Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 585/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 585/R-CM
Ședința publică din 30 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI împotriva sentinței civile nr.624 din 30 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimata-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr.178/2008, emisă de Cabinet individual-Baroul V, lipsind recurentul-pârât și intimații-pârâți Inspectoratul Școlar Județean V și Școala cu clasele I-VIII nr.5 Râmnicu
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei-reclamante depune la dosar note de ședință. Arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în notele de ședință depuse la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată ocazionate de proces.
Susține că rezultă fără dubiu faptul că drepturile salariale solicitate sunt cheltuieli bugetare, cuprinse în bugetul, care se repartizează prin bugetele locale. Pentru a fi admisă acțiunea și față de nu este necesară calitatea de angajator, faptul că el ordonează bugetul respectiv fiind suficient pentru ca acesta să aibă calitate procesuală pasivă.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII nr. 5, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării Și T, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 1.10.2001 și până la 31.12.2006, sume actualizate în funcție de rata inflației, de la data scadenței până la data plății efective și integrale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este angajată ca învățătoare în cadrul Școlii cu Clasele I- VIII nr.5 Rm. V, având o vechime de peste 25 ani și gradul didactic I și că, deși dispozițiile acordă și personalului didactic de predare și instruire practică ce îndeplinește funcția didactică de educator, învățător sau institutor în învățământul preșcolar sau primar dreptul de a beneficia de reducerea de două ore a normei didactice, în practică acest drept a fost în permanență negat.
Așadar, reclamanta a fost discriminată în raport cu celelalte categorii de cadre didactice care au beneficiat de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, în acest fel încălcându-se principiul potrivit căruia tuturor salariaților le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală, consacrat de dispozițiile art.6 alin.2 din Codul Muncii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, pe considerentul că nu este angajatorul reclamantei, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune, față de prevederile art.166 din Legea nr. 53/2003.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii, arătând că Legea nr.128/1997, pe care reclamanta își întemeiază acțiunea, în art.45 alin.1 se referă la diminuarea normei didactice a personalului didactic, norma didactică fiind modalitatea prin care este normată activitatea didactică a profesorilor și nu a personalului didactic în totalitate. Această dispoziție nu se referă la cadrele didactice încadrate pe post, la reducerea postului, iar pe de altă parte norma de drept nu statuează în sensul solicitat de reclamanți.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vaf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că potrivit dispozițiile art.166 alin.1 din Legea nr.53/2003 cu modificările și completările ulterioare dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate. In cauză nu sunt incidente prevederile alin.2 din textul de lege precizat, astfel că acțiunea dedusă judecății este prescrisă. De asemenea, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pe considerentul că, potrivit dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază aceste își desfășoară activitatea.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând dispozițiile art.43 lit. a și b și art.44 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.128/1997, cu motivarea că personalul didactic are dreptul la reducerea normei didactice, iar acestui drept subiectiv îi corespunde obligația persoanei interesate de a solicita conducerii unității de învățământ reducerea normei didactice, în condițiile stabilite de lege, or în speță reclamanta nu și-a exercitat acest drept, nici anterior, nici ulterior promovării acțiunii în justiție. În aceste condiții unitatea de învățământ pârâtă nu avea obligația reducerii normei didactice în lipsa unei solicitări din partea persoanelor interesate, astfel încât pârâții nu pot fi obligați la plata drepturilor salariale pretins neacordate pentru o așa zisă muncă prestată în plus față de norma didactică.
Reclamanta era îndreptățită la plata acestor ore numai dacă exista un act adițional la contractul individual de muncă al acelor în cauză, contract având ca obiect efectuarea orelor în regim de plata cu ora, or reclamanta nu a solicitat unităților de învățământ reducerea normei didactice și efectuarea celor două ore la plata cu ora.
Prin sentința civilă nr.624/30.06.2008 au fost respinse excepția prescripției dreptului material la acțiune, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâții Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și
A fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții Școala cu Clasele I- VII nr.5 Rm. V, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, pentru perioada 1.10.2001-31.12.2006, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective și integrale.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei cheltuielile de judecată în cuantum de 300 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a analizat cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod procedură civilă excepțiile invocate de pârâți.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.10.2001-7.04.2005, invocată de pârâții Inspectoratul Școlar al Județului V și Ministerul Educației, Cercetării și T, instanța a respins-o, reținând că prin acordul din 28 noiembrie 2005 semnat inclusiv cu Ministrul Educației, Cercetării și T, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada 2001 - 2004, pentru întreg personalul didactic. Acest acord a fost legiferat, emițându-se nr.OUG17/2006, care reia aceleași principii, prin urmare, pe lângă faptul că există o recunoaștere a necesității acordării acestor drepturi, această obligație de plată este impusă chiar și de un act normativ cu putere de lege, art.166 alin.2 din Codul Muncii și art.1 din nr.OUG17/2006.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, având în vedere că, potrivit art.12 din Legea nr.84/1995, planurile de învățământ sunt elaborate de acel minister, cum, de altfel, se recunoaște și prin întâmpinare, modificarea acestora implică prezenta acestui pârât în cauză și se justifică calitatea procesuală pasivă, instanța apreciază excepția nefondată.
De asemenea a apreciat