Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 583/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 583/R-CM
Ședința publică din 30 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.568 din 17 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008, emisă de Baroul B și avocat pentru intimații-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale nr.107/2008 emisă de Baroul A - Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătoarea recurentei-pârâte susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, fără cheltuieli de judecată.
Susține că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, primele au fost calculate la salariul de bază brut în loc de salariul de bază.
Arată că în anul 2003 prima a fost inclusă în salariu. Odată inclusă nu mai putea fi scoasă din salariu. Nu a avut loc nicio diminuare a salariului. Nu se mai putea opera prima în cartea de muncă, din moment ce din anul 2003 fost inclusă în salariu.
Apărătorul intimaților-reclamanți, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Susține că, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, primele de Paște și C pe anii 2003 și 2004 nu s-au acordat salariaților. Mai mult, acestea nu figurează consemnate în carnetele de muncă ale intimaților-reclamanți.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 04.12.2007, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanții, I, a, scu, a, G, G, G, G, G, G, G, R, G, G, -., G, G, G, G, G, G, G, R, G, G, au chemat în judecată pe pârâta "", în prezent " " pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând primele de Paște și de C cuvenite pentru perioada 2004 - 2007, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.
Motivând acțiunea, reclamanții arată că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate s-a prevăzut la art.168 alin.1 plata unor drepturi salariale suplimentare, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, care vor avea cuantumul unui salariu de bază mediu pe societate.
Aceste drepturi bănești nu au fost achitate reclamanților pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
a fost justificată de către angajator prin aceea că în anul 2003 drepturile suplimentare au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Este vorba numai de anul 2003 căci pentru anii următori contractul colectiv de muncă produce efecte în forma în care a fost încheiat de părți.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.166, 283 lit.c) din Codul muncii, art.966 Cod civil, art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate negociat în anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Prin întâmpinare, pârâta " " a formulat următoarele apărări:
Inițial s-a înțeles eronat și s-a afirmat de către reprezentanții unității că primele solicitate prin acțiune au fost acordate și ulterior anului 2003, în aceeași modalitate, respectiv prin includerea lor în salariul de bază.
Ceea ce s-a socotit a fi acordarea de prime în continuare a fost o simplă confuzie datorită neînțelegerii faptului că odată inclusă în salariu, prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă, devenind parte constitutivă a salariului.
Faptul nediminuării salariului în 2004 la nivelul de dinainte de includerea primelor în 2003 era însăși dovada îndeplinirii obligației.
Includerea primelor a fost imaginată ca o măsură în favoarea salariaților, totodată cu efect extinctiv în privința dreptului subiectiv la încasarea acestor prime în viitor, până la o eventuală reinstituire.
Ceea ce se valorifică prin acțiune este o greșeală în redactarea textelor. De aici a rezultat necesitatea interpretării clauzei din art.168, ceea ce s-a concretizat în Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzută la art.168 din contractul colectiv de muncă al ""
Punctul II al acestui act a stabilit că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu.
Tribunalul nu se poate substitui părților continuând să socotească necesară interpretarea.
Prin sentința civilă nr.568/17.06.2008, Tribunalul Vâlceaa admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească fiecărui reclamant în funcție de perioada lucrată drepturile salariale restante prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, în cuantum de câte un salariu de bază mediu brut pentru sărbătorile de C pentru perioada noiembrie 2004 - decembrie 2007 și de Paște pentru perioada 2005 - 2007, cu aplicarea indicelui de inflație.
A respins cererea de plată a dobânzilor și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 6060 lei cheltuieli de judecată față de reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție, din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:
Potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivelul "" pe anul 2004, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu brut pe societate.
Prin alin.2 s-a menționat că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut a alin.2, în sensul consemnării că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Același text se regăsește, în ultima formă menționată în contractul colectiv de muncă pe anul 2006, cum de altfel și în anul 2007 textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
În speța dedusă judecății, astfel cum rezultă din prevederile art.168 din contractul colectiv de muncă la nivelul "" pe anii 2003 - 2007, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în vădită contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art.168 alin.2 a prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind fără dubiu faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, câtă vreme în contractul colectiv de muncă pe acești ani, s-a menținut în același timp și textul alin.1.
Pe de altă parte, părțile semnatare nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006, faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
Instanța a reținut că hotărârea privind interpretarea prevederilor art.168 alin.1 din 31 martie 2008, luată de către Comisia Paritară a "" și înregistrată atât la societatea pârâtă "", cât și la la 01 aprilie 2004, nu-și produce efecte decât pe viitor, fără să afecteze drepturile cuvenite reclamanților pe perioada 2004-2007.
S-a reținut astfel că interpretarea clauzei peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999 nu poate produce efecte care să înlăture conținutul neexplicit al prevederilor invocate.
Din verificările efectuate prin expertiză contabilă judiciară a rezultat că în salariul de bază al fiecărui reclamant nu au fost incluse primele de Paște și de C, iar creșterea salarială acordată fiecărui salariat prin indexare în perioada 2004 - 2007 nu este egală cu creșterea unui salariu mediu brut pe societate.
La stabilirea cuantumului drepturilor salariale suplimentare tribunalul a ținut seama de precizarea acțiunii în sensul că se solicită plata primelor de Paște și de C începând cu luna noiembrie 2004 și de salariul mediu brut pe unitate.
