sunt indeplinite conditiile prev. de art. 176 CCM la nivel de ramura, fapt pentru care a respins actiunea precizata ca neintemeiata.
Instanta de fond a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor, deoarece exista identitate intre persoana reclamantilor si titularii dreptului dedus judecatii, in conditiile in care reclamantii, in calitate de salariati ai paratei, au dreptul sa solicite in instanta si deci, calitate procesuala activa, paratei, sa le achite toate drepturile salariale ce deriva din raporturile de munca care au existat intre parti.
Totodata, instanta de fond a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de parata, constatand ca in speta sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c muncii in baza carora prezenta actiune este supusa termenului de prescriptie de 3 ani care a inceput sa curga de la data scadentei drepturilor solicitate, respectiv octombrie 2005, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizeaza un conflict de munca.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, G, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie
Prin motivele de recurs, reclamanții arată că sunt angajații societății comerciale intimate conform actelor de identitate si cărților de munca atașate cererii de chemare în judecată, învederând că entru p. munca prestată, au primit drepturile salariale cuvenite conform contractului individual de muncă, însă nu au încasat suplimentarea drepturilor salariale, sub forma unui adaos in suma fixa reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă, in cuantum de un salariu minim brut pe ramura, conform art. 176 alin 1 si 2 din Contractul Colectiv de Munca la nivelul ramurii energie electrică, termica, petrol si gaze pentru anii 2005, 2006 si 2007.
Recurenții mai susțin că prin art. 176 alin. 1 și 2 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura și energie electrică, termică, petrol si gaze se prevede: "Cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, Ziua meseriei, C precum si în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă- iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă. Fiecare din adaosurile de mai sus vor avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.".
Mai arată recurenții că otrivit p. disp.art.969 Civ. coroborat cu disp. art.236 alin. 4 din Codul Muncii și contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar potrivit disp. art. 243 alin. 2 neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
De asemenea, se invocă și prevederile disp. art. 241. alin 1 lit. c Codul Muncii potrivit cărora clauzele contractelor colective de munca produc efecte " pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel ".
Mai susțin recurenții că instanța, în temeiul art. 161 Codul Muncii, atâta vreme cât intimata nu face dovada acordării acestor drepturi legale ce ni se cuvin va admite acțiunea așa cum a fost formulată, respectiv va obliga intimata sa plătească fiecărui petent drepturile salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamna-iarnă, în cuantum de un salariu minim brut pe ramură, conform art. 176 alin 1 si 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol si gaze, pentru anii 2005, 2006 și 2007 ce se vor reactualiza cu indicele de inflație de la sfârșitul lunii octombrie din fiecare an solicitat, până la data plății efective, conform practicii judiciare constante in aceasta materie.
Cu privire la apărările pârâtei, recurenții precizează ca n mod corect s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune reclamanților fiind vorba de "suplimentare a drepturilor salariale ", termenul de prescripție fiind acela general,de 3 ani.
Se mentioneaza ca în mod corect s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților "deoarece este evident ca reclamanții prezintă un interes in sens juridic, adică pot pretinde un drept in instanța in cazul in care angajatorul refuza din orice motiv să se conformeze.
Pe fondul cererii precizate si ca argumentație in recurs, recurentii sustin ca acțiunea este întemeiata pe următoarele precizări: otrivit p. adresei de la, Direcția legislația muncii, valoarea salariului minim pe ramura Energie, termica, gaze si apa, calculate în baza Contractului Colectiv pe înregistrat la nr- si aplicabil în anul 2005 este de 1,6 x sal. min = 5281ei, iar po trivit CCM pe ramura Energie, termica, petrol si gaze înregistrata cu nr. 288/02/15.02.2006, publicat in Monitorul Oficial al României, partea a- V -a, nr. 9/26. III .2007 valoarea salariului minim pe ramură în anul 2006 este de 480 lei.
