Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 437/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5635/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.437/
Ședința publică de la 27.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți ȘCOALA CU CLASELE I-VIII " ", INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI împotriva sentinței civile nr.935/15.05.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN și UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T în numele membrilor de sindicat ,.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-pârâți Școala cu Clasele I-VIII " și intimatul-pârât Inspectoratul Școlar Județean T prin consilier juridic, cu delegații de reprezentare juridică, lipsă fiind intimatul-reclamant Instituția Primarului Comunei și Consiliul Local al comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul convențional al recurentei-pârâte depune la dosar înscrisuri, respectiv, copii semnate pentru conformitate cu originalul a carnetelor de muncă.
Nemaifiind cereri de formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererile de recurs.
Recurenta-pârâtă Școala cu clasele I-VIII prin consilier juridic, solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.935/15.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean T, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrii de sindicat -, împotriva pârâților - Școala cu clasele l-VIII " " - Comuna, județul T, Consiliul Local al Comunei, Instituția Primarului Comunei, i-a obligat pe pârâți să plătească reclamanților diferențe salariale rezultate din acordarea tranșelor suplimentare de salarizare prevăzute de art.50 alin.1 și 2 Legea nr.128/1997 pentru perioada 12.01.2006-04.02.2008, cu actualizare la data plății, a respins ca nefondată acțiunea pentru perioada 04.02.2008-15.05.2009; a respins acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală, a obligat pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în sumă de 400 lei.
În considerente a reținut că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului T, invocată din oficiu de instanță, se constată că aceasta este întemeiată întrucât potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele localele unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Cum din analiza acestui text de lege rezultă că ordonator de credite este Consiliul Local în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ, se constată că, pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T nu are calitate procesuală pasivă în cauză
În ceea ce privește fondul cauzei, acțiunea este apreciată întemeiată pentru considerentele:
Membrii de sindicat nominalizați în tabelul anexat sunt cadre didactice cu o vechime în învățământ cuprinsă între 30 și 41 ani, astfel cum rezultă din adeverințele existente la dosar.
Potrivit art.50 al.1 și 2 din Legea nr.128/1997, modificată, personalul didactic din învățământul preuniversitar, beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ; acordându-se o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul, de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, pentru fiecare dintre tranșele suplimentare.
Din dispozițiile art.50 al.1 și 2 rezultă că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranșe de vechime; respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe de vechime suplimentare.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare și vizează două componente în stabilirea corectă a salariului, respectiv coeficientul de multiplicare care crește progresiv, și prin urmare diferă de la o tranșă de vechime la alta, precum și valoarea de referință sectorială.
Ca atare, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară", însoțit de o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime, în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ.
Apreciind că, în cauză tranșele de vechime stabilite prin HG nr.467/1997 nu includ pentru perioada 2005-2007, în rezultanta finală - salariul acordat și tranșele de vechime reprezentând creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, deoarece actele normative în vigoare din perioada menționată, respectiv OUG nr.68/2009, OUG nr. 18/2005, OG 4/2006 și OG nr.11/2007, fac precizări numai cu privire la nivelul coeficienților de multiplicare și la valoarea de referință, instanța a constatat acțiunea întemeiată, însă numai în parte.
Astfel, întrucât prin OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, se precizează că în anul 2008 nu se mai aplică prevederile art.50 al.2 din Legea nr. 128/1997, creșterile de 1/25 fiind cuprinse în coeficientul de multiplicare ai tranșei de vechime.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs Școala cu clasele I-VIII " ", Comuna și Comuna - Consiliul Local, înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
În susținerea recursului au arătat că acțiunea nu este semnată și nici ștampilată de conducerea persoanei juridice a sindicatului în calitate de pretins reprezentant legal. Nu se face dovada calității de membru de sindicat prin acte oficiale emanate de la persoana juridică - Sindicatul Învățământ Preuniversitar Tabelul completat de reclamanți nu este actualizat la data acțiunii purtând o dată cu aproximativ 1 an anterior;
Acțiunea nu este pornită de sindicatul persoană juridică din școală, de la nivelul angajatorului ci de un sindicat județean cu structura de federație care, în opinia recurentei, nu poate formula în accepțiunea art. 28 din Legea nr.54/2003, acțiuni revendicative derivate din contracte individuale de muncă, încheiate cu unitatea școlar. - Prin excepție,organizațiile sindicale județene, federațiile sindicale sau confederațiile pot formula acțiuni pentru drepturi generale nerespectate, care se constituie ca drepturi colective, pentru toți membrii de sindicat, derivate din contracte colective încheiate la nivel național sau de ramură.
