Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 580/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 580/R-CM
Ședința publică din 30 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.622 din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar întâmpinări din partea intimaților-reclamanți, și.
Apărătorul recurentei-pârâte arată că nu are alte cereri de formulat. Depune la dosar concluzii scrise.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentei-pârâte susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare în vederea precizării cu exactitate a creanței pentru fiecare reclamant.
În subsidiar, solicită modificarea sentinței în sensul acordării drepturilor bănești în conformitate cu valorile menționate nominal în tabelul atașat raportului de expertiză.
CURTEA
Constată că prin cererile înregistrate începând cu data de 27 august 2007 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanții, escu, G, -, și, au chemat în judecată pe pârâta "" pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentări salariale de Paște și de C și a daunelor pentru neachitarea la termen a obligațiilor mai sus menționate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că salariații pârâtei de la punctul de lucru V urmau să beneficieze pentru munca prestată, de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate. Astfel, potrivit art.168 alin.1 din, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, însă pentru anii 2004 - 2006 nu au beneficiat de aceste suplimentări, cuantificate de fiecare dintre reclamanți în cererile de chemare în judecată.
Pentru neacordarea la timpul cuvenit a acestor suplimentări salariale, li se datorează despăgubiri reprezentând corecția sumelor respective cu coeficientul de inflație.
La termenul de judecată din data 3 decembrie 2007, instanța, în baza art.164 Cod procedură civilă, a dispus conexarea la prezenta cauză a mai multor dosare, întrucât aceste pricini au un obiect și o cauză ce prezintă o strânsă legătură între ele.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, ca fiind neîntemeiată, arătând că începând cu anul 2003 s-a convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și Paște menționate în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat. Înțelegerea a fost consemnată în art.168 alin.2. În anul 2004, textul art.168 alin.2 fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003, pentru ca în anul 2005 părțile să modifice acest text în sensul că includerea drepturilor salariale mai sus menționate a fost o operațiune efectuată în 2003 și care a continuat să producă efecte și în anii următori.
Mai mult, cele două părți semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și, au urmat ulterior procedura prevăzută de și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare care a confirmat prin decizia nr.3793/18.06.2007 intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anul următor.
Ulterior, la data de 31.08.2007, Comisia Paritară a adoptat decizia înregistrată sub nr.5140/2007, intitulată "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din al ", prin care a fost complinită orice deficiență de ordin formal, decizia fiind semnată de toți membrii Comisiei Paritare. Pârâta a susținut că astfel a fost confirmată intenția reală a părților, în sensul că începând cu 2003 salariale prevăzute la alin.1 ale art.168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților.
În subsidiar, pârâta a apreciat că acțiunea reclamanților ar trebui să fie respinsă ca prematură, întrucât chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art.168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu pentru fiecare dintre salariați, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente. Or, cât timp nu au avut loc aceste negocieri care să stabilească valoarea lor concretă și modalitatea de acordare, nu se pot pretinde aceste sume.
Pârâta a invocat, de asemenea, excepția prescrierii dreptului material la acțiune, pe considerentul că salariatul pretinde acordarea unor drepturi menționate în contractul colectiv de muncă, fiind încălcate dispozițiile art.283 alin.1 lit.e Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.622/30.06.2008, Tribunalul Vâlceaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta
A admis acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata către reclamanți a drepturilor salariale, reprezentând prime de Paște și de C pentru anii 2004 - 2006, respectiv 51.757 lei (prima de Paște) și 52.652 lei (prima de C), drepturi ce vor fi acordate în raport cu perioada efectiv lucrată de reclamanți.
A obligat pe pârâtă la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată, după cum urmează: 250 lei către reclamanta, de câte 50 lei către reclamanții, 250 lei către reclamantul, 600 lei către reclamanții -, câte 50 lei către reclamanții, câte 25 lei către reclamanții, OG,.
