Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 436/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6001/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.436/
Ședința publică de la 27.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr.939/15.05.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN și intimatul-reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T în numele membrilor de sindicat, - și
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-pârât Inspectoratul Școlar Județean T prin consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare juridică, lipsă fiind recurenții-pârâți, intimatul-reclamant și intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 26.01.2010, după care,
Președintele completului comunică o copie a întâmpinării intimatului-pârât Inspectoratul Școlar Județean T, prin consilier juridic.
Reprezentantul convențional al intimatului-pârât arată că nu are alte cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de propus.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-pârât Inspectoratul Școlar Județean T solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.939/15.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar al județului
A admis în parte acțiunea formulată de reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrii de sindicat -, - și, împotriva pârâților - Școala cu clasele l-VIII comuna, județul T, Consiliul Local al comunei, Instituția Primarului comunei.
A obligat pârâți să plătească reclamanților, diferențe salariale rezultate din acordarea tranșelor suplimentare de salarizare prevăzute de art.50 alin. 1 și 2 din Legea nr.128/1997 pentru perioada 10.02.2006-04.02.2008, cu actualizare la data plății
A respins ca nefondată acțiunea pentru perioada 04.02.2008-15.05.2009; a respins acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
A obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în sumă de 400 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Consiliul Local și Primarul Comunei au fost găsite neîntemeiate.
Astfel, Primarul Comunei, în calitate de autoritate executivă are obligația de a aduce la îndeplinire plata drepturilor bănești solicitate de reclamanți, întrucât acestea fac parte dintr-un capitol distinct din bugetul local, respectiv din cheltuielile de personal care beneficiază de prioritate în bugetul local.
Pe de altă parte, primarul este cel care poartă responsabilitatea întocmirii propunerii de buget local.
Ca urmare, nici împrejurarea că, aprobarea bugetului local este atributul consiliului local, în condițiile în care acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința drepturilor bănești solicitate prin prezenta acțiune nu justifică susținerea că n-ar dispune de calitate procesuală pasivă.
Referitor la pârâtul Consiliul Local, instanța, în raport de dispozițiile art. 15 și 19 din Legea nr.273/2006 și art. 167 al.3 din Legea nr.84/1995, a apreciat că acesta are calitate procesuală pasivă întrucât asigură aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești cuvenite cadrelor didactice.
Neîntemeiate au fost găsite și excepțiile privind nulitatea cererii de chemare în judecată și lipsa calității de reprezentant a reclamantului Inspectoratul Județean T întrucât obiectul cererii, astfel cum rezultă din examinarea acesteia, este determinabil, ceea ce înseamnă că instanța a fost investită cu soluționarea unei pretenții concrete și nu cu una de principiu, iar în raport de dispozițiile art. 28 al.2 din Legea nr.53/2003, Sindicatul apără drepturile membrilor săi în fața organelor de jurisdicție fără a avea nevoie de un mandat în sensul art.67-68. pr. civilă.
Însă, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului T, s-a constatat că, aceasta este întemeiată, întrucât potrivit art.167 din Legii nr.84/1995, unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Cum din analiza acestui text de lege rezultă că ordonator de credite este Consiliul local în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ, este evident că, pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a reținut că membrii de sindicat nominalizați în tabelul anexă sunt cadre didactice cu o vechime în învățământ cuprinsă între 30 și 37 ani, astfel cum rezultă din adeverințele existente la dosar.
Potrivit art.50 alin. 1 și 2 din Legea nr.128/1997, modificată, personalul didactic din învățământul preuniversitar, beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ; acordându-se o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, pentru fiecare dintre tranșele suplimentare.
Din dispozițiile art.50 al. 1 și 2 rezultă că personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranșe de vechime; respectiv - tranșe de vechime la salarizare și tranșe de vechime suplimentare.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări îh grilele de salarizare și vizează doua componente în stabilirea corectă a salariului, respectiv coeficientul de multiplicare care crește progresiv, și prin urmare diferă de la o tranșă de vechime la alta, precum și valoarea de referință sectorială.
Ca atare, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară", însoțit de o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime, în favoarea cadrelor didactice cu o vechime ele 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ.
Apreciind că, în cauză tranșele de vechime stabilite prin HG nr.467/1997 nu includ pentru perioada 2005-2007, în rezultanta finală - salariul acordat și tranșele de vechime reprezentând creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, deoarece actele normative în vigoare din perioada menționată, respectiv OUG nr.68/2009, OUG nr.18/2005, OG nr.4/2006 și OG nr. 11/2007, fac precizări numai cu privire la nivelul coeficienților de multiplicare și la valoarea de referință, instanța a constatat acțiunea întemeiată,însă numai în parte.
