Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 405/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 405
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, Denizia, -, - împotriva sentinței civile nr. 1602/21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata-pârâtă avocat ales, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru lipsă apărare și administrare probatoriu, înscrisuri ce nu au fost depuse.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat pentru intimata-pârâtă pune concluzii de respingere a recursului și menținere a sentinței atacate potrivit întâmpinării.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința nr. 1602 din 21 aprilie 2009, Tribunalul Dolj a respins excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă.
S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
S-a respins acțiunea precizată privind pe reclamanții, Denizia, -, -, --, -, toți cu domiciliul procedural ales în mun. C,-, jud. D, la cabinet de avocat -, în contradictoriu cu pârâta SC SA B cu sediul în mun. B,-,sector 1
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au depus la dosar o precizare de acțiune cu privire la numele și prenumele acestora indicate greșit în acțiune.
Asupra excepției necompetenței teritoriale invocată de pîrîtă, instanța a respins cu motivarea că potrivit art. 284 alin. 1 Codul muncii, "judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă" iar în alin. 2 din același articol, se stabilește că "cererile referitoare la cauzele prevăzute în alin. 1, se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".
Soluția instituită de art. 284 alin. 2 din Codul muncii derogă de la regula generală stabilită prin art. 5 din Codul d procedură civilă în care se stabilește competența teritorială la instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința pârâtul, precum și de cea prevăzută în art. 72 din legea 168/1999, care utilizează drept criteriu de determinarea competenței teritoriale sediul angajatorului.
Legat de excepția prescripției dreptului la acțiune instanța a apreciat că nici aceasta nu poate fi susținută în condițiile în care, chiar textul și deci, voința părților le califică suplimentări salariale, așa cum s-a arătat în art. 168 (1) din CCM pe ramură din anul 1997.
Textul art. 176 din CCM ramură, califică plata contravalorii unei cote de gaze naturale determinate ca fiind un ajutor social care nu poate fi inclus în categoria despăgubirilor ci, mai degrabă, în categoria "alte adaosuri", așa cum prevede art. 155 din Codul muncii.
Calificând natura juridică a acestor drepturi bănești, instanța a apreciat că termenul de prescripție pentru exercitarea acțiunii este cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c și nu art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, fiind de 3 ani de la nașterea dreptului.
Instanța a respins și această excepție.
Cu privire la fondul cauzei.
Așa cum s-a precizat mai sus, potrivit art. 168 alin. 3 CCM - RA 1997 "Începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea toamnă - iarnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract".
Art. 176 alin. 1 din același CCM a stabilit că "Începând cu 01.06. 1997, ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4.000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la prezentul contract".
Adresele nr. 2412/28.05.1998, 2520/03.06.1998, 1956/18.07.1997, 1738/21.07.1997, 1818/04.08.1997, confirmă stabilirea modului de calcul pentru aplicarea acestor articole în ceea ce privește includerea acestor drepturi în salariul de bază.
Pentru aceste motive părțile semnatare, sindicat și patronat, au prevăzut în continuare în contractele colective ce s-au încheiat ca " Fiecare din suplimentările salariale de la alin.1 se acordă în condițiile în care, prin act adițional încheiat conform Legii nr. 130/1996 republicată, nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază".
De asemenea, aceeași precizare este prevăzută și pentru contravaloarea unei cote de gaze naturale determinată în sensul că aceasta se acordă numai dacă acest drept nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Astfel începând cu data de 1 iulie 1997, de comuna acord cu sindicatul, salariile de bază individuale au fost renegociate sau reașezate, după caz, în limita fondului disponibil, incluzând suplimentarea aprovizionarea toamnă - iarnă și ajutorul reprezentând cota de gaze.
au fost majorate în procente diferite, iar ele au fost evidențiate în cărțile de muncă ale salariaților.
Pentru că au existat interpretări diferite în această perioadă prin contractul colectiv de muncă în vigoare de la 22.02.2008, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea toamnă - iarnă nu mai este prevăzută, iar art. 176 alin. 1 confirmă că "Ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997.
Prin urmare, începând cu anul 1997, prezentul articol a rămas fără obiect, având în vedere faptul că acest ajutor nu se acordă salariaților, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel".
Instanța a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanții, Denizia, -, -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că reclamanții din prezenta cauză sunt angajați ai SC -punct de lucru, ce face parte din industria chimică, nu din cea petrolieră. Personalul a fost preluat numai cu anumite drepturi, fără a fi menționate în decizia de preluare adresele din 1997 din care rezultă includerea sporurilor în salariul de bază.
Dacă aceste drepturi ar fi fost incluse în salariul angajaților, societatea ar fi avut obligația de a emite decizii individuale și de a înscrie în carnetele de muncă ale salariaților această majorare salarială.
Câtă vreme în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură prevede acordarea acestor drepturi bănești, iar cel de la nivelul unității nu le prevăd, sunt încălcate dispozițiile art. 238 din Codul muncii.
Mai susțin recurenții că prin lipsa mențiunilor din contractele colective de muncă la nivel de unitate sunt încălcate și dispozițiile art. 8 din Legea nr. 130/2006, contractele colective de muncă neputând conține clauze care să stabilească drepturi la nivel inferior.mai susțin recurenții că, în conformitate cu art. 243 Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Din adresa nr. 1721 din 18 iulie 1997 emisă de RA ( fila 16 dosar recurs), rezultă că la data de 16 iunie 1997 s-a semnat un protocol între RA și prin care s-a convenit majorarea veniturilor salariale cu 1.27 în medie pe regie începând cu data 01 iulie 1997, astfel încât sucursalele au fost înștiințate în acest sens și s-a solicitat trimiterea urgentă a situației pentru a se putea defalca fondurile de salarii pe sucursale.
