Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 42/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 42
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTOR 2: Sorina Romașcanu
JUDECĂTOR 3: Jănică
Grefier:
******************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamanții și alții în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT - UNITATEA TERITORIALĂ 335 și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REVORMEI ADMINISTRATIVE, având ca obiect drepturi bănești împotriva sentinței civile nr. 1027 din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată că;
Prin sentința civilă nr.1027 din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, a fost admisă în parte excepția prescripției.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții:, G, G-, G, G, P - - - prin mandatar- în contradictoriu cu pârâteleMINISTERUL INTERNELOR ȘI REVORMEIșiADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT - UNITATEA TERITORIALĂ 335,pentru perioada 1.09.2005 - 6.10.2005 ca fiind prescrisă, iar pentru restul perioadei ca fiind nefondată.-
Prin această hotărâre s-a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.-
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată la nr- la data de 06.10.2008, reclamanții:, A, -, A, G, G, G, P - -, G, au chemat în judecată pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REVORMEI ADMINISTRATIVE și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT - UNITATEA TERITORIALĂ 335, pentru a fi obligați prin hotărâre judecătorească la plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pe perioada 10.09.2005, până la data pronunțării și în continuare.
Reclamanții au precizat că o parte sunt funcționari publici iar o parte personal contractual.
În drept și-au întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 41, alin.2 și 53 din Constituția României și pe cele ale Legii nr.188/1999 și 142/1998.
Reclamanții au apreciat că dreptul lor la tichetele de masă este recunoscut prin dispozițiile art.1, alin.1 din Legea nr.142/1998, cu modificările ulterioare potrivit cărora, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Prin cererea depusă la fila 56 dosarului, însoțită de tabelul de la filele 58, 59, se completează cererea de chemare în judecată și cu alți reclamanți conform listelor ( fl. 58, 59) angajați ai aceleiași unități.
La data de 27.11.2008, reclamanții depun precizări la acțiune - fila 65, care conțin și două tabele fiind separați reclamanții care au calitatea de funcționari publici de cei 21 care sunt personal contractual.
Prin încheierea de ședință din data de 04.02.2009 ( fila 74) s-a dispus disjungerea cererii pentru reclamanții care au calitate de funcționari publici, înaintându-se dosarul Secției Comerciale din cadrul Tribunalul Bacău, iar în prezenta cauză, instanța a rămas investită a soluționa cererea următorilor 21 de reclamanți:, G, G-, G, G, P - -.
În cauză s- administrat proba cu înscrisuri.
Reclamanții au depus copiile contractelor de muncă și ale carnetelor de muncă ( fl.107-300 și 1-115) iar pârâta MINISTERUL INTERNELOR ȘI REVORMEI ADMINISTRATIVE depus întâmpinare ( fl. 13-14) prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune pe fond solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Cei 21 de reclamanți, sunt angajați ai TERITORIALE 335 B, din cadrul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REVORMEI ADMINISTRATIVE conform probelor existente la dosar ( carnete de muncă și contractele de muncă - filele 1-115, aflându-se deci în raporturi de muncă ( reglementate de dispozițiile Codului Muncii ) cu pârâta.
Având în vedere dispozițiile art.137 cod procedură civilă, precum și cele două excepții ridicate de pârâta MINISTERUL INTERNELOR ȘI REVORMEI ADMINISTRATIVE, prin întâmpinare ( fl.9-10) instanța a dispus a se pronunța mai întâi asupra excepției prescripției și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, înainte de trece la cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, analizând natura juridică drepturilor solicitate prin cererea de chemare în judecată, instanța constată că acestea sunt similare cu salariile sau cu orice drepturi bănești cuvenite angajatului în temeiul raportului juridic de muncă. Reclamanții solicităcontravaloarea tichetelor de masăpe perioada 2005-2008, deci drepturi bănești cărora le este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani așa cum este el reglementat de dispozițiile Decretului nr.167/1958 și cele ale art. 283 alin.1, lit.c din Codul Muncii. În raport de data introducerii acțiunii - 06.10.2008 ( fila 2) se constată că excepția prescripției este întemeiată în parte, motiv pentru care o va admite în parte și constatând prescrise drepturile deduse judecății pentru perioada 01.09.2005 - 06.10.2005, va respinge ca prescrisă acțiunea pentru această perioadă.
