Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 22/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,

LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.22/CM

Ședința publică din 20 ianuarie 2009

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale

PREȘEDINTE: Jelena Zalman

JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol, Mariana Bădulescu

JUDECĂTOR 2: Maria Apostol

Grefier - - -

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă SC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.601 din 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în C,-, -.4,.44, județul C, domiciliat în C,-, județul C, domiciliată în comuna Valul lui, - nr.136, județul C și intimații intervenienți, domiciliată în C, -omis nr.211, -S 6 B,.B,.25, domiciliată în C, str.-.- nr.3 și, domiciliat în M,-, județul C, având ca obiect drepturi bănești - primă Paști și

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta d-na avocat, în baza delegației de substituire nr. /04.11.2008, lipsind intimații reclamanți.

Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp.art.87 și următoarele cod pr.civilă.

După referatul grefierului de ședință;

Reprezentanta recurentei pârâte susține că în cauză nu mai are alte cereri de formulat, înscrisuri de depus sau excepții de ridicat.

Instanța în baza art.150 cod pr.civilă declară dezbaterile încheiate și acordă cuvântul asupra recursului.

Apărătorul recurentei pârâte având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant ca nefondată, pentru următoarele considerente:

- cu privire la excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, apreciază că această a fost în mod nelegal soluționată, având în vedere că drepturile solicitate de reclamanți nu se pot considera născute, atâta timp cât nu au avut loc negocieri în baza cărora cuantumul exact al sumelor să fie stabilit și din acest punct de vedere solicită admiterea recursului, admiterea excepției și respingerea cererii de chemare în judecată ca prematur formulată;

- cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune - potrivit art.283 alin.1 lit.e din codul muncii "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia". În cauză, drepturile solicitate nu sunt drepturi salariale, ci ajutoare materiale, astfel că prezenta acțiune era prescrisă în momentul formulării;

- pe fondul cauzei apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins apărarea sa, în sensul că nu datorează drepturile salariale suplimentare. Aceste drepturi pe care le solicită reclamantul, au fost acordate și primite de către toți salariații, deoarece au fost incluse în salariile de bază. Primele de Paști și C acestea au fost incluse în salariul de bază lunar începând cu anul 2003 și până în prezent și de aceea nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct.

În subsidiar, susține că dacă instanța va aprecia cererea reclamantului întemeiată, să se rețină că sumele solicitate de acesta sunt brute, urmând să primească la executarea hotărârii, sumele nete care i se cuvin, în timp ce impozitele vor fi virate către stat.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față;

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr- din 31.03.2008, reclamanții, și au chemat în judecată B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști și C pe ultimii trei ani anteriori formulării prezentei cereri,calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate, indexate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.

În considerente s-a arătat că reclamanții și sunt salariați ai pârâtei la punctul de lucru C, iar cel de-al treilea a fost salariat până în luna iunie 2006, când au încetat raporturile de muncă.

S-a arătat că pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, orice salariat al societății urma să beneficieze de toate drepturile recunoscute prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, iar prin art. 168 alin. 1 ale acestuia s-a prevăzut că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe

S-a menționat că actele adiționale la contractul colectiv de muncă în ultimii trei ani nu modifică drepturile prevăzute prin art. 168 alin. 1.

Prin întâmpinare, pârâta - GRUP a solicitat respingerea acțiunii.

Pârâta a susținut că în cauză este necesar să se constate reala interpretare a clauzelor contractului colectiv de muncă după voința reală a părților semnatare, iar nu după sensul literal al termenilor utilizați.

Astfel, s-a susținut că începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții patronatului și cei ai federației sindicatelor au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și inserat și alin. 2 al acestui articol.

Textul art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a avut același conținut în cursul anului 2004, după care în anul 2005 operat o modificare ce a avut scop, conform susținerilor pârâtei, exprimarea într-o manieră mai clară a intenției părților privitor la conținutul textului.

S-a susținut, astfel, că textul a fost explicitat în sensul că, includerea drepturilor salariale sus-menționate nu a fost o operațiune cu aplicabilitate temporară limitată ( anume, doar pentru anul 2003 ), ci aceasta s-a realizat atât în anul 2003, cât și în anii următori.