Prin efectul sentinței instanței de fond, recurentele au fost obligate neîntemeiat și nelegal la plata tranșelor suplimentare pentru vechime în învățământ de 30, 35, 40 ani, după caz, conform prevederilor art. 50 alin 1și 2 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic.
Obligarea recurentelor s-a dispus, în condițiile în care plata drepturilor solicitate a fost efectuată, în cadrul salariului funcției de bază, astfel cum rezultă din actele administrate la dosarul cauzei.
În consecință, prin aplicarea sentinței se înfăptuiește dubla plată a tranșelor de vechime premenționate și se vor crea prejudicii materiale fondurilor bugetare de salarizare ale învățământului privind pe cei 8 reclamanți pentru care s-a admis acțiunea de obligare la plată pentru perioada 27.03.2006-04.02.2008, estimându-se un efort bugetar, de aproximativ 250 milioane lei vechi la nivelul școlii și localității, în condițiile austerității financiare și imposibilității asigurării veniturilor la nivelul cheltuielilor.
Conform art. 48 și următoarele din Legea nr.128/1997, salariul funcției de bază al personalului didactic de predare, se stabilește pe coeficienți de multiplicare, ținând seama de nivelul de studii, grade didactice pe tranșe de vechime în învățământ, (până la 2 ani, 2-6 ani, 6-10 ani, 10-14 ani, 14-18 ani, 18-22 ani, 22-25 ani, 25-30 ani, 30-35 ani, 35-40 ani, peste 40 ani). Se observă includerea tranșelor suplimentare pentru vechime în învățământ de 30, 35, 40 ani, în funcție de care se stabilește salariul funcției didactice de bază la care se adaugă alte drepturi bănești cum sunt: spor mediu rural, spor învățământ simultan, spor de vechime în muncă.
tranșe de vechime îi corespunde un cuantum bănesc, ce reprezintă o creștere față de tranșa anterioară. suplimentare de vechime în învățământ de peste 30, 35, 40 ani reprezintă în succesiune, o creștere cuprinsă în coeficienții de multiplicare de la o tranșă la alta, în grilele progresive de salarizare înscrise în actele normative din perioada revendicata respectiv: Ordonanțele Guvernului României nr. 68/2004, nr. 138/2005, nr. 4/2006, nr. 11/2007 și nr.15/2008.
Recurentele au prezentat în susținerea motivelor de recurs invocate un calcul detailat pe o categorie de personal, care consacră procedeul unic de determinare a cuantumului bănesc al tranșelor suplimentare pentru vechimea învățământ de 30, 35,40 ani.
Se poate observa că deși Ordonanța nr.15/2008 precizează la art. 5, asigurarea creșterii de 1/25 a coeficientului față de tranșa anterioară, în realitate creșterea este mult mai mare.
Se poate observa că are OUG o creștere a salariului tranșelor suplimentare mult mai mare decât 1/25 cum prevede art. 50 alin. 2 din Legea nr.128/1997.
Pornind de la.OUG nr.15/2008, recurentele au prezentat calculul prin același procedeu unic de aplicare a 1/25 la coeficientul de ierarhizare al tranșei anterioare, conform art.50 al.2 din Legea nr.128 /1997, astfel cum s-a pus în aplicare prin nr.OG4/2006 la aceeași categorie de personal.
Și aici recurentele arată că se poate observa creșterea între tranșe a salariului ca fiind mult mai mare decât 1/25 cum prevede art.50 alin 1 și 2 din Legea nr. 128/1997.
Se poate constata că potrivit evoluției în timp, rotunjimea efectuată, conform legii, în avantajul persoanei, a condus la o creștere mult mai mare a plații tranșelor suplimentare, incluse în salariul de bază, decât beneficiul prevederilor art.50 alin 1 și 2 din Legea nr.128/1997, respectiv s-au aplicat pe toată perioada revendicată în acțiune prevederile art. 50 al. 1, 2, care sunt aplicate constant de la intrarea în vigoare a Legii nr.128/1997, și în prezent.
În concluzie, cuantumul bănesc cuprins în grilele de salarizare, coeficienții de multiplicare ce corespund tranșelor de vechime în învățământ de 30, 35, 40 ani a fost determinat prin aplicarea procedeului de calcul unic prevăzut la art. 50 alin 2 din Legea 128/1997, in sensul ca s-a aplicat procentul de 1/25 la coeficientul de ierarhizare al tranșei anterioare.
