Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 23/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.23/CM
Ședința publică din 20 ianuarie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol, Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul pârât SC SA GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.862 din 23 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul în C,-, -,.A,.1, cu domiciliul în C,-,.11 B,.C,.35, cu domiciliul în comuna Cumpăna, județul C, cu domiciliul în C,-, - 1A,.B,.38 și STĂNEL, cu domiciliul în C,- A, -nergia,.A,.8, având ca obiect drepturi bănești - Prime Paști și
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă d-na avocat a, în substituire pentru dl.avocat, în baza delegației de substituire fără număr din 25.11.2008, lipsind intimații reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp.art.87 și următoarele cod pr.civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Reprezentanta recurentei pârâte susține că în cauză nu mai are alte cereri de formulat, înscrisuri de depus sau excepții de ridicat.
Instanța în baza art.150 cod pr.civilă declară dezbaterile încheiate și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei pârâte având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant ca nefondată, pentru următoarele considerente:
- cu privire la excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, apreciază că această a fost în mod nelegal soluționată, având în vedere că drepturile solicitate de reclamanți nu se pot considera născute, atâta timp cât nu au avut loc negocieri în baza cărora cuantumul exact al sumelor să fie stabilit și din acest punct de vedere solicită admiterea recursului, admiterea excepției și respingerea cererii de chemare în judecată ca prematur formulată;
- cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune - potrivit art.283 alin.1 lit.e din codul muncii "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia". În cauză, drepturile solicitate nu sunt drepturi salariale, ci ajutoare materiale, astfel că prezenta acțiune era prescrisă în momentul formulării;
- pe fondul cauzei apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins apărarea sa, în sensul că nu datorează drepturile salariale suplimentare. Aceste drepturi pe care le solicită reclamantul, au fost acordate și primite de către toți salariații, deoarece au fost incluse în salariile de bază. Primele de Paști și C acestea au fost incluse în salariul de bază lunar începând cu anul 2003 și până în prezent și de aceea nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct.
În subsidiar, susține că dacă instanța va aprecia cererea reclamantului întemeiată, să se rețină că sumele solicitate de acesta sunt brute, urmând să primească la executarea hotărârii, sumele nete care i se cuvin, în timp ce impozitele vor fi virate către stat.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Reclamanții, G și Stănel, au chemat în judecată pârâta B, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordată, constând în suplimentări salariale ocazionate de sărbătorile de Paști și C în perioada în care au activat în cadrul societății, actualizate cu rata inflației și obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt salariați ai societății pârâte și, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urma să beneficieze de toate drepturile recunoscute prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, art. III alin. 3.
Astfel, Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea, la art. 168 alin. 1, că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel
Deși aceste prevederi s-au regăsit în contractele colective de muncă, drepturile nu le-au fost acordate astfel că sunt îndreptățiți să le solicite începând cu data de02.06.2005,până la data încetării contractelor de muncă.
Pentru neacordarea la termen a acestor drepturi salariale, reclamanții consideră că se impune o corecție a sumelor neacordate, cu coeficientul de inflație, pentru perioada menționată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 166 Codul muncii, art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății.
Prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În apărare, pârâtă a solicitat să se constate că, în speță, este necesară interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă după voința reală a părților semnatare, iar nu după sensul literal al termenilor utilizați.
Începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții patronatului și cei ai sindicatelor au convenit ca, pentru toți salariații, drepturile salariale suplimentare de C și de Paști, menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și alin. 2 al acestui articol.
Includerea drepturilor salariale sus-menționate nu a fost o operațiune cu aplicabilitate temporară și limitată la nivelul anului 2003, ci aceasta s-a realizat atât în anul 2003, cât și în anii următori.
De altfel, cele două părți semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate - și - au urmat și procedura prevăzută de contractul colectiv de muncă și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare.
Prin Decizia nr. 3793 din 18 iunie 2007, s-a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
Ulterior, la 31 august 2007, Comisia Paritară a adoptat Decizia înregistrată sub nr. 5140/2007 intitulată,Notă asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din contractul colectiv de muncă al " și prin această ultimă decizie, a susținut pârâta, a fost complinită orice deficiență de ordin formal, decizia fiind semnată de toți membrii Comisiei Paritare.
Pârâta a mai arătat că promovarea acțiuniieste prematură, întrucât, chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art. 168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu pentru fiecare dintre salariați, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.
