Pretentii civile. Speta. Decizia 433/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6117/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.433/
Ședința publică de la 27.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC SA- GRUP împotriva încheierii pronunțate la data de 30.09.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant, R, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurenta-pârâtă a depus la dosar motivele de recurs, înscrisuri înregistrate la data de 22.01.2010, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin încheierea din data de 30.10.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.286, art. 287și art.288 din Codul muncii art.74, art. 75 și art. 77 din Legea nr. 168/1999 și a art.164 Cod procedură civilă, întrucât excepțiile invocate sunt inadmisibile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în raport de prevederile art.2 alin.3 din Legea nr.47/1992, republicată - Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de aplicare și interpretare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției.
Într-o atare situație nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției, întrucât prin invocarea acesteia se pune în discuție modul de aplicare a unor norme legale, raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii, ceea ce este altceva decât constituționalitatea lor, decurgând din conformitatea cu dispozițiile constituționale.
Pe de altă parte, verificând conform dispozițiilor art.29 alin. 6 din Legea nr.47/1992, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate stabilite în alin.1, 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța constată neîndeplinirea condiției ca de dispoziția legală criticată să depindă soluționarea cauzei.
Dreptul dedus judecății nu este guvernat de dispozițiile art. 286, 287 și 288 Codul muncii, art.74, 75 și 77 din Legea nr. 168/1999, întrucât acestea vizează procedura de soluționare a litigiilor de muncă, pentru că legiuitorul a instituit un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun.
Ori, prin instituirea acestor excepții procedurale nu se încalcă dispoziții constituționale și nici nu se lezează garanțiile procedurale care asigură desfășurarea unui proces echitabil și într-un timp rezonabil în interesul legitim al fiecăreia dintre părți.
Mai mult, prin reglementarea unor reguli procedurale speciale în soluționarea conflictelor de muncă se dă satisfacție principiului celerității în activitatea de judecată și are menirea de a determina justițiabilii - în special angajatorii să acționeze cu diligență și bună credință, să nu tergiverseze soluționarea cauzei.
În acest context, pârâta nu are interes de a invoca excepția de neconstituționalitate a unora dintre dispozițiile legale criticate, așa încât se apreciază că scopul urmărit de aceasta nu este cel de a obține verificarea de către Curtea Constituțională a conformității textelor cu legea fundamentală, ci numai efectul stabilit de lege, ca efect al invocării excepției, și anume, suspendarea cauzei până la soluționarea excepției.
Cât privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 164 Cod procedură civilă pe considerentul că acestea stabilesc facultatea și nu obligația instanței de a lua măsura conexării cauzelor, se constată că prin posibilitatea conferită instanței de a aprecia asupra oportunității acestei măsuri, care se dispune doar în interesul unei mai bune judecăți a cauzelor, se evită de fapt prelungirea artificială și nejustificată a procesului și se asigură părților exercitarea drepturilor procesuale cu bună credință, fără a aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți.
De asemenea, prin acordarea posibilității judecătorului de a cenzura în fiecare caz utilitatea conexării nu se antamează astfel fondul cauzei.
Susținerile potrivit cărora prevederile criticate ar fi contrare dispozițiilor art.6, privind dreptul la un proces echitabil, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu pot fi primite, dimpotrivă, prin dispozițiile speciale prevăzute de legea pentru soluționarea conflictelor de muncă se urmărește tocmai soluționarea acestor cauze într-un termen rezonabil și în interesul fiecăreia dintre părți.
Împrejurarea că instanțe de același grad asupra aceleiași chestiuni au pronunțat hotărâri diferite nu aduce atingere vreunei norme constituționale, în sistemul nostru de drept recunoscându-se valența de izvor de drept doar deciziilor pronunțate în recursurile în interesul legii.
În raport de cele expuse și examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate, din perspectiva dispozițiilor art.2 alin.3 din Legea nr.47/1992, republicată, potrivit cărora "Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci, numai asupra înțelesului său, contrar Constituției, și din perspectiva dispozițiilor art. 126 și art. 124 pct.3 din Constituția României, instanța constată că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.
