Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 406/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 406
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 2593/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă avocat ales, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat pentru recurenta-pârâtă pune concluzii de admitere a recursului și modificare a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința nr. 2593 din 26 iunie 2009 Tribunalul Dolj, s-a dmis acțiunea formulata de reclamantul, procedural ales în C, in contradictoriu cu parata SC SA
A fost obligată societatea pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C și Paște pentru anul 2007, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul soc. și indexate în raport deindicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta către reclamant la 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul este angajatul societății pârâte.
Potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 "Cu ocazia sărbătorilor de Pasti si C salariatii SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile inainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor incepe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalitătii de acordare, conditiilor, criteriilor si beneficiarilor."
Prin alin. 2 s-a mentionat ca,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecarui salariat, conform modalitătii si in conditiile negociate cu.".
Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2005 mentine textul alin. 1 al art. 168, aducand o modificare de continut alin. 2, in serisul consemnarii că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecarui salariat .
Același text se regăsește, in ultima formă mentionată, in Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
In fine, pentru anul 2007, textul păstrează același continut ca in contractele precedente.
Societatea pârâta a mai depus la dosar Actul aditional la Contractul colectiv de munca al A nr. 8080/23.05.2000, inregistrat la. B sub nr. 2643/11.05.2005, care a conferit art. 168 alin. 2 forma mentionata in CCM la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arata ca,părtile semnatare confirmă faptul că, in redactarea art. 168 alin. 1 si 2, la momentul negocierilor colective vointa comună a părtilor a fost aceea ca incepand cu anul 2003 primele de Paste si de C să fie introduse in salarule de baza ale fiecărui angajat .
Prin,Nota asupra precizarii situatiei primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al ", datată 31.08.2007 și semnata de reprezentanti ai patronatului și federatiei sindicale, se da o interpretare textului in discutie,potrivit voinței părților la semnarea contractului".
Potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 "cu ocazia sărbătorilor de Pasti si C salariatii SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale".
Deci vointa părtilor a fost ca aceste prime de Paste si de C să fie materializate sub forma unor suplimentări salariale.
In cauză dispozitiile legale aplicabile sunt următoarele:
Conform art.l alin. I din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de munca este conventia incheiata intre patron sau organizatia patronala, pe de o parte, si salariati, reeprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligatii ce decurg din raporturile de munca.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune ca poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de munca pe parcursul executarii lui, in conditiile legii, ori de cate ori partile convin acest lucru. Modificarile aduse contractului colectiv de munca se comunica, in scris, organului la care se pastreaza și devin aplicabile de la data inregistrarii sau la o data ulterioara, potrivit conventiei partilor.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor.
Normele enuntate subscriu, așadar, contractele colective de munca ( in egala măsura ca și contractele individuale de munca ) vointei partilor semnatare, raportand aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statueaza in sensul că dispozițiile contractului colectiv de munca refl ecta vointa partenerilor sociali, care insa trebuie sa se manifeste intotdeauna in conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o norma permisiva, care dă posibilitatea modificarii clauzelor contractului colectiv de munca ori de câte ori partite convin acest lucru, dar cu precizarea formalitătilor care trebuie "îndeplinite pentru a da eficienta unor astfel de modificari. "
Textul reia un principiu de baza aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, in sensul ca ele pot fi modificate potrivit acordului de vointa a partilor, dar numai pana la momentul incetarii efectelor acestuia.
In acelasi sens și contractul colectiv de munca poate fi modificat de părti doar pe parcursul executarii lui, interpretarea și reformarea continutului unei clauze urmand sa iși produca efecte pana la momentul incetarii efectelor contractului.
In speta, astfel cum rezulta din situatia de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse in art. 168 alin. 1 si 2 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, realizata dupa momentul ncetarii efectelor fiecarui contract colectiv anual și in total a contradictie cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevazut, in fiecare din aceste contracte, că suplimentarile de la alin. 1 au fost introduse in salariul de baza al fiecarui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse in salariul de baza al salariatilor și pe anul in curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Pe de alta parte, părtile nu au consemnat in contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentari salariale au fost incluse in salariile de baza pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcuta abia in anul 2007.