Cu privire la ce de a doua excepție, invocată de pârâta MINISTERUL INTERNELOR ȘI REVORMEI ADMINISTRATIVE - a lipsei calității procesuale pasive, instanța a constatat că aceasta este nefondată și a respins-o ca atare din următoarele considerente:
- Unitatea teritorială nr.335 din subordinea Agenției Naționale Statului, funcționează și în prezent și la data formulării cererii de chemare în judecată, în subordinea MINISTERUL INTERNELOR ȘI REVORMEI ADMINISTRATIVE B;
- De altfel singura apărare făcută în cauză este aceea a MINISTERUL INTERNELOR ȘI REVORMEI ADMINISTRATIVE B ca unitate cu personalitate juridică.
- Așa cum este reglementat dreptul salariaților la tichetele de masă, prin Legea nr.142/1998, rezultă că pentru unitățile bugetare( ca în speța de față) contravaloarea acestor tichete de masă trebuie avute în vedere și inclusă la capitolul cheltuieli de personal cu prilejulfundamentării bugetului, proiect care se înaintează spre aprobareministerului d e resort( organului central al administrației publice);
- Chiar dacă o anume perioadă din cea pentru care s-au solicitat drepturi bănești, de către reclamanți ( 2004-2007) ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT nu funcționa în subordinea MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REVORMEI ADMINISTRATIVE B acesta nu poate fi exclus de la o eventuală răspundere materială, considerându-se ca lipsit de calitate procesuală pasivă, deoarece la data sesizării instanței (06.10.2008) ca și la data pronunțării, avea în subordine Unitatea teritorială nr.335, fiind organ central al administrației publice.
Pe fondul cauzei, analizând pretențiile reclamanților în raport de dispozițiile Legii nr.142/1998, precum și de probele administrate de ambele părți, instanța a constatat că cererea de chemare în judecată este nefondată și a respins-o pentru următoarele considerente:
Din dispozițiile art.1, alin.1 ale Legii nr.142/1998, pe care le reproducem mai jos: " Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator,pot primio alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator ".Se poate observa că actul normativ instituie onormă permisivăși nu una obligatorie. Deci acordarea acestui drept este lăsat la latitudinea angajatorului.
Iar dacă pentru societățile comerciale și alți angajatori din sectorul productiv, costul acestor tichete este inclus în costul de producție, pentru angajatorii - unități bugetare - legiuitorul nu mai stabilește sursa financiară a acestor tichete.
Deci este evident că în cazul de față pârâtele trebuiau să aibă prevăzut în bugetul la capitolul cheltuieli contravaloarea acestor tichete, precum și sursa lor de finanțare adică identificate veniturile și cuantumul lor, care să acopere aceste cheltuieli ( contravaloarea tichetelor de masă).
În același text de din Legea nr.142/1998, art.1, alin.2 sunt prevăzute limitele și condițiile în care se pot acorda tichetele de masă, potrivit căruia:" "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limitele bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori."
De asemenea potrivit prevederilor art.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REVORMEI ADMINISTRATIVE B se face numai în limita prevederilor bugetare aprobate, sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin buget, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limitele maxime care nu pot fi depășite, iar orice angajare și utilizare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate, determină atragerea răspunderii celor vinovați, în condițiile stipulate de dispozițiile art.72 din actul normativ sus menționat;
- cum reclamanții nu au dovedit că în bugetul MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REVORMEI ADMINISTRATIVE B ar fi existat o astfel de prevedere privind cheltuielile cu plata tichetelor de masă, nu există cadrul legal pentru a fi obligat angajatorul ) pârâtele) la plata pretențiilor reclamanților.
De altfel, nici prevedere expresă din Codul Muncii sau vreun alt act normativ, în sensulobligării angajatoruluila acordarea tichetelor de masă nu există, În privința situației discriminatorii între angajați invocată de reclamanți, aceasta nu poate fi reținută, deoarece ea nu vizează angajați cu același statut și care-și desfășoară activitatea în aceleași condiții( domenii) sau în condiții similare, fiind vorba de categorii distincte, bugetari pe de o parte și cei din domeniul productiv pe de altă parte.
Având în vedere și considerentele Decizia nr.818/2008 Curții Constituționale potrivit căreia instanțele de judecată nu pot înlocui norme de drept cu unele create pe cale judiciară și nici nu le pot înlocui cu prevederi cuprinse în alte acte normative, tribunalul a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții, pentru motive de nelegalitate, în condițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Se arată în motivare că deși în conformitate cu art.1 din Legea nr.142/1998 angajatorul poate acorda alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă pentru salariații din sectorul bugetar nu înseamnă neapărat că angajatorul nu are obligația de a include în bugetul anual cheltuieli cu această destinație.-
Prin întâmpinarea formulată, intimatul MIRA a solicitat re4spingerea recursului, considerând că tichetele de masă se acordă de angajator în limita bugetelor de venituri și cheltuieli.-
Examinând hotărârea criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu în conformitate cu art.4011Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente.-
Reclamanții, funcționari publici și personal contractual din cadrul MIRA pretind că în temeiul Legii privind acordarea tichetelor de masă și a statutului lor profesional sunt îndreptățiți la acordarea tichetelor de masă. -
Potrivitart. 1alin. (1) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă: "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator."