Mai mult, cele două părți semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate - și - au urmat ulterior procedura prevăzută de CCM și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare; aceasta a confirmat, prin Decizia nr. 3793/18.06.2007, intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.

Societatea pârâtă a apreciat că, în subsidiar, acțiunea trebuie respinsă ca prematură, întrucât chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art. 168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu pentru fiecare dintre salariați, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.

Ori, cât timp nu au avut loc aceste negocieri care să stabilească valoarea lor concretă și modalitatea de acordare, nu se pot pretinde aceste sume.

A fost invocată, totodată, excepția prescrierii dreptului la acțiune, pe considerentul că salariatul pretinde acordarea unor drepturi menționate în contractul colectiv de muncă, fiind încălcate disp. art. 283 alin. 1 lit. e codul muncii.

La termenul din 18.04.2008 a fost formulată în cauză o cerere de intervenție în interes propriu de către, și, care au solicitat la rândul lor, în contradictoriu cu pârâta B, plata acelorași drepturi solicitate ca în cererea de chemare în judecată prin raportare la aceleași dispoziții cuprinse în contractul colectiv de muncă (filele 135 - 146 ).

Apărările formulate de societatea pârâtă pe excepții au fost înlăturate prin încheierea interlocutorie pronunțată la 16.05.2008, instanța apreciind că sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natură (rezultate din contractele individuale sau din contractele colective de muncă), sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit.c codul muncii, iar acțiunea este supusă prescripției extinctive de trei ani. Cât privește prematuritatea promovării acestei acțiuni, s-a avut în vedere că neîndeplinirea obligațiilor legale și contractuale ale partenerilor sociali de negociere a cuantumului și a modalităților efective de acordare a drepturilor salariale recunoscute nu stinge sau întrerupe dreptul la acțiune al salariatului îndreptățit.

Prin sentința civilă nr. 601/16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- a fost admisă acțiunea reclamanților, și în contradictoriu cu pârâta

A fost obligată societatea pârâtă la plata, către reclamanți a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și celor de C pentru anii 2005-2008 calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație, la data plății efective, corespunzător perioadei lucrate.

A fost admisă cererea de intervenție principală formulată de, și formulată în contradictoriu cu pârâta

A fost obligă societatea pârâtă la plata, către intervenienta, a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005 și 2006, precum și celor de C pentru anul 2005 calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație, la data plății efective.

A fost obligă societatea pârâtă la plata, către intervenienta, a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anul 2005 calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație, la data plății efective.

A fost obligă societatea pârâtă la plata, către intervenientul, a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de

Paști și celor de C pentru anii 2005-2008 calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație, la data plății efective, corespunzător perioadei lucrate.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.

Prin alin. 2 s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu .

Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.

Același text se regăsește, în ultima formă menționată, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.

În fine, pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.

Societatea pârâtă a mai depus la dosar Actul adițional la Contractul colectiv de muncă al A nr. 8080/23.05.2000, înregistrat la. B sub nr. 2643/11.05.2005, care a conferit art. 168 alin. 2 forma menționată în CCM la nivelul anului 2005.

Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că,părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat .

Art. 31 din Legea nr. 130/1996 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.

Conform art. 236 alin. 4 codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.

Textul art. 31 din Legea nr. 130/1996 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.

Contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.

În speță, astfel cum rezultă din situația de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.

Cât privește apărările referitoare la prematuritatea formulării acțiunii, invocate de pârâtă, se va reține că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu

s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.

Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări; pe cale de consecință, această apărare va fi respinsă ca nefondată.

În ce privește acordarea de daune, instanța va reține că reclamanții și intervenienții în interes propriu sunt îndreptățiți și la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, la data achitării lor efective, pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.

Împotriva acestei hotărârii, în termen legal, a declarat recurs membru grup, solicitând instanței de recurs, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să modifice în tot sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, în esență, pentru următoarele motive:

Recurenta pârâtă a consideratcă excepția prematurității formulării cereriide chemare în judecată este fondată și în mod greșit aceasta a fost respinsă.

S-a arătat că, potrivit alin.1 al art. 168, teza finală, text nemodificat în perioada 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordau automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).