Se va retine, astfel, ca interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu incalcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 ( prin acte neînregistrate la direcția teritoriala de munca ) nu pot produce efecte care sa înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Părtile nu au solicitat administrarea probei cu expertiza contabila judiciara.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă, instanța reține următoarele:
Prin cererea depusa la dosar de catre paratul SC SA, acesta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse in art. 298, alin.2, ultima liniuta din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, prin raportare la prevederile art. 1, alin.4 si 5, art. 73 alin.3 lit.p si art. 79 alin.1 din Constitutia Romaniei, revizuita.
Dispozitiile legale atacate ca fiind neconstitutionale se refera la faptul ca in art. 298 alin.2, ultima liniuta se dispune: "(2) Pe data intrării in vigoare a prezentului cod se abroga - orice alte dispozitii contrare ".
Prin adoptarea lor, paratul susține ca au fost încălcate norme constituționale înscrise in art. 1 alin. 4 si 5, art. 73, alin.3 lit. p si art. 79 alin.1 din Constituția României, revizuita.
Motivele de neconstituționalitate vizează art. 73 din Legea nr. 168/1999 "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente in a cărei circumscripție isi are sediul unitatea " si ale art. 284 din Codul muncii care prevăd "judecarea conflictelor de munca este de competenta instanțelor stabilite conform Codului d e Procedura Civila. Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. 1 se adresează instanței competente in a cărei circumscripție reclamantul isi are domiciliul sau resedinta ori după caz, sediul ".
Se susține ca prin Codul muncii sunt reglementate in mod general toate aspectele ce țin de raporturile de munca, sindicate, patronate si protecția sociala, fiind dreptul comun, iar Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de munca este lege organica speciala.
Dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 24/2000 nu mai exista temei legal pentru abrogarea implicita a unor texte de lege, ori in art. 298 alin.2 din Codul muncii se arata care sunt abrogate expres actele normative, iar la ultima liniuța textul "orice alte dispoziții contrare " constituie temei pentru interpretarea ca reprezentând o "abrogare implicita".
Se apreciază de parat ca prin Codul muncii nu se poate modifica implicit prevederile legale cuprinse in Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de munca, întrucât aceasta ar contraveni prevederilor legale cuprinse in Constituția Romaniei.
Tribunalul, prin încheierea din 28 aprilie 2009, constatat ca SC SA B a pus in discuție, din expunerea prezentata mai sus, modul de aplicare in timp a unor norme de lege, precum si raportul dintre legea speciala si dreptul comun in materia dreptului muncii.
Practic, paratul este nemulțumit ca prin intermediul art. 298 din Codul muncii nu s-a făcut o abrogare expresa a art. 72 din Legea nr. 168/1999, punându-se serioase probleme de interpretare in ceea ce privește stabilirea competentei.
Aceste aspecte invocate țin, in realitate, de aplicarea legii si nu de inculcarea normei constituționale, iar ele sunt soluționate de instanța de judecata si nu de Curtea Constituționala.
In aceste condiții, prin încheierea din 12 mai 2009, cererea de sesizare a Curtii Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse in art. 298, alin.2, ultima liniuța din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, prin raportare la prevederile art. 1, alin.4 si 5, art. 73 alin.3 lit.p si art. 79 alin.1 din Constituția României, revizuita, instanța respins ca inadmisibila in conformitate cu art. 29, alin. 6 din Legea nr. 47/1992.
Împotriva încheierii din data de 12 mai 2009 pronunțata de Tribunalul Dolj, parata SC SA a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalizate si netemeinicie. Prin Decizia nr. 3278/22 mai 2009 in Dosarul nr- Curtea de APEL CRAIOVAa respins recursul promovat de parata, reținând ca nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 alin.1 din Legea nr. 47/1992 si anume aceea ca excepția ridicata in fata instanței sa privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța in vigoare astfel ca prima instanța in mod corect a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor prevăzute de art. 298 al.2 din Legea nr. 53/2003. .