S-a apreciat că odată dispusă actualizarea acestor drepturi bănești cu indicele de inflație nu se poate acorda și dobânda legală.
În fine, s-a făcut aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă cu privire la cererea de plată a cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâta " ", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- Instanța de fond nu a ținut seama de apărarea angajatorului în sensul că suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază numai în anul 2003, operația având valoarea unei novații.
Ca urmare, din element situat în afara salariului, prima a devenit componentă a acestuia.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimații-reclamanți au arătat că Nota Comisiei Paritare emisă sub nr.3793/18.06.2007 adaugă la textul art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă. În plus, aceasta dispune retroactiv.
Nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare este tot o adăugire la textul alin.2 al art.168, care nu poate să retroactiveze deoarece face referire abia în august 2007 la "intenția reală a părților", și anume aceea ca începând cu anul 2003 suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 să fie incluse în salarii.
Intenția nu se confirmă însă deoarece, așa cum recunoaște chiar pârâta, art.168 nu a mai fost aplicat. Angajatorul a considerat că respectiva clauză a rămas fără obiect.
Salariaților nu le poate fi opozabilă o interpretare a Comisiei Paritare apărută în anul 2007, fără ca aceasta să fie materializată într-un act adițional la contractul colectiv de muncă, înregistrat apoi la direcția de muncă solidaritate socială și familie.
În contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 nu sunt prevederi în sensul că și în acești ani suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază.
Recursul nu este fondat.
Contractul colectiv de muncă pe anul 2003 - 2004 încheiat la nivel de unitate prevede la art.168 alin.(1) acordarea unei suplimentări a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe "", salariaților acestei societăți, cu ocazia sărbătorilor de Paște și
Pentru anul 2003, s-a stabilit la alin.2 că aceste suplimentări salariale vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă încheiate pe următorii trei ani au preluat în aceeași formă alineatul 1 al art.168, consfințind dreptul distinct al salariaților la suplimentările salariale ocazionate de sărbătorile de Paște și de
De aceea, efectele includerii acestor suplimentări în salariul de bază au vizat numai anul 2003, aspect subliniat și în alin.2 al art.168 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007.
Așa cum a arătat pârâta în apărare, odată inclusă în salariul de bază, suplimentarea salarială sau prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă.
Prin urmare, față de salariul de bază mărit în anul 2003 prin includerea în acesta a suplimentărilor de Paște și C, părțile au negociat o nouă suplimentare a drepturilor salariale menținând respectiva clauză.
Dacă intenția părților ar fi fost ca această obligație de acordare a suplimentărilor salariale să rămână fără obiect după sfârșitul anului 2003, salariul de bază fiind mărit deja, nu ar fi reiterat clauza privitoare la aceste suplimentări.
Este relevantă sub acest aspect și stabilirea acestor suplimentări salariale în funcție de salariul de bază mediu pe unitate, care diferă de la an la an.
O interpretare prin consens a acestor clauze contractuale - art.168 alin.1 și 2 - de altfel suficient de clare - este inutilă.
Mai mult, o astfel de interpretare nu poate determina o modificare a contractului colectiv de muncă ulterior încetării perioadei de aplicabilitate, căci ar fi încălcate prevederile art.30 și 31 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată.
Ca urmare, devin incidente regulile de interpretare de drept comun, având prioritate intenția comună a părților contractante.
Or, tocmai reiterarea clauzei privind acordarea suplimentărilor salariale de Paște și de C, în condițiile în care salariul de bază era mărit din anul anterior prin operația analizată mai sus, denotă intenția părților de a adăuga la un salariu de bază mărit suplimentări sau prime cu ocazia sărbătorilor respective.
Rezultă că soluția instanței de fond constituie o corectă aplicare a regulilor negocierii colective și o interpretare a clauzelor contractuale ca atare, ceea ce înseamnă că nu se regăsește în cauză motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă în care se încadrează critica formulată prin cererea de recurs.
A mai rezultat din probele administrate faptul că suplimentările negociate nu au fost acordate reclamanților și nici incluse în salariul de bază în perioada menționată în acțiune.
De aceea, obligarea pârâtei la plata respectivelor suplimentări salariale este rezultatul judicioasei aprecieri a probelor administrate, contrar celor susținute în cererea de recurs prin raportare la dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Critica invocată la momentul concluziilor pe recurs cu privire la stabilirea greșită a creanței prin raportarea la un salariu de bază mediu brut pe unitate nu poate face obiectul examinării întrucât este formulată cu depășirea termenului de motivare a recursului prevăzut de art.303 alin.(1) Cod procedură civilă, astfel încât operează sancțiunea prevăzută de art.306 alin.(1) Cod procedură civilă.
Urmează ca recursul să fie respins ca nefondat și să fie aplicate prevederile art.274 Cod procedură civilă cu privire la cheltuielile de judecată justificate cu chitanță fiscală de plată a onorariului de avocat - fila 1054 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă " " B (fostă ), împotriva sentinței civile nr.568 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, I, a, scu, a, G, G, G, G, G, G, G, R, G, G, -., G, G, G, G, G, G, G, R, G, G, și .
Obligă pe recurentă la plata către intimați a cheltuielilor de judecată de 3090 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./29.10.2008
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