Din adresele IP nr.1738 din 21 iulie 1997 și nr.1818 din 21 iulie 1997 ( filele 16 verso și 17 dosar recurs) rezultă faptul că acest coeficient de 1.27 s-a stabilit să se aplice la salariile de bază ale personalului, iar calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe RA, care cuprinde și prevederile art. 176 alin.1 din CCM în vigoare, ultima adresă fiind semnată de reprezentantul și reprezentantul.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
Critica recurenților legată de necesitatea încheierii unui act adițional la contract colectiv de muncă este de asemenea nefondată, în condițiile în care această formă de acordare a drepturilor salariale pretinse este în deplin acord cu dispozițiile art. 137 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, privind introducerea adaosurilor în salariul de bază, iar acest fapt a fost confirmat expres prin mențiunile din contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2008.
În ceea ce privește suplimentarea salarială pentru aprovizionarea toamnă-iarnă:
Temeiul juridic contractual invocat de reclamant în cererea de chemare în judecată îl reprezintă dispozițiile art. 176 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, termică, petrol și Gaze pe anii 2005,2006 și 2007, potrivit cărora:
Art. 176-(1) Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
(2) Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
(3) Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare.
(4) Cu minimum 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă oricare din adaosuri vor începe negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă.
(5) În contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare pot fi stabilite, cu ocazia altor evenimente, și alte facilități sub formă de adaosuri, stimulente etc.
(6) Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
(7) Salariații, organizațiile patronale și sindicale, precum și agenții economici pot participa la înființarea unor instituții gen asociații profesionale, fonduri mutuale, de asigurări sociale etc. Contribuția agenților economici va fi stabilită, cu respectarea prevederilor legale, prin negociere cu federațiile sindicale și organizațiile patronale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă. Cu acordul salariaților, aceștia pot contribui și cu o parte din cota ce le revine din profitul agentului economic.
La negocierea contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii, părțile contractante au stabilit expres (la art. 176 alin. 6) modalitățile concrete de acordare a drepturilor menționate la alin. 1 și anume: fie suplimentările salariale se acordă distinct, fie acestea sunt incluse în salariul de bază, în funcție de modul în care aceste drepturi sunt negociate la nivelul unității.
Cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă la nivelul SC SA pe anul 1997, partenerii sociali au stabilit introducerea în salariul de bază a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, stabilind la art. 168 alin. 3:
"Începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionare de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract".
Această hotărâre luată în deplin acord de partenerii sociali s-a concretizat abia începând cu 01. 03.1998.
În contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA 1998 s-a menționat la art. 168 alin. 3 ca "suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază (conform telexului 2412/1998)".
În telexul nr. 2412/1998 este menționat faptul că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu data de 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art. 168 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă.
Se constată astfel că dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu data de 01.03.1998, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 176 alin. 6 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii, iar obligația de acordare a suplimentării salariale a fost executată începând cu data de 01.03.1998 în forma includerii acestui drept în salariul de bază.
Acestea sunt argumentele pentru care cererea de chemare în judecată este nefondată. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă reținând că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost introdusă în salariul de bază începând cu data de 01.03.1998.
Sunt nefondate susținerile recurenților care au precizat că situația salariaților din punctual de lucru este diferitră de cea a celorlalți salariați ai. Dimpotrivă, instanța de fond a făcut o interpretare corectă și nediscriminatorie a dispozițiilor convenționale, stabilind că, introducerea drepturilor solicitate în salariul de bază în anii 1997, respectiv 1998 presupune practic faptul că în anii următori drepturile au încetat să mai existe ca elemente distincte de salariu.
Este lipsit de orice relevanță faptul că este o unitate care a fost preluată de SA în anul 1999, deoarece în contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității a fost prevăzut modul de calcul al salariilor angajaților societății pârâte, iar salariul cuprinde "salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri-suplimentări".
sociali au stabilit în mod expres modul de calcul al salariului de bază, acesta fiind stabilit prin aplicarea unor coeficienți, stabiliți pentru diferite categorii de salariați, la salariul minim negociat pe unitate. Introducerea unor sporuri în salariul de bază presupune deci stabilirea unui salariu minim pe unitate cu luarea în calcul a tuturor drepturilor cu privire la care partenerii sociali au stabilit includerea în salariul de bază. Chiar dacă salariații au fost preluați după data la care drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază, aceasta nu înseamnă că aceștia nu au beneficiat de plata acestor drepturi, câtă vreme la stabilirea salariului de bază au fost aplicate dispozițiile din contractul colectiv de muncă tuturor salariaților în perioada de timp dedusă judecății. În acest fel, salariul a fost stabilit prin includerea în acesta a drepturilor pentru aprovizionare toamnă-iarnă și cota de gaze, care au incetat să existe ca elemente distincte ale salariului încă din anii 1997, respectiv 1998.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat si în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, Denizia, -, - împotriva sentinței civile nr. 1602/21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 ianuarie 2010.
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex. /27.01.2010.
Jud. fond..
.
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Corneliu Maria, Mihaela
