Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 582/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 582/R-CM
Ședința publică din 30 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta B (FOSTĂ ) împotriva sentinței civile nr.567 din 17 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008, emisă de Baroul B și avocat pentru intimații-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale nr.108/2008 emisă de Baroul A - Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătoarea recurentei-pârâte, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui conform concluziilor scrise depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Susține că la fila 8 raportului de expertiză efectuat în cauză s-a realizat o gravă eroare în sensul că primele au fost calculate la salariul de bază brut în loc de salariul de bază.
Arată că în anul 2003 prima a fost inclusă în salariu. Odată inclusă nu mai putea fi scoasă din salariu. Nu a avut loc nicio diminuare a salariului. Nu se mai putea opera prima în cartea de muncă, din moment ce din anul 2003 fost inclusă în salariu.
Apărătorul intimaților-reclamanți, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Susține că, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, primele de Paște și C pe anii 2003 și 2004 nu s-au acordat salariaților. Mai mult, acestea nu figurează consemnate în carnetele de muncă ale intimaților-reclamanți.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanții, a, G, -, I, -., G, G, A, Bancă, G, G, G, G, G, G, -., G, G, G, R, Zgardă, G, G, G, G, G, Nucă, că, G, G, G, G, G, G, G, HG, a, -., G, G, G, G, G, și, au chemat în judecată pe pârâta B, în prezent, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să fie obligată pârâta să le plătească drepturile cuvenite potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pentru perioada anilor 2004-2007, reprezentând primele de Paști și de C, cu actualizarea sumelor în raport cu coeficientul de inflație, plus dobânda legală prevăzută de nr.OG9/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în calitate de salariați ai B, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urmau să beneficieze de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate. Astfel, potrivit art.168 alin. l din CCM, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu brut pe, însă pentru anii 2004 - 2007 nu a beneficiat de aceste suplimentări.
În drept și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 166, 283 lit. c din Codul muncii, art.966 cod civil și art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că în contractul colectiv de muncă încheiat în 2003, părțile au hotărât ca primele de Paști și de C să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat. Odată inclusă în salariu, prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă, devenind parte constitutivă a salariului.
Redactarea clauzei art.168 din Contractul colectiv de muncă este una defectuoasă și ca atare părțile contractante au înțeles să facă ele însele interpretarea acestei clauze ceea ce s-a concretizat prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și
În consecință, dreptul subiectiv al reclamanților la încasarea primelor de Paști și Caf ost stins.
Prin sentința civilă nr.567/17.06.2008 a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant în funcție de perioada lucrată drepturile salariale restante prevăzute de art.160 alin.1 din contractul colectiv de muncă, constând în câte un salariu de bază mediu brut pentru sărbătorile de C pentru perioada 2004-2007 și de Paște pentru perioada 2005-2007, cu aplicarea indicelui de inflație până la achitarea sumei potrivit raportului de expertiză întocmit de expert în varianta I de lotizare.
A fost respinsă cererea de plată a dobânzilor.
A fost obligată pârâtă la plata sumei de 7.120 lei cheltuieli de judecată față de reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit art.168 alin.1 din la nivelul pe anul 2004, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu brut pe societate, iar conform alin.2 pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut a alin.2, în sensul consemnării că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat ".
Același text se regăsește, în ultima formă menționată în contractul colectiv de muncă pe anul 2006, cum de altfel și în anul 2007 textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Conform art.1 alin.1 din Legea nr.130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariații reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă. Art.31 din același act normativ dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, însă aceste modificări se comunică înscris organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
În sprijinul acestor susțineri, vin și dispozițiile art.236 alin.4 din Codul muncii, conform cărora contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
În speța dedusă judecății, astfel cum rezultă din prevederile art.168 din la nivelul pe anii 2003 - 2007, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art.168 alin.1 și 2 din, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în vădită contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art.168 alin.2 a prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind fără dubiu faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007, câtă vreme în pe acești ani, s-a menținut în același timp și textul alin.1.
Pe de altă parte, părțile semnatare nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006, faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
A apreciat tribunalul că hotărârea privind interpretarea prevederilor art.168 alin.1 din 31 martie 2008, luată de către Comisia Paritară a și înregistrată atât la societatea pârâtă cât și la. la 1 aprilie 2008, nu-și produce efecte decât pe viitor, fără să afecteze drepturile cuvenite reclamanților pe perioada 2004-2007.
Ca atare, interpretarea clauzei peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999 nu poate produce efecte care să înlăture conținutul neexplicit al prevederilor invocate.
Mai mult, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare. Așa fiind, în conflictele de drepturi, sarcina probei este răsturnată, cum de altfel este firesc să fie așa întrucât documentația ce stă la baza pretenției reclamanților se află la sediul acesteia. Pârâta nu a putut produce dovezi în sprijinul susținerii conform căreia drepturile salariale solicitate de reclamanți au fost incluse în salariul de bază mediu brut al acestora.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, tribunalul a constatat că prin clauza art.168 alin.1 acesta se raportează la salariul de bază mediu brut pe, în prezent
Prin raportul de expertiză întocmit de expert s- stabilit cu certitudine că suplimentările salariale prevăzute de art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă nu au fost introduse în salariul de bază de încadrare începând cu anul 2004.
În varianta I expertul contabil a stabilit drepturile salariale ce i se cuvin fiecărui reclamant reprezentând primele de Paști pentru perioada 2005-2007 și primele de C pentru perioada noiembrie 2004-decembrie 2007, la care s-a aplicat rata inflației.
Susținerea reprezentantului pârâtei în sensul că greșit expertul ar fi luat în calcul salariul brut pe unitate, au fost apreciate ca nefondate de instanță.
Față de aceste considerente, instanța a admis acțiunea, conform celor arătate mai sus.
În termen legal, pârâta a declarat recurs împotriva acestei sentințe pe care a criticat-o pentru netemeinicie, arătând că instanța de fond a interpretat greșit conceptul de includere în salariul de bază a primelor de sărbători, neînțelegând că, prin includerea în salariul de bază, prima de Paște și de C au devenit o componentă în structura acestui salariu.
Analizând sentința recurată în raport de critica adusă, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform art.154 alin.1 și art.155 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Salariul de bază reprezintă partea fixă și principală a salariului și în același timp un element de referință în raport de care se calculează celelalte drepturi ale angajaților, iar adaosurile și sporurile formează partea variabilă a salariului și se plătesc numai în raport de performanțele individuale ale fiecărui salariat, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite sau speciale, etc.
Art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă a prevăzut pentru reclamanți "suplimentarea drepturilor salariale" cu ocazia sărbătorilor de Paști și
În anul 2004 art.168 alin.2 din la nivelul pe anul 2004, stipulat că suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
În Contractele colective de muncă pentru anii 2005, 2006 și 2007, art.168 alin.2 cuprinde aceeași mențiune ca în contractul din 2004, în sensul că "în anul 2003" suplimentările salariale pentru Paște și C au fost introduse în salariul de bază. Această formulare este neechivocă, astfel că textul nu poate fi interpretat gramatical în sensul că suplimentarea ar fi inclusă "din anul 2003".
Pe de altă parte este sarcina pârâtei, care invocă neconcordanța dintre conținutul art.168 alin.2 și voința reală a semnatarilor contractului colectiv de muncă, să facă dovezi în sensul celor pretinse, ceea ce înseamnă că recurenta trebuia să dovedească împrejurările în care s-a încheiat contractul, tratativele și discuțiile care au fost purtate, adică elemente extrinseci contractului, deoarece în speță nu există elemente intrinseci care să ducă la această concluzie.
Recurenta-pârâtă a invocat în susținerea apărărilor sale un înscris intitulat "notă asupra precizării situației primelor de paște și C prevăzute în art.168 din contractul colectiv de muncă al ", în care se prevede că începând cu anul 2003 primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților.
Un astfel de înscris însă nu respectă dispozițiile art.244 din Codul muncii și art.31 din Legea nr.130/1996, texte de lege potrivit cărora lauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, iar modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
În mod corect instanța de fond a apreciat că interpretarea dată prin această notă, după încetarea efectelor contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2007 este lipsită de eficiență și nu-și produce efecte decât pe viitor, fără să afecteze drepturile cuvenite reclamanților pe perioada 2004-2007.
Mai mult, chiar și în situația în care s-ar reține că s-a convenit această modalitate de acordare a suplimentărilor și pentru anii următori, nu s-a făcut dovada plății lor de către angajator.
nu se regăsește în veniturile salariale ale reclamanților, așa cum sunt evidențiate în carnetele de muncă, știut fiind că includerea acesteia în salariul de bază determină o creștere considerabilă a salariului brut (toate sporurile aplicându-se la această bază mărită) și, pe cale de consecință, a salariului net, ceea ce nu este cazul în speță.
Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, Curtea apreciază că această interpretare invocată de recurentă ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul muncii coroborat cu art.236 alin.4 Codul muncii.
În aceste condiții, curtea apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de fond în sensul că prima de Paște și de Caf ost inclusă în salariul de bază numai în anul 2003, iar nu și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007, așa cum greșit a susținut pârâta.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, iar în temeiul art.274 cod procedură civilă, va obliga pe recurentă să plătească reclamanților cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B (FOSTĂ ) împotriva sentinței civile nr.567 din 17 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Obligă pe recurenta B (fostă ) la plata către intimații, a, G, -, I, -., G, G, A, Bancă, G, G, G, G, G, G, -., G, G, G, R, Zgardă, G, G, G, G, G, Nucă, că, G, G, G, G, G, G, G, HG, a, -., G, G, G, G, G, și a cheltuielilor de judecată în sumă de 6180 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
--- - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/01.10.2008.
Jud. fond:.
.
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
