Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 402/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 402
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 993/04.06.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară M, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant, lipsă fiind unitatea pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru cunoaștere întâmpinare, iar prin serviciul registratură recurentul-reclamant a depus concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Recurentul-reclamant pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat și de modificare a sentinței atacate, în sensul admiterii contestației și obligării unității în ai acorda indemnizația de delegare la consiliul local și a diferenței de spor de la 1 la 40%, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința nr. 993 din 04 iunie 2009, Tribunalul Mehedinți a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul intimatul-pârât Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul, angajat al OFICIULUI DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ M, cu sediul în Dr. Tr. S, prin Decizia nr. 6/07.03.2006 a fost delegat să funcționeze în perioada 13.03.2006 - 28.02.2007, în cadrul colectivului de lucru constituit în baza Ordinului nr. 59/01.03.2006 al Prefectului județului M, colectiv ce și-a desfășurat activitatea în sediul Palatului Administrativ al Instituției Prefectului din Municipiul Dr. Tr.
Potrivit alin 2 al art. 44 din Codul Muncii, "Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de delegare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil."
Prin art. 9 din nr.HG 1860/2006, privind drepturile bănești ale salariaților din instituțiile publice și regiile autonome cu specific deosebit se
dispune că "Persoana aflată în delegare sau detașare într-o localitate situată la o distanță mai mare de 5 km de localitatea în care își are locul permanent de muncă primește o indemnizație zilnică de delegare sau de detașare de 13 lei, indiferent de funcția pe care o îndeplinește și de autoritatea sau instituția publică în care își desfășoară activitatea." ori, după cum se observă, reclamantul a fost delegat să funcționeze într-o instituție cu sediul în aceeași localitate în care își are locul permanent de muncă iar Contractul colectiv de muncă, aplicabil, nu prevede că drepturile solicitate de reclamant s-ar acorda indiferent de locul și distanța delegării.
Potrivit art.5 din Legea nr. 263/2006, privind aprobarea nr.OUG 209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății, "(2) Salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, republicată, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de 2 ani. Stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind restituirea, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor."
După cum reiese din textul de lege redat mai sus, stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind restituirea, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor, ori în speță, reclamantul a beneficiat de sporul de dificultate 1% ce i-a fost acordat prin Decizia nr. 20/18.08.2006 emisă de directorul OFICIULUI DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ M al cărui angajat este. Personalul comisiei de fond funciar la care face referire reclamantul și care a primit un spor lunar de dificultate de 30% din salariul de bază aparține Instituției Prefectului
Județului M și i-a fost acordat acest spor prin ordin al prefectului.
După cum se observă, reclamantul și persoanele la care se raportează acesta aparțin unor instituții diferite, cu bugete diferite, astfel încât nu se poate reține că în speță s-a realizat o discriminare.
Instanța, a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul susține că a fost delegat pe o perioadă de 11 luni la Prefectura M, fără acordarea indemnizației de delegare prevăzute de contractul colectiv de muncă și cu un spor la salariu de 1%, față de 40% cât susține că i se cuvenea. În acest fel, susține recurentul, a fost încălcat principiul nediscriminării stabilit de Constituția României și consacrat în detaliu prin OUG nr. 137/2000.
Susține recurentul că în cazul său nu se aplică dispozițiile HG nr. 1860/2006, ci cele ale contractului colectiv de muncă.
Mai susține că instanța de fond nu face nicio referire privind abuzul angajatorului, care a menținut delegarea peste termenul legal de 60 de zile.
Susține că, fiindu-i acordat sporul de 1% a fost vădit discriminat față de salariații subordonați Instituției Prefectului.
La data de 4.11.2009, intimatul OCPI Maf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Răspunzând criticilor recurentului, intimatul a arătat că, deși inițial prin contractul colectiv de muncă a fost negociată acordarea unei indemnizații de delegare de 25 de lei pe zi, ulterior, prin actul adițional nr. 1 la acest contract, art. 1 din contractul colectiv de muncă a fost modificat în sensul că salariații trimiși în delegație beneficiază de drepturile prevăzute de lege și de o indemnizație de delegare în cuantumul stabilit de legislația în vigoare.
Intimatul susține că recurentul și-a desfășurat activitatea în aceeași localitate și nu a depășit durata de 8 ore pe zi, astfel că, potrivit HG nr. 543/1995 și HG nr. 1860/2006.
În ceea ce privește acordarea diferenței de până la 40% de spor de dificultate, intimatul susține că nu a fost încălcat principiul nediscriminării, întrucât tuturor salariaților oficiilor de cadastru aflate în subordinea Agenției Naționale delegați în colectivele tehnice li s-a acordat același spor de 1%.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
În fapt,
Prin decizia nr. 6/07.03.2006 emisă de OCPI M, recurentul reclamant a fost delegat începând cu data de 13.03.2006 pe toată durata de funcționare a comisiei județene de fond funciar, în colectivul de lucru constituit în vederea sprijinirii acesteia.