Cât timp nu au avut loc aceste negocieri care să stabilească valoarea lor concretă și modalitatea de acordare, nu se pot pretinde aceste sume.
Mai mult decât atât, sumele solicitate prin acțiune au avut o bază de calcul eronată, întrucât s-au raportat la salariul mediu brut pe, cu toate că textul art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă se referă la salariul de bază mediu la nivelul societății.
De asemenea, a invocat și excepția prescrierii dreptului la acțiune arătând că drepturile ce fac obiectul cererii sunt supuse termenului de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Prin sentința civilă nr.862/23.07.2008, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondate ca excepția prescrierii dreptului la acțiune și excepția prematurității acțiunii.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și STĂNEL și a fost obligată pârâta SC SA către aceștia la plata primelor cuvenite pentru sărbătorile de Paști și C, în raport de salariul de bază mediu pe societate, indexate cu rata inflației începând de la data la care erau datorate și până la data de 02.06.2008, după cum urmează:
- către reclamantul - prima cuvenită pentru sărbătoarea de C 2005, primele cuvenite pentru sărbătorile de Paști și de C ale anului 2006, primele cuvenite pentru sărbătorile de Paști și C ale anului 2007;
- către reclamanta - prima cuvenită pentru sărbătoarea de Paști a anului 2007;
- către reclamantul - prima cuvenită pentru sărbătoarea de Caa nului 2005, prima cuvenită pentru sărbătorile de Paști și de C ale anului 2006 și prima cuvenită pentru sărbătoarea de Paști 2007;
- către reclamantul Stănel - prima cuvenită pentru sărbătoarea de Caa nului 2005, prima cuvenită pentru sărbătorile de Paști și C ale anului 2006.
A fost obligată pârâta SC SA către reclamanții, G, Stănel, la plata dobânzii legale pentru sumele astfel stabilite, începând de la data de la care erau datorate și până la data de 02.06.2008.
Au fost respinse celelalte pretenții ca nefondate.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele aspecte:
În ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, s- a apreciat că aceasta este nefondată deoarece, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. "e" Codul muncii care se referă la neexecutarea unor clauze din CCM ci, dispozițiile art. 283 litera "c" din același cod.
Apărările pârâtei referitoare la prematuritatea formulării acțiunii, au fost respinse de instanța de fond cu motivarea că, angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut, în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări.
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin alin. 2 s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Actul adițional la contractul colectiv de muncă al A nr. 8080 din 23 mai 2000, înregistrat la. B sub nr. 2643 din 11 mai 2005 conferit art. 168 alin. 2 forma menționată în contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18 iunie 2007 se arată că,părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ".
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Articolul 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse
contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Articolul 31 din Legea nr. 130/1999 dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
Părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemeneainterpretarefiind făcută abia în anul 2007.
S-a reținut, astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cu privire la stabilirea cuantumului drepturilor, prevăzute de art. 168 alin. 1, s-a apreciat ca acesta se raportează la salariul de bază mediu pe, și vor fi achitate de angajator cu respectarea prevederilor art. 40 alin. 2 litera "f" codul muncii referitoare la plata impozitelor si contribuțiilor datorate la bugetul de stat.
Cu aceasta motivare a fost admisă acțiunea, în sensul că societatea pârâtă a fost obligată la plata către reclamanți a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C pentru fiecare reclamant în parte, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății, sume la care se va aplica dobânda legală începând cu data la care erau datorate,pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
În ce o privește pe reclamanta s-a avut în vedere perioada în care contractul individual de muncă al acesteia a fost suspendat in conformitate cu disp. art. 51 litera "a" codul muncii stabilindu-se că astfel că pentru perioada 01.04.2005-08.01.2007 această reclamantă nu este îndreptățită la suplimentele salariale pretinse.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia în raport de dispozițiile art. 304 pct. 6-9 Cod procedură civilă:
- Recurenta apreciază că excepția prematurității formulării cererii a fost în mod nelegal soluționată deoarece singura în măsură să aprecieze asupra momentului nașterii dreptului la acțiune este instanța.
- În mod greșit a fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune întrucât sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. e Codul muncii, potrivit cu care cererile în vedere soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
- Pe fondul cauzei, recurenta apreciază că nu datorează sumele pretinse de reclamant deoarece au fost incluse în salariul de baza și au fost încasate.