Acordarea tichetelor de masă nu constituie deci o obligație legală pentru angajator. Pe baza criteriilor stabilite deLegea nr. 142/1998se stabilesc clauze concrete privind tichetele de masă, în funcție de resursele financiare, prin contractele colective de muncă.
Aceste clauze din contractele colective de muncă trebuie să prevadă atât numărul salariaților din unitate care pot primi lunar tichete de masă, valoarea nominală a tichetelor de masă, în limita celei prevăzute de lege, numărul de zile lucrătoare din luna pentru care se distribuie tichete de masă salariaților, cât și criterii de selecție pentru stabilirea salariaților care primesc astfel de tichete (art. 2din Normele de aplicare aLegii nr. 142/1998privind acordarea tichetelor de masă, aprobate prinHotărârea Guvernului nr. 5/1999).
Cu privire la autoritățile și instituțiile publice se stabilesc, de regulă anual, prin legea bugetului de stat, condițiile care permit sau nu acordarea tichetelor de masă. Prevederile din legea bugetului de stat în această materie se grefează peart. 1alin. (2) din Legea nr. 142/1998, în care se prevede că "Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Sumele corespunzătoare tichetelor de masă acordate de angajator salariaților săi, în limitele valorii nominale legale care se indexează semestrial cu indicele prețurilor de consum, înregistrat la mărfurile alimentare, sunt deductibile din impozitul pe profit. La rândul său, salariatul, pentru valoarea constând în tichetul de masă, este scutit de plata impozitului pe venitul sub formă de salariu.
Aceste sume nu se iau în calcul nici pentru angajator, nici pentru salariat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
În raport cu conținutul explicit al dispozițiilor legale menționate, alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă se acordă, în toate cazurile, numai dacă:
- există un contract individual de muncă (persoana are calitatea de angajat);
- angajatorul are capacitatea financiară de a suporta costurile tichetelor de masă;
- există clauze stabilite pentru contracte colective de muncă referitoare la acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă.
Prestarea muncii se realizează în cadrul unor raporturi sociale care, odată reglementate pe norme de drept, devin, de regulă, raporturi juridice de muncă.
Statutul juridic al unei categorii de personal este configurat de normele legale referitoare la încheierea, executarea, suspendarea și încetarea raportului juridic de muncă în care se află respectiva categorie.
Potrivitart. 2alin. (2) din Legea nr. 188/1999, funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică.
Ca atare, funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitatea de salariați în sensulart. 1din Legea nr. 142/1998.
Ceea ce particularizează raportul de muncă al funcției publice de raportul de muncă al salariatului este faptul că funcționarul public este purtător al puterii publice, pe care o exercită în limitele funcției sale.
Actul de numire în funcție a autorității publice împreună cu cererea sau/și acceptarea postului de către viitorul funcționar public formează acordul de voință, contractul administrativ.
Între raportul de muncă al funcționarului public și raportul de muncă al salariatului diferența specifică rezidă atât în modul în care se naște raportul juridic în baza căruia se prestează munca, cât și în faptul că funcționarul public este un agent al puterii publice, în timp ce salariatul nu.
Funcționarul public este o instituție a dreptului public, pe când salariatul este o instituție a dreptului muncii.
Funcționarilor publici li se aplică normele speciale cuprinse înConstituție, înLegea nr. 188/1999, în alte reglementări de drept administrativ și doar în completare normele de drept al muncii, numai în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. De asemenea, ei beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Salarizarea acestei categorii de personal este stabilită prinOrdonanța Guvernului nr. 6/2007privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prinLegea nr. 232/2007, act normativ care nu prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă.
Personalul salarizat în baza unui contract individual de muncă i se aplică direct legislația muncii.
Această categorie de personal are dreptul de a primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, beneficii ce nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care sunt prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.-
În consecință recursul se găsește a fi nefondat și în baza art.312 cod procedură civilă va fi respins.-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat, promovat de reclamanții și alții în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT - UNITATEA TERITORIALĂ 335 și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REVORMEI ADMINISTRATIVE, având ca obiect drepturi bănești împotriva sentinței civile nr. 1027 din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
-
Red.sent., Greta
Red.dec.JG/18 febr.2010
Tehn.red.-EG/19 febr.2010
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina Romașcanu, Jănică