- Potrivit anexei la actul adițional înregistrat la sub nr. 397/12.02.2007 la Contractul colectiv de munca la nivelul ramurii energie, termica, petrol si gaze înregistrat la cu nr.288/02/15.02.2006, valoarea salariului minim pe ramura in anul 2007 este de 620 lei.
- Recurentii mai arata ca potrivit art. 238, alin 1. CM si art. 8, alin 2 din Legea 130/1996 privind CCM, con tractele colective de muncă nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin CCM încheiate la nivel superior, astfel încât împrejurarea ca suplimentările salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă nu s-ar mai regăsi în CCM la nivel de nu au relevanță juridică.
Recurenții susțin că, atâta vreme cât societatea pârâtă nu face dovada plății acestor drepturi salariale sau a includerii efective în plata lunară, acțiunea salariaților este admisibilă și dovedită, practica Curții de Apel Ploiești -Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, fiind în acest sens.
Recurenții mai afirma că din întâmpinarea depusă la dosar de pârâtă, rezultă recunoașterea explicită a acesteia că în perioada 2005-2008 în contractul colectiv de muncă la nivel de nu sunt prevăzute drepturile minimale din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, ceea ce înseamnă că s-a încălcat un drept salarial minimal garantat salariaților.
Intimata - parata SC SA a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, afirmand ca venitul anual in luna octombrie pentru " aprovizionarea toamna-iarna" a fost introdus in salariul de baza al fiecarui salariat al
Examinand sentinta recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor si lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente in cauăa, sub toate aspectele de fapt si de drept, potrivit dispozitiilor art. 3041pr.civ. Curtea constata ca recursul formulat este nefondat, potrivit considerentelor care urmează a se expune in continuare:
Reclamanții, G, și, au fost salariați ai societății pârâte SC SA B, Sucursala -astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă anexate acțiunii.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (filele 84 și urm. dosar fond).
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar pârâta s-a apărat susținând contrariul, iar înstanța de fond a constatat ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 176 CCM la nivel de ramură, soluție criticată de reclamanți, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic inexistența dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005 -2007, astfel cum s-a solicitat.
Recurenta a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar atât la instanța de fond cât și în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamanților-intimați, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta (filele 109 si urm. dosar fond) s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997(fila17).
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997(fila15) emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998 (fila 112 dosar fond).
Acest înscris depus atât la instanța fondului cât și în recurs emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că aceste adrese nu au vizat Sucursala -unde au fost salariați reclamanții, fiindcă în anul 1997, această sucursală nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată- astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și (filele 172-173).
Prin același act normativ-Anexa 2, Sucursala a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații Sucursalei, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG.nr.49/1997).
Sindicatul liber al salariaților Sucursalei aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din -" - " iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților în cauza de față.
În plus, din copiile carnetelor de muncă ale reclamanților-intimați rezultă că la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile acestora conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
În egală măsură, din carnetele de muncă ale reclamanților mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetele de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, respectiv. nr.684/1993, nr.443/1994, nr.466/1997 sau nr.208/1998, iar împrejurarea de netăgăduit a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul de bază încă din anul 1998, explică de ce reclamanții nu au înțeles să revendice acest drept timp de aproximativ 10 ani, fără vreo justificare verosimilă.
În concluzie, Curtea constată că recursul formulat de reclamanți este nefondat deoarece în cauză intimata-pârâtă a făcut dovada introducerii acestui drept în salariile brute de bază ale intimaților-reclamanților prin efectul includerii și menținerii lui în salariul brut de bază începând cu anul 1998 și până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005,2006, 2007 în mod legal și întemeiata a fost respinsă, deși motivarea instanței de fond a fost diferită.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea va respinge recursul formulat de reclamanți ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, G,toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la.av., cu sediul în P, str.-.-. nr. 148,.4..2 parter, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 113 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, Sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red
Tehn./
2ex/06.07.2009
fond- Tribunalul Prahova
fond. R,
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