Instanța a admis acțiunea, in sensul ca societatea parata a fost obligată la plata către reclamant a drepturilor bănești corespunzătoare sărbătorilor de C si de Paste 2007, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate, în raport de activitatea desfășurată în societate, drepturi actualizate cu coeficientul de devalorizare a monedei naționale de la data nașterii până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs, pârâtă invocă greșita respingere de către prima instanță a excepției prescripției dreptului la acțiune cu motivarea că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente dispoz. art. 283 al.1 lit.c, din Codul muncii, deși suplimentările salariale au fost solicitate în temeiul 2004, 2005, 2006, 2007, astfel că acțiunea este supusă termenului de prescripție de 6 luni.
Cu referire la fondul cauzei, recurenta pârâtă arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 168 din CCM, precum și nota Comisiei paritare din 31.08.2007, prin raportare la Legea 130/1999 și la dispozițiile Codului muncii.
Soluția instanței de fond este greșită, deoarece în anul 2003, primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conf. art. 168 al. 2 din CCM, iar această creștere salarială a fost menținută și în anii 2004-2007, așa cum rezultă și din decizia Comisiei Paritare înregistrată 5140/31.08.2007 din care rezultă expres intenția reală a părților semnatare a CCM.
Cu adresa nr. 2919/12.11.2007 s-a făcut dovada evoluției salariului mediu de bază pe în intervalul anilor 2003-2007 și din care rezultă că aceste creșteri salariale nu au făcut obiectul unor negocieri între Patronat și, ci se datorează adăugării lunare a cotei părți din suma rezultată însumând cele 2 prime și împărțite la 12, în acest sens intimații au încasat în fiecare an salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariu de bază includea în fiecare an primele de Paști și de
Intimata formulează întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Curtea constată a fi nefondat recursul pârâtei.
Din modalitatea de redactare a art. 168 din CCM rezultă că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării CCM, ori a unor clauze ale acesteia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din și ca urmare termenul de prescripție este cel reglementat de disp. art. 283 lit. c din
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul muncii legiuitorul a statuat că dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, normă cuprinsă în art. 166 al. 1 din.
Pe fondul cauzei criticile recurentei pârâte sunt nefondate pentru următoarele argumente:
CCM pe unitate pentru anul 2004 - 2007 stabilește în cuprinsul art. 168 că, angajații cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP.
La alin. 2 al art. 168, se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 vor introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004-2007 au menținut dispoz. art. 168 al.1.
Al. 2 al art. 168 fost însă modificat în sensul că " în anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Coroborând dispoz. art. 168 din CCM pe anul 2004 cu dispoz. art. 168 din CCM pentru anii 2005-2007, Curtea apreciază că părțile semnatare ale la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Prin adresa Comisiei paritare din 2007 se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Conf. Art. 1 al. 1 din Lg. 130/1999, CCM este convenția încheiată între patron sau organizația patronală pe de o parte și salariați reprezentați prin sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Lg.130/1999 dispune că, poate interveni modificarea clauzelor CCM pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, modificări care trebuie comunicate în scris organului la care se păstrează CCM și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată convenită de părți.
Norma prevăzută de art.31 din Lg. 130/1999 este o normă permisivă care dă posibilitatea modificării clauzelor CCM ori de câte ori părțile convin acest lucru cu respectarea formalităților ce trebuiesc îndeplinite, dar numai pe parcursul executării CCM, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că interpretarea clauzei cuprinse în art. 168 al.1 și 2 fin CCM la nivel de unitate s-a realizat după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și cu încălcarea dispoz. art. 31 din Lg. 130/1999, și astfel nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o normă legală de modificare a dispozițiilor CCM, se constată că printr-o astfel de interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispoz. art. 168 al. 2 din Contratele colective de muncă pe anii 2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prev. la alin. 1 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003.
Sunt argumentele pentru care, Curtea în temeiul dispoz. art. 312 Cod pr. civ. va respinge recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 2593/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 ianuarie 2010.
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex./02.02.2010.
Jud. fond..
.
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Corneliu Maria, Mihaela