În acest sens, recurenta consideră că a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar, că în urma negocierii contractului colectiv de muncă s-a decis încă din anul 2003 să fie incluse in salariul de bază suplimentele pentru Paști și
Faptul că dispozițiile art. 168 pot fi interpretate, nu înseamnă că salariații nu și-au primit drepturile.
Pentru aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În subsidiar, în cazul în care instanța apreciază că sumele sunt datorat, recurenta solicită să se ia in considerare faptul că aceste sume sunt brute, urmând ca reclamanții să promească cu ocazia executării doar sumele nete rezultate după reținerea contribuțiilor la bugetul de stat.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.
- Cu privire la prima critică:
xcepția prematurității formulării cererii fost în mod corect soluționată, instanța de fond apreciind că lipsa negocierilor cu privire la cuantumul sumelor datorate nu dreptul reclamantului de a solicita în instanță plata acestora.
Chiar și înainte de momentul formulării acțiunii, reclamantul era in drept să solicite plata sumelor de bani datorare de pârâta, pe o perioadă atât de îndelungată, deoarece renegocierea clauzei de la art. 168 din CCM cade în sarcina Patronatului și Sindicatului, iar până la momentul finalizării acestora, se aplica textul inițial, care dă dreptul salariaților la suplimentele salariale.
Mai mult decât atât, recurenta nu a făcut dovada existenței unei proceduri prealabile, obligatorie pentru reclamant, astfel că dreptul acestuia de a formula acțiunea, nu poate fi restricționat.
- Cât privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, în mod corect, prima instanță a constatat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 283 lit." e" Codul muncii.
Astfel, reclamanții au solicitat plata unor drepturi salariale neacordate de angajator iar pentru astfel de cauze legiuitorul a prevăzut un termen de prescripție de 3 ani.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii care prevede că "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Recurenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt și, în condițiile în care nu a plătit drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, aferente perioadei 2004 - 2007, reclamanții erau în termen să solicite plata.
- Recursul este nefondat și în ce privește ultima critică, ce vizează fondul cauzei.
Reclamații și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel, care arată:
"Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe ".
Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților".
Articolul 30 precizează că "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
Recurenta a arătat că art. 168 din contractul colectiv de muncă a fost respectat pentru că în urma negocierii părțile semnatare au convenit includerea acestor compensații în salariul de bază, astfel că salariații și-au primit drepturile salariale în totalitate.
În sprijinul afirmațiilor sale a depus contractul colectiv de muncă pe anul 2003 unde apare, la art. 168 alin. 2, mențiunea că pentru anul 2003,suplimentările vor fi introduse în salariul de bază.
Astfel de mențiuni nu apar în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2005-2006 iar instanța nu poate reține apărările recurentei în sensul că această clauză, astfel cum a fost modificată în 2003, fost valabilă și în perioada următoare, deoarece mențiunea apare doar pentru 2003.
Ori, așa cum rezultă din dispozițiile art.25 alin 1 și 3 din Legea 130/1996, contractul colectiv de muncă se depune și se înregistrează la direcția generală de muncă și protecție socială județeană și se aplică de la data înregistrării.
Și modificările aduse contractului colectiv de muncă își produc efectele tot de la data înregistrării sau de la o dată ulterioară, convenită de părți, conform art. 31 din aceeași lege.
Precizările recurentei sunt valabile numai pentru anul 2003 dar drepturile aferente acestui an nu au făcut obiectul judecății.
În ce privește cererea subsidiară, Curtea constată că și aceasta este nefondată deoarece instanța de fond a arătat faptul că societatea este obligată să calculeze și să rețină contribuțiile datorate bugetului de stat astfel că, cu ocazia executării sentinței unitatea are de plătit reclamanților sumele nete și nu brute așa cum in mod greșit consideră recurenta.
În conformitate cu dispozițiile legale mai sus enunțate și materialul probator administrat, Curtea constată ca soluția instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care recursul va fi în totalitate respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recursul civil declarat de recurentul pârât SC SA GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.862 din 23 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul în C, str. - nr.88, -,.A,.1, cu domiciliul în C,-,.11 B,.C,.35, cu domiciliul în comuna Cumpăna, județul C, cu domiciliul în C,-, - 1A,.B,.38 și STĂNEL, cu domiciliul în C,- A, -nergia,.A,.8, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol, Mariana Bădulescu
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.jud.-/29.01.2009
Tehnored.gref.RD/2ex./29.01.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Mariana Bădulescu