Instanța de fond a eludat prevederile legale, inclusiv valoarea de adevăr a cuantumului bănesc corect determinat prin calcul, cuprins în grile
(anexe ale actului normativ) și a dispus plați suplimentare necuvenite, nedatorate, cunoscând fiind că actele administrative normative și anume Ordonanțele aprobate prin lege menționate la litera a) nu au fost anulate sau modificate pe calea procedurilor legale, în privința cuantumului grilelor corespunzătoare tranșelor de vechime. Nu s-au pronunțat decizii ale Curții Constituționale privind nelegalitatea ordonanțelor sau legilor adoptate care să vizeze greșita aplicare a legii în privința calculelor grilelor de salarizare.
Din efectuarea unei simple operațiuni de înmulțire a coeficientului tranșei anterioare cu 1/25 rezultă un coeficient de multiplicare înscris în lege și aplicat, care nu numai că asigură minimul de 1/25, dar și o creștere superioară acestui procent, sume suplimentare, rezultate prin rotunjire în beneficiul persoanei.
Recurentele arată că nu s-a invocat excepția de nelegalitate a unor prevederi incidente în cauză din anexele care cuprind grilele de salarizare ale actelor normative și în funcție de care s-au efectuat plățile în toate unitățile școlare inclusiv de către instituția recurentă de învățământ, Grădinița de copii nr.7 de Vede, în calitate de pârât în cadrul procesului civil.
Cu titlu de exemplu, a se compara coeficienții de multiplicare următori, din OG nr.4/12.01.2006 în cazul profesorului din învățământul preuniversitar cu gradul didactic I: 25 -30 ani vechime în învățământ - 5,450 (coeficient de multiplicare), 30-35 ani vechime în învățământ - 5,735 (cm), 35-40 ani vechime în învățământ 6, 048 (cm), peste 40 ani vechime în învățământ 6,366 (cm). Se observa creșterea progresiva de la un coeficient de multiplicare la altul, de la o tranșă la alta, care a asigurat plata salariului reclamanților din acțiune în concordanta cu prevederile legale asigurând creșterea de 1/25.
Instanța nu-si poate întemeia deducția neplății drepturilor bănești solicitate cu titlu de tranșe de vechime în învățământ de 30, 35, 40 ani, pe mențiunea că în Ordonanța Guvernului României nr. 15/2008, art. 5 alin. 2: "În coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscuta de 30-35 de ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art. 50 alin. (2) din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare". Această mențiune este o normă precizatoare, clarificatoare, lămuritoare și nu trebuie înțeleasă în sensul că în anii precedenți nu s-a aplicat același mod de calcul.
Faptul că în actele juridice normative, respectiv Ordonanța nr.18/2005, nr.4/2006, nr.11/2007, nu se face precizarea expresă că în privința cuantumului bănesc reprezentând suma de bani corespunzătoare tranșelor de vechime suplimentare în învățământ de peste 30, 35, 40 ani s-a aplicat procedeul unic de calcul constând în creșterea de 1/25 față de coeficientul de ierarhizare al tranșei anterioare, nu poate întemeia convingerea instanței că nu s-au aplicat și respectiv plătit în mod corespunzător drepturile salariale rezultate din aplicarea prevederilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr.128/1997 privind adoptarea statutului personalului didactic.
Norma juridică înscrisă la art. 50 alin 2 nu poate întemeia convingerea instanței nici în sensul că procentul de 1/25 se aplică de două ori și nici că reprezintă un adaos special salarial, neacordat peste suma cuprinsă în grile, rezultată prin procedeul de calcul
unic de aplicare a procentului de 1/25 la coeficientul de ierarhizare al tranșei anterioare, procedeu care aplicat, asigura o creștere a plății tranșei față de cea anterioară cuprinsă în grile. În consecință, în mod greșit a reținut instanța că nu se regăsește în coeficienții de multiplicare ai actelor normative din perioada revendicată, creșterea de 1/25 față de coeficientul de ierarhizare al tranșei anterioare.
În consecința, în mod greșit a reținut instanța că nu se regăsește în coeficienții de multiplicare ai actelor normative din perioada revendicata, creșterea de 1/25 față de coeficientul de ierarhizare al tranșei anterioare.