Normele de drept invocate reflectă principiul disponibilității părții, legiuitorul lăsând la dispoziția acestuia modalitatea de reprezentare a membrilor de sindicat prin intermediul organizațiilor sindicale în vederea desfășurării procesului cu celeritate.
Nici unul dintre principiile constituționale arătate de către pârâtă nu este încălcat de normele legale pentru care a invocat neconstituționalitatea.
Ca atare, în raport de dispozițiile art.29 alin. 6 din Legea nr.47/1992 republicată, s-au respins ca inadmisibile cererile de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.222 și art. 282 din Codul muncii, a prevederilor art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor și a prevederilor art.73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și a prevederilor art.286, art. 287, art.288 din Codul muncii, art.74, art. 75 și art. 77 din Legea nr.168/1999 și art.164 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs motivat în termen legal pârâta SC SA criticând-o pentru nelegalitate.
În susținerea recursului s-a referit doar la excepția de neconstituționalitate a articolelor 222, 282 din Codul muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 și art. 28 alin.2 din Legea nr.54/2003, raportat la textele constituționale cuprinse în art.1 alin. 3, 9, 16 alin.1 și 2, 20 alin. 1 și 2 rap. la art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 24 alin. 1, 40, alin. 1, 41 alin.5 și 53 alin. 1 și 2 argumentând în esență că toate cerințele de admisibilitate erau îndeplinite, respectiv că se mențin în activul legislativ dispozițiile ce îngrădesc lărgirea cadrului procesual prin includerea obligatorie a sindicatelor în proces și recunoașterea calității procesuale de sine-stătătoare; prin urmare, de constituționalitatea sau neconstituționalitatea textelor criticate depinde includerea ori neincluderea sindicatelor în cadrul procesual al litigiului pendinte, la inițiativa unității pârâte, fiind astfel justificată legătura cu cauza.
A mai arătat că soluția legislativă actuală care nu recunoaște unității posibilitatea de a chema în judecată, pe cale separată ori incidentală, sindicatele, în calitatea lor de parteneri de dialog social, contravin egalității în fața legii, dreptului la apărare al unității, caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă, rolului în asigurarea sociale al sindicatelor și dreptului la un proces echitabil reglementat de Convenția Europeană, exclusiv de orice impediment administrativ lipsit de o justificare obiectivă și rațională și care ar ajunge să nege liberul acces la justiție al persoanei. De asemenea, nejustificată este și diferența arbitrară de regim juridic pe care o fac prevederile contestate între conflictele de interese și conflictele de drepturi,astfel, în timp ce în cazul primelor, sindicatelor nu numai că li se recunoaște calitatea de participant, ci chiar dreptul exclusiv de a conduce negocierile colective din partea salariaților, în cazul conflictelor de drepturi, sindicatele nu pot fi participanți în procesul civil, decât dacă le solicită membrii lor să-i reprezinte, ceea ce constituie o formă de participare incidentă accesorie, fiind însă negată calitatea procesuală pe cale principală.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor formulate și a cerințelor de admisibilitate statuate de art. 29 alin. 1-3 din Legea nr. 47/1992 rep. Curtea reține următoarele:
Prin recursul formulat, recurenta se referă la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 222 și 282 Codul munciia prevederilor art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor și a prevederilor art.73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și a prevederilor art.286, art. 287, art.288 din Codul muncii, art.74, art. 75 și art. 77 din Legea nr.168/1999 și art.164 Cod procedură civilă.
Însă încheierea atacată cu prezentul recurs privește alte dispoziții cu privire la care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, și anume dispozițiile art. 286-287 Codul muncii.
Astfel, constatându-se că recurenta nu critică încheierea atacată, recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă SA împotriva încheierii pronunțate la data de 30.09.2009 de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, R, și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.H/th.red.
2ex-28.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana Ignat, Lizeta