Astfel, întrucât prin OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, se precizează că în anul 2008 nu se mai aplică prevederile art.50 al.2 din Legea nr.128/1997, creșterile de 1/25 fiind cuprinse în coeficientul de multiplicare al tranșei de vechime, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții - Școala cu clasele l-VIII Comuna, Consiliul Local al Comunei, Instituția Primarului - Comunei, la plata diferențelor salariale rezultate din acordarea tranșelor suplimentare de salarizare prevăzute de art.50 al. 1 și 2 din Legea nr.128/1997 doar pentru perioada 10.02.2006 - 04.02.2008, cu actualizare la data plății. Pentru perioada 04.02.2008-15.05.2009, data pronunțării prezentei acțiuni, în raport de dispozițiile OG nr. 15/2008, acțiunea este întemeiată și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Consiliul Local și Primarul Comunei, care au criticat-o pentru nelegalitate.
Prin recursul formulat au arătat că instanța, interpretând greșit cauza dedusă judecații, a interpretat eronat prevederile art. 25 alin.(l) din HG nr. 538/2001, invocate de recurenții în întâmpinarea depusă la dosarul instanței de fond. Ministerul Educației și Cercetării stabilește politicile de resurse umane, conform Legii Învățământului nr.84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat, astfel cum este definit la art. 1 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul român stipulează: " În învățământul de stat validarea concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice se face de către inspectoratul școlar. Angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar general. în învățământul particular validarea concursurilor si angajarea pe post se fac de către conducerea unității de învățământ și se comunică în scris inspectoratului școlar)".
Practic nu Primarul și Consiliul Local au calitatea de angajatori al persoanelor membre ale sindicatului respectiv ci Școală cu clasele I-VIII prin Inspectoratul Școlar De aceea recurenții au apreciat că instanța de fond fără temei legal a învederat lipsa calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar al Județului T având în vedere că această instituție de concentrata a Ministerului Educației si Cercetării în județ stabilește politicile de resurse umane iar Directorul școlii are calitatea de conducător de unitate școlara, ordonator terțiar de credite, decizia privind angajarea personalului după repartiția de la Inspectoratul Școlar Județean T a cadrelor didactice.
Recurenții au învederat faptul că Primarul și Consiliul Local nu se află în raport juridic de muncă și fiscal cu reclamanții, nu au calitatea de angajator, nu este parte în contractul de muncă cu aceștia și nu este ordonator de credite, finanțator sau plătitor a drepturilor salariale ale personalului didactic de predare și conducere.
De asemenea la dosarul cauzei există adresa nr. 9451/30.08.2006 a Inspectoratului Școlar Județean T, Hotărârea Consiliului Local nr. 24/07.09.2006 și adresa Primăriei nr. 1812/07.09.2006 din care reiese clar faptul că ordonator de credite este directorul școlii.
Recurenții au arătat instanței faptul că unitatea școlara are contabilitate proprie directorul școlii având calitatea de ordonator terțiar de credite. Primăria aprobă deschiderea de credite bugetare în limita prevederilor din bugetul local la Capitolul 65.02 " învățământ" lunar pentru Trezoreria
Calculul drepturilor salariale cuprinzând salariile de baza, sporuri de vechime, indemnizații de conducere și alte sporuri acordate potrivit Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic se calculează de secretarul unității școlare.
Statele de funcții și toate drepturile salariale se aproba de Inspectoratul Școlar
În acest sens recurenții au arătat încă o dată netemeinicia și nelegalitatea respectivei sentințe că respectivele drepturi salariale neplătite din culpa instituțiilor îndrituite să facă angajări, politica de resurse umane să cadă în sarcina Primarului și Consiliului Local care nu au atribuții legale.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin recursul formulat se critică numai soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al comunei și Primarului comunei.
Curtea reține că dispozițiile art. XIII din OUG nr. 32/2001 aprobată prin Legea nr. 374/2001 prevede că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitare se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Potrivit art. 68 alin. 4 lit. a) din Legea nr. 215/2001, primarul este ordonator de credite.
Conform art. 38 alin. 2 lit. d) din aceeași legea a administrației locale, consiliul local are printre atribuții aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor pentru unitățile de învățământ.
Așadar, recurenții au calitatea de pârâți în cauza dedusă judecății alături de unitățile angajatoare, în calitatea lor de instituții cu atribuții în asigurarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale prevăzute de lege pentru personalul din învățământ.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin. 1. pr. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr.939/15.05.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN și intimatul-reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T în numele membrilor de sindicat, - și
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-10.02.2010
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana Ignat, Lizeta