Prima instanța nu a deslușit înțelesul corect al tranșelor de vechime in învățământ concluzionând ca personalul didactic beneficiază de doua categorii de transe: tranșe de vechime la salarizare si transe de vechime suplimentare. In realitate exista o singura categorie cuprinzând 11 tranșe de vechime, de la 30 la 40 ani, fiecărei tranșe corespunzându-i, în evoluția vechimii un coeficient progresiv de multiplicare, in funcție de care se calculează salariul funcției didactice care se include in salariul de baza, determinat in funcție si de nivelul de studii, grade didactice, postul didactic ocupat, salariul integral si corect achitat reclamanților. Recurenții au precizat că, noțiunea de tranșe suplimentare a fost introdusa de noua Lege nr. 128/1997 vizând tranșele de peste 30 ani vechime în învățământ, cunoscut fiind ca potrivit Legii nr.6/1969 privind fostul statut al personalului didactic, salariul de baza se calcula pana la tranșa de vechime de 25 - 30 ani. suplimentare nu produce efecte juridice suplimentare, vizând populismul legii, noutatea în privința majorării salariilor la acea data.
În consecința, reținerea instanței in sens opus celor argumentate este nelegala. Din dispozițiile art.50 al.1 și 2 rezulta că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de transe de vechime; respectiv - tranșe de vechime la salarizare și tranșe de vechime suplimentare.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare și vizează doua componente în stabilirea corecta a salariului, respectiv coeficientul de multiplicare care creste progresiv, și prin urmare diferă de la o tranșa de vechime la alta, precum și valoarea de referință sectorială.
Ca atare, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșa suplimentara", însoțită de o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime, in favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30,35 și peste 40 ani de activitate în învățământ.
Se invoca si faptul ca in mod nelegal s-a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecata, in conditiile in care nu s-a facut dovada existentei unui contract de asistenta juridica intre reclamanti si un avocat, iar reprezentantul sindicatului nu putea pretinde plata acestor cheltuieli.
Intimatii-reclamanti au formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca neintemeiat.
Examinând sentința civilă atacată prin prisma criticilor formulate, ce în raport de dispozițiile art.306 al.3 Cod pr.civilă pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă și din oficiu potrivit dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază recursurile ca nefondate, pentru considerentele ce urmează:
In ceea ce priveste prima critica formulata referitoare la lipsa calitatii de reprezentant a Sindicatului, Curtea nu poate retine sustinerile recurentilor, de dispozitiile art.222 din Codul muncii, potrivit carora sindicatele pot să-i reprezinte pe membrii lor în cadrul conflictelor de muncă, la cererea acestora. De asemenea, în baza art. 28 alin. 2 din Legea nr.54/2003, rganizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.
În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.
de aceste dispozitii, Curtea constata ca Sindicatul Învățământului Preuniversitar T are calitate de reprezentant al membrilor, actiunea fiind formulata de acesta in calitate de reprezentant si fiind semnata de reprezentantul sau legal. Reclamantii au mandatat direct Sindicatul sa formuleze respectivele actiuni prin semnarea tabelului anexat la dosar si nu prezinta nicio relevanta in cauza ca acesta este datat cu un an anterior, in conditiile in care actiunea se putea exercita si fara mandat expres.
Curtea retine ca organizațiile sindicale au dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor pentru realizarea oricaror drepturi legate de raportul juridic de munca, indiferent de natura individuala sau colectiva a acestora, asa cum rezulta din reglementarile legale amintite.
In ceea ce priveste fondul cauzei, Curtea retine ca intimatii-reclamanti, reprezentati de Sindicat, au calitatea de cadre didactice în cadrul unității de învățământ recurente-pârâte, indeplinind conditiile de vechime pentru aplicarea anumitor coeficienti de ierarhizare.
Potrivit art. 50 alin 1 din Legea nr. 128/1997, "personalul didactic din invatamantul preuniversitar beneficiază de transele de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei transe suplimentare care se acorda la 30, 35 si la peste 40 de ani de activitate in invatamant".
Fiecare transa suplimentara consta in acordarea unei majorari a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzator transei anterioare de vechime, conform alin 2 al art. 50.
Recurentii-parati au sustinut ca aceste drepturi prevazute de lege au fost incluse in cadrul salariului functiei de baza, includere care s-a facut prin stabilirea cuantumului salariului de baza diferentiat pentru fiecare transa de vechime prin OG nr.68/2004, 138/2005, 4/2006, 11/2007, 15/2008.