Or, atâta timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența în patrimoniul salariaților a unui drept care să fie valorificat prin astfel de acțiuni.

Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune în ce privește capătul doi de cerere, recurenta pârâtă a apreciat că prima instanță a considerat în mod eronat că această excepție nu este fondată.

Deși pretențiile sunt bănești, acestea izvorăsc din neexecutarea unei clauze inserate în contractul colectiv de muncă, care stabilește un ajutor material, nu un drept salarial, astfel că recurenta pârâta a apreciat că acțiunea trebuia promovată în șase luni de la data nașterii dreptului, nefiind vorba de drepturi salariale ce trebuiau acordate conform aceluiași CCM.

Este real că art. 283 alin. 1 lit.c stabilește un termen de 3 ani, dacă obiectul conflictului constă în plata unor drepturi salariale neacordate, însă trebuie observat faptul că legiuitorul a înțeles să prevadă expres proveniența acestor drepturi: termenul de 3 ani curge pentru drepturile care însă nu sunt drepturi salariale, ci ajutoare materiale, ca în cazul de față.

Analiza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel pentru anul 2004, relevă aspectul existenței unor reglementări distincte în domeniul salarizării, diferite în esență de reglementările în materia protecției sociale și a altor drepturi, de natură a conduce și a justifica aplicarea unor norme diferite în materia prescripției dreptului la acțiune.

Pe fondul cauzei, în ce privește primul capăt de cerere, recurenta pârâtă a solicitat respingerea ca nefundat.

Recurenta pârâtă a arătat că drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamanți au fost incluse în salariile de bază ale acestora.

În Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unități din Industria pe 2003 (Anexa 1) se arată la art. 170 alin. 1, următoarele: "cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale".

În art. 170 alin. 4 din același document se arată că: "fiecare din suplimentele de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază".

În același timp, în Contractul Colectiv de Muncă la Nivel din 2002 (Anexa 2) s-a stabilit, prin art. 168 alin. 2, că fiecare dintre suplimentările din alin. 1 se acordă în condițiile în care, prin act adițional încheiat conform Legii nr. 130/11996 republicată, nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază.

Ori, prin Contractul Colectiv de Muncă din 2003 (Anexa 3) s-a stabilit că suplimentările de la alin. 1 s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de și SNP SA, ceea ce echivalează cu faptul că aceste suplimentări nu mai pot fi solicitate, deoarece, conform prevederilor arătate anterior, aceste suplimentări se acordă numai dacă nu au fost introduse prin act adițional în salariul de bază.

De asemenea, în Protocolul încheiat cu ocazia stabilirii modului de aplicare a prevederilor art. 168 din contractul de muncă nr. 6562/21.03.2003 (Anexa 4) se menționează, în mod expres că, urmare aplicării prevederilor art. 168 din contractul colectiv de muncă, salariile de bază ale salariaților se reașează, prin aplicarea unui procent de 7% și adăugarea unei sume de 625.000 lei vechi.

Totodată, în Contractul Colectiv de Muncă încheiat în anul 2008 și înregistrat la. a municipiului B sub nr. 1090/22.02.2008 (Anexa 2) se arată, referitor la art. 168 alin. 1 și 2, următoarele: "(2)Pe baza acordului dintre și SNP SA, începând cu anul 2003, primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor angajaților (care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială) devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificată în mod distinct față de salariu.

Instanța ar trebui să interpreteze conținutul clauzei respective, având în vedere prevederile art. 977 Cod civil, care stabilește principiul voinței reale a părților.

În sprijinul acestei interpretări, recurenta pârâtă a adus și Hotărârea Comisiei Paritare (Anexa 10), care a interpretat aliniatul 2 al art. 168 din CCM, în iunie 2007. Concluzia Comisiei Paritare a fost aceeași, respectiv că, începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art. 168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.

Recurenta pârâtă a apreciat că sunt extrem de relevante pentru cauza de față concluziile cuprinse în raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de, având ca obiectiv: să se stabilească dacă în perioada 2003-2007 drepturile salariale prevăzute de art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru sărbătorile de Paști și C au fost cuprinse în salariul de bază.