Potrivit mențiunilor din Ordinul nr. 59/01.03.2006 emis de Prefectul Județului M, activitatea colectivului de lucru s-a desfășurat în Palatul Administrativ al Instituției Prefectului
Este evident și necontestat faptul că recurentul reclamant a continuat să își desfășoare activitatea în localitatea de domiciliu, DTS, cu un program de lucru normal de 8 ore pe zi.
În speță reclamantul - recurent a susținut că nu îi sunt aplicabile dispozițiile legale privind reglementarea indemnizației de delegare, ci cele ale contractului colectiv de muncă. Raționamentul expus este corect.
Potrivit art. 44 alin. 2 din Codul Muncii, salariatul delegat are dreptul la indemnizație de delegare în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Ceea ce omite recurentul reclamant să observe este redactarea art. 51 din contractul colectiv de muncă în vigoare începând cu data de 3.03.2006, data înregistrării actului adițional nr. 1/2006 la contractul colectiv de muncă. Potrivit acestui act adițional "Salariații trimiși în delegație beneficiază de drepturile prevăzute de lege și de o indemnizație de delegare în cuantumul stabilit de legislația în vigoare".
Prin urmare, partenerii sociali au negociat ca indemnizația de delegare să fie stabilită conform dispozițiilor legale, dispoziții care au fost cuprinse în HG nr. 543/1995, respectiv HG nr. 1860/2006.
Potrivit Anexei la HG nr. 543/1995 precum și conform dispozițiilor HG nr. 1860/2006, alariații aflați în delegare sau detașați în localități situate la distanțe mai mari de 5 km de localitatea în care își au locul permanent de munca primesc, pentru compensarea cheltuielilor personale, o indemnizație zilnică de delegare sau de detașare.
Legea, la care partenerii sociali negociatori ai contractului colectiv de muncă au făcut trimitere, a stabilit o condiție esențială pentru acordarea indemnizației de delegare, anume ca delegarea să se realizeze într-o localitate situată la o distanță mai mare de 5 km de localitatea în care salariatul delegat își are locul permanent de muncă.
Dacă această condiție nu este îndeplinită, atunci salariatului delegat nu i se cuvine indemnizație de delegare.
Cu privire la a doua critică, referitoare la lipsa mențiunilor instanței de fond privind durata delegării, Curtea o apreciază ca fiind de asemenea nefondată. În condițiile în care cererea de chemare în judecată are un obiect precis determinat, respectiv obligarea pârâtului la plata unor drepturi bănești, instanța de fond nu era chemată să se pronunțe asupra legalității duratei delegării.
Potrivit art. 129 alin. ultim din Codul d e procedură civilă, "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".
Cu privire la sporul de dificultate, se reține că acesta este prevăzut de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 263/2006, potrivit cărora sporul lunar de dificultate de până la 50% se stabilește de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
Cu alte cuvinte, sporul este unul variabil, până la o limită maximă de 50% și el se stabilește de către conducătorul unității angajatoare în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor. Redactarea textului instituie vocația salariatului de a beneficia de acest spor, însă stabilirea cuantumului acestuia rămâne atribuția exclusivă a conducătorului unității angajatoare. Legea permite stabilirea unor procente diferențiate pentru membrii colectivelor de lucru, în funcție de decizia angajatorului și de fondurile alocate pentru plata salariilor.
Dacă legiuitorul ar fi considerat că se impune acordarea aceluiași spor pentru toți membri colectivelor de lucru, atunci ar fi stabilit un cuantum fix al sporului, fără a mai lăsa stabilirea acestuia la latitudinea angajatorului.
De aceea este nefondată susținerea recurentului - reclamant că i s-ar fi cuvenit un spor de 40% deoarece salariații Instituției Prefectului au beneficiat de acest procent.
Prin Ordinul nr. 514/10.08.2006 directorul general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară a stabilit că salariații oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară numiți în colectivele de lucru constituite pentru aplicare legilor fondului funciar beneficiază de un spor lunar de dificultate de 1% din salariul de încadrare. Prin urmare, toți salariații aflați în situație identică au beneficiat de un spor identic, respectiv 1%.
Faptul că salariații altor angajatori au beneficiat de un spor mai mare nu constituie discriminare, legea însăși permițând acordarea diferențiată a sporului, în funcție de posibilitățile angajatorului. situațiilor trebuie apreciată în ceea ce privește salariații aceluiași angajator, nu apartenența la un colectiv de lucru format din salariați ai unor diverse instituții.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 993/04.06.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară M, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22 Ianuarie 2010.
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex. /22.02.2010.
Jud. fond..
.
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Corneliu Maria, Mihaela