Curtea constata ca a existat o evolutie a valorilor coeficientilor de multiplicare in raport cu treptele de vechime in invatamant, astfel cum sunt evidentiati in grilele cuprinse in anxele Legii nr. 128/1997, in vigoare in perioada ce face obiectul judecatii, si anume 2005 -2008. Din analiza acestora rezulta ca a existat o crestere a valorii acestui coeficient dupa fiecare treapta de vechime. Astfel, pentru anul 2005, pentru un profesor cu gradul didactic, coeficientul de multiplicare pentru transa de vechime 25-30 de ani era de 5,193, pentru transa de vechime 30-35 de ani era de 5,478, pentru transa 35-40 coeficientul era de 5,792 si pentru o vechime de peste 40 de ani coeficientul era de 6,106. O situatie similara o regasim si in grilele aferente anilor 2006 si 2007.
De asemenea, Curtea retine ca in carnetele de munca ale intimatilor reclamanti au fost efectuate mentiuni privitoare la acordarea acestor coeficienti.
Dar, calcularea drepturilor banesti in functie de acesti coeficienti nu inlatura drepturile pretinse de reclamanti si în mod legal și temeinic față de redactarea expresă a art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, prima instanta a statuat că reclamantilor li se cuvine creșterea cu 1/25 a coeficientului de ierarhizare, corespunzător tranșelor suplimentare ce se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani în învățământ.
Având în vedere această dispoziție de excepție, nu se poate susține în mod valabil că tranșele de creștere a salariilor, potrivit grilelor prevăzute de lege includ și procentul de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, de vreme ce art. 50 alin. 2 îl menționează distinct, cu titlu de tranșă "suplimentară", înțelegând prin aceasta, "suplimentar" față de salariile prevăzute în grile.
În caz contrar, ar însemna să se considere că textul art. 50 alin. 1 și 2 nu constituie izvorul unui drept salarial de sine-stătător, de aplicație nemijlocită, ci o normă cu aplicație mijlocită, care dă o reglementare de principiu și care, pentru a fi pusă în aplicare, este dezvoltată prin dispoziții cuprinse în alte acte normative, eventual subsecvente.
Dar legea nr. 128/1997 este o lege ordinară, reglementand drepturile si obligatiile personalului didactic.
Din acest punct de vedere, nu poate fi primită susținerea potrivit căreia, în aplicarea sus-menționatei reglementări, legiuitorul a prevăzut referitor la drepturile salariale ale personalului didactic, grile care respectă creșterea cu cel puțin 1/25 a coeficientului de ierarhizare la fiecare tranșă de vechime, ceea ce asigură o suficientă aplicare a art. 50 alin. 1 și 2, întrucât acest din urmă text a rămas în vigoare ca atare, in ciuda modificarilor ulterioare ale legii, circumscriind un drept salarial suplimentar față de salariul prevăzut în grile și susceptibil a fi acordat ca atare. In caz contrar, daca transele respective ar fi fost incluse in coeficientii prevazuti in anexe, legiuitorul nu ar mai fi reluat in variantele supuse modificarii continutul acestui articol.
În sens contrar, nu se pot reține nici prevederile art. 5 din OG nr. 15/2008, ca explicitând prevederile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, pe de o parte pentru că ordonanța în discuție nu are caracter interpretativ față de lege, dar mai ales față de declararea neconstituționalității acestui text. Astfel, prin Decizia nr. 983/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 531/31.07.2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art. 5 din OG nr. 15/2008, reținând că, modificând structura de calcul al salariului, guvernul a depășit limitele abilitării acordate prin Legea nr. 373/2007, viciile de neconstituționalitate ale ordonanței nefiind acoperite de faptul că aceasta a fost aprobată prin lege, dimpotrivă, s-au transmis, intrinsec, acesteia.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, in mod corect, retinand culpa procesuala a paratilor, ca parti ce au cazut in pretentii, in baza art.274 Cod procedura civila, instanta de fond a admis cererea avand ca obiect plata cheltuielilor de judecata. Chiar daca onorariul de avocat a fost platit de Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, aceasta plata s-a facut in numele si pentru partea reprezentata, respectiv in numele reclamantilor, care sunt titularii drepturilor si obligatiilor in litigiul dedus judecatii. Raporturile dintre Sindicat si membrul de sindicat cu privire la plata onorariului de avocat se vor solutiona intre aceste parti, potrivit regulilor mandatului.
de considerentele de fapt si de drept expuse, Curtea, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-pârâți ȘCOALA CU CLASELE I-VIII " ", INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI împotriva sentinței civile nr.935/15.05.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN și intimatul-reclamant UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T în numele membrilor de sindicat ,.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./1.02.2010
Jud. fond:
.
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana Ignat, Lizeta