Pentru a pronunța această soluție instanța a examinat cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune, constatând că aceasta nu este întemeiată cu următoarea motivare:
Potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin alin.2 s-a menționat că "pentru anul 2003 de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Părțile au indicat aceste suplimentări de Paște și de C folosind sintagma drepturi salariale.
Întrucât părțile au utilizat noțiunea de drepturi salariale, tribunalul a constatat că în speță sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.c Codul muncii și, deci, acțiunea dedusă judecății este prescriptibilă în termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului. Această interpretare este în consens și cu intenția comună a părților contractante, respectiv și și nu numai după sensul literar al termenilor, față de susținerea pârâtei, în sensul că s-a convenit ca pentru toți salariații, drepturile salariale suplimentare de C și Paște menționate prin art.168 alin.1, să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și înserat și alin.2 al acestui articol.
Pe fondul cauzei, din examinarea înscrisurilor aflate la dosar și a constatărilor expertului contabil judiciar, tribunalul a reținut următoarele:
Prin art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004, s-a stabilit ca de sărbătorile de Paște și C salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă urmând să înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
La alineatul 2 s-a menționat că pentru anul 2003 de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 menține textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut a alin.2, în sensul consemnării că în anul 2003 salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Același text se regăsește, în ultima formă menționată în contractul colectiv de muncă pe anul 2006, cum de altfel și în anul 2007 textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Actul adițional la contractul colectiv de muncă al nr.8080/23.05.2000, înregistrat la Direcția Solidarității Sociale și Familiei B sub nr.2643/11.05.2005 a conferit art.168 alin.2 forma menționată în contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2005.
În speța dedusă judecății, astfel cum rezultă din istoricul prevederilor art.168 din contractul colectiv de muncă la nivelul pe anii 2003 - 2007, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în vădită contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art.168 alin.2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, rezultând faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, câtă vreme în contractul colectiv de muncă pe acești ani s-a menținut în același timp și textul alin.1.
Pe de altă parte, părțile semnatare nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
S-a reținut astfel că interpretarea clauzei peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999 nu poate produce efecte care să înlăture conținutul neexplicit al prevederilor invocate.
Referitor la apărarea societății pârâte în sensul prematurității formulării acțiunii, tribunalul a constatat că angajatorul nu poate susține că acest drept nu s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicat. Sarcina inițierii acestor negocieri revine angajatorului.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, tribunalul a reținut că prin clauza art.168 alin.1 acesta se raportează la salariul de bază mediu pe, drepturi ce vor fi acordate pentru anii 2004 - 2006, însă în raport cu perioada lucrată efectiv de către fiecare reclamant în parte.
Pe baza verificărilor efectuate de expertul contabil desemnat în cauză, în raport de statele de plată emise pe numele reclamanților, tribunalul a constatat că pârâta nu a acordat acestora prima de Paște și de C pe perioada 2004-2006 și nici nu au fost incluse în salariul de bază al fiecărui reclamant în parte.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta "", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Instanța învestită să verifice creanțele fiecăruia dintre reclamanți a menționat greșit în dispozitiv un cuantum total ce ar crea acestora o stare de solidaritate în raport cu debitul indicat. Totodată, se dă posibilitatea de interpretare a valorilor specificate în dispozitiv ca fiind creanțe ce ar fi datorate fiecăruia dintre reclamanți, fapt ce ar majora de zece ori fiecare creanță.
- Apreciind că drepturile solicitate au natura de drepturi salariale, în mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
În condițiile în care drepturile bănești în discuție au fost negociate prin contract colectiv de muncă, nu prin contract individual de muncă, ca forme de sprijin social pentru acoperirea nevoilor de sărbători, ele nu pot fi asimilate sporurilor la salariu.
Drepturile salariale sunt clar configurate în cuprinsul art.154 Codul muncii, ele constituie contravaloarea prestate și sunt menționate în contractul individual de muncă.