Expertul a ajuns la concluzia că suplimentările salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariul de bază al angajaților în anul 2003, acestea constituind un element fix acordat permanent începând cu anul 2003, respectiv în toată perioada supusă expertizării - 2004 - 2007.

În subsidiar, recurenta pârâtă a solicitat să se rețină, prin hotărârea ce va fi pronunțată, că sumele solicitate de intimații reclamanți sunt brute, urmând ca aceștia să primnească, la executarea hotărârii, sumele nete care li se cuvin, în timp ce impozitele vor fi virate către stat.

Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

În referire laexcepția prematuritățiicererii de chemare în judecată, Tribunalul, prin considerentele sentinței atacate, a clarificat-o, reținând în mod justificat că în lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.

A judeca în sens contrar ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.

O altă critica vizează modalitatea de soluționare aexcepției prescripțieidreptului la acțiune.

Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".

Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 codul muncii ).

Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.

Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.

Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. c al aceluiași art. 283 codul muncii.

Nu trebuie omis faptul că tot în codul muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 codul muncii.

Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c codul muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.

În cauză, se pretind drepturi salariale aferente ultimilor 3 ani anterior formulării acțiunii, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - februarie

2008 - acestea se încadrează în termenul de trei ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit.c din codul muncii.

O altă critică vizează modalitatea desoluționare pe fond a pretenției deduse judecății.

Izvorul pretenției îl reprezintă dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă care dispune:

(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.

(2) În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".

Această dispoziție a fost cuprinsă în contractul colectiv de muncă din anii 2004, 2005, 2006 și 2007, la dosarul Tribunalului fiind depuse extrasele din aceste contracte, care fac dovada dreptului pretins.

Dispoziția cuprinsă în alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă nu poate avea decât o singură interpretare și anume că numai pentru anul 2003 aceste suplimente au fost incluse în salariu, nu și pentru ceilalți ani.

Rațiunea unei asemenea prevederi explicite este determinată de intenția comună a semnatarilor de a preîntâmpina pretinderea nejustificată a acestor sume aferente anului 2003, acestea nemaifiind datorate întrucât au fost incluse în salariu.

Argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.

Împrejurarea că în anul 2007 Comisia paritară Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 alin. 1 și 2 nu are nici o semnificație juridică întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractul colectiv de muncă.

O asemenea obligație rezultă din dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996.

În ce privește actul adițional înregistrat sub nr.1090/22.02.2003, prin acesta se aduc modificări contractului colectiv de muncă din anul 2000 ale cărui efecte au încetat.

Așa cum rezultă din actul adițional depus la dosar, recurenta pârâtă a vizat o modificare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor contractului colectiv de muncă anual, contrar dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999 și art.244 din codul muncii, potrivit cărora clauzele CCM pot fi modificate numai pe parcursul executării lui.

Raportul de expertiză contabilă efectuat de expert contabil nu are relevanță în cauză, fiind un raport juridic extrajudiciar.

În ceea ce privește ultimul motiv de recurs, subsidiar, referitor la

menționarea că sumele solicitate de intimați sunt sume brute, Curtea a reținut următoarele:

Prin dispozitivul sentinței recurate pârâta a fost obligată la plata suplimentărilor salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C, pe perioadele menționate în dispozitiv, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație, la data plății, fără să se precizeze cuantumul acestor suplimentări salariale și fără să se menționeze dacă sunt sume brute sau nete. Cu prilejul executării silite urmează să se procedeze la calcularea sumelor datorate, urmând ca din aceste sume să se rețină impozitul și contribuțiile la bugetul de asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă SC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.601 din 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în C,-, -.4,.44, județul C, domiciliat în C,-, județul C, domiciliată în comuna Valul lui, - nr.136, județul C și intimații intervenienți, domiciliată în C, -omis nr.211, -S 6 B,.B,.25, domiciliată în C, str.-.- nr.3 și, domiciliat în M,-, județul C, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 Ianuarie 2009.

Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu

- - - - - -

Grefier,

- -

Jud.fond - -

Red.jud.dec./10.02.2009

Tehnored.gref./2ex./12.02.2009

Președinte:Jelena Zalman
Judecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Mariana Bădulescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 22/2009. Curtea de Apel Constanta