Prin urmare, se solicită a se constata că obiectul judecății îl constituie neexercitarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, acestuia fiindu-i aplicabil termenul de prescripție reglementat de dispozițiile art.283 alin.1 Codul muncii. Astfel, se arată, drepturile solicitate în cauză, raportat la data introducerii acțiunii, sunt prescrise.
- O altă critică este aceea potrivit căreia în mod greșit nu s-a reținut inadmisibilitatea acțiunii pentru formularea acesteia înainte de parcurgerea procedurii prealabile la care face trimitere art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
Această procedură constă în negocieri care au loc între salariați și angajator cu 15 zile înainte de sărbătorile menționate în text pentru stabilirea valorii concrete a drepturilor bănești, a modalității de acordare, a condițiilor, a criteriilor și mai ales a beneficiarilor.
De aceea, sumele pretinse nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar reclamantul nu poate face proba calității de titular al dreptului pretins.
- În ciuda faptului că nu s-au negociat toate aceste elemente, se arată în al treilea motiv de recurs, în anul 2005 a fost inclusă în contractul colectiv de muncă prevederea referitoare la faptul că în anul 2003 salariale în discuție au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contrar celor reținute la judecata în primă instanță, interpretarea dată de Comisia Paritară alin.2 din art.168 al are valoarea unei interpretări autentice provenind de la semnatarii actului juridic în cauză, ceea ce demonstrează că din anul 2004, intenția reală a părților a fost introducerea drepturilor salariale suplimentare în salariile de bază, cum s-a și procedat.
În interpretarea dispozițiilor art.168 alin.2 instanța de fond trebuia să aibă în vedere natura contractuală a acestor dispoziții, să stabilească voința internă a părților.
Clauza cuprinsă în art.168 alin.2 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2006 este o clauză îndoielnică, de aceea se interpretează în sensul în care aceasta produce un efect.
Menținerea alineatului 2 cu aceeași formulare în contractele colective nu se poate interpreta decât în sensul că începând cu anul 2003 de la alineatul 1 au fost incluse în salariul de bază, deoarece numai în acest sens clauza ar avea efect.
Aceeași interpretare a fost dată și de Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea cererii.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Motivul de recurs vizând soluția asupra excepției prescrierii dreptului la acțiune nu este fondat.
salariale solicitate prin acțiune se încadrează în partea variabilă a salariului, respectiv în categoria adaosurilor la salariu, reglementată de dispozițiile art.155 Codul muncii.
Precizând și lărgind sfera acestor drepturi salariale, contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006, enumeră la art.41 adaosurile la salariul de bază, printre care se află și alte adaosuri, convenite la nivelul unităților.
Aceste adaosuri au ca premisă prestarea pentru că ele se adaugă sau constituie o suplimentare, o mărire a drepturilor salariale obținute de angajat. Nu se confundă însă cu premierea în funcție de rezultatele deoarece sunt legate de sărbătorile legale, iar negocierea prevăzută în alineatul 1 teza a doua al art.168 din la nivel de unitate pentru stabilirea condițiilor de plată, a criteriilor și a beneficiarilor, nu a avut loc, așa cum a rezultat din susținerile părților.
În lipsa unor astfel de negocieri, așa cum a arătat și recurenta, salariale de Paște și de C, nu puteau fi incluse doar în salariul de bază al unora dintre angajați pentru anul 2003, ci în salariul de bază al tuturor salariaților, ceea ce s-a recunoscut de către angajator.
Odată stabilită natura drepturilor bănești solicitate de drepturi salariale, s-a reținut corect la judecata în primă instanță incidența dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c) Codul muncii, care reglementează termenul de prescripție de 3 ani.
În contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004 s-a prevăzut la art.168 alin.2 că pentru anul 2003 salariale de Paște și C convenite la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate.
Recunoscând practic lipsa negocierilor pe condiții și criterii de acordare a acestor suplimentări salariale, părțile contractului colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2005 au preluat alineatul 2 cu un alt conținut: "în anul 2003 salariale de la alin.1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Acest alineat se regăsește în această ultimă formă și în pe 2006.
Printr-o aplicare corectă a regulilor negocierii colective în materie, instanța de fond a reținut că interpretarea dată de Comisia Paritară în data de 18.06.2007, după încetarea efectelor contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2006, în sensul că părțile semnatare au avut în vedere la redactarea alin.1 și 2 ale art.168 ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, este lipsită de eficiență.
Contractele colective de muncă vizate de interpretarea Comisiei Paritare au reiterat, ca drept distinct de salariul de bază majorat în anul 2003 prin modalitatea invocată de unitate, dreptul la suplimentări salariale ocazionate de sărbătorile de Paști și de
Au fost avute astfel în vedere prevederile art.31 din Legea nr.130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă.
Din înscrisurile aflate la dosar a rezultat că respectiva condiție a unei noi negocieri a cuantumului suplimentărilor salariale și a criteriilor de acordare este superfluă, nu constituie un impediment în sesizarea instanței de judecată.
Aceasta deoarece creanța este lichidă - sunt stabilite elemente clare în funcție de care poate fi determinată - suplimentarea are cuantumul de un salariu de bază mediu pe
Sunt stabilite și momentele la care se acordă, dar și motivele.
Chiar și în cazul în care s-ar reține că s-a convenit această modalitate de acordare a suplimentărilor și pentru anii următori, nu s-a făcut dovada plății lor de către angajator.
nu se regăsește în veniturile salariale ale reclamanților, așa cum sunt evidențiate în carnetul de muncă, știut fiind că includerea acesteia în salariul de bază determină o creștere considerabilă a tuturor veniturilor salariale.
Salariul de bază este potrivit art.155 Codul muncii elementul de referință în raport cu care se calculează celelalte drepturi ale angajaților.
Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, nemodificate, interpretarea ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul muncii coroborat cu art.236 alin.(4) Codul muncii.
Este fondată însă prima critică referitoare la modalitatea în care a fost stabilită de către instanță obligația de plată în sarcina recurentei-pârâte.
Unitatea pârâtă a fost obligată prin hotărârea recurată la plata către reclamanți, în considerarea calității acestora de salariați, a primei de Paști cuvenite pentru anii 2004-2006 în cuantum de 51757 lei și a primei de C cuvenite pentru aceeași perioadă, în cuantum de 52652 lei, aceste drepturi urmând să fie acordate în raport cu perioada efectiv lucrată.
Sumele au fost determinate prin expertiză contabilă judiciară ca total al drepturilor bănești cuvenite fiecăruia dintre reclamanți.
Procedând astfel, instanța a transformat obligații distincte, având izvoare juridice diferite - contractele individuale de muncă - în obligații/creanțe conjuncte, fără a arăta suficiente elemente de determinare a cotei-părți din acestea.
Nu s-a precizat dacă timpul efectiv lucrat se raportează la întreaga sumă sau la fracțiuni din creanță.
Prin expertiza contabilă efectuată în cauză a fost stabilită în anexe creanța fiecărui reclamant, pe ani și în funcție de perioada în care a prestat muncă.
Din suma individuală au fost scăzute contribuțiile datorate bugetului de stat iar suma netă a fost actualizată cu indicele de inflație.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 pr.civ. va fi admis recursul și modificată în parte sentința în sensul că drepturile salariale ce vor fi plătite fiecărui reclamant sunt cele menționate în situația anexă a raportului de expertiză contabilă judiciară de la filele 145-150 din dosar, ce face parte integrantă din hotărâre, și nu suma totală de 51757 lei, respectiv 52652 lei. Va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă "" PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.622 din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, escu, G, -, și .
Modifică în parte sentința în sensul că drepturile salariale ce vor fi plătite fiecărui reclamant sunt cele menționate în situația anexă a raportului de expertiză contabilă judiciară de la filele 145-150 din dosar, ce face parte integrantă din hotărâre, și nu suma totală de 51757 lei, respectiv 52652 lei.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./27.10.2008
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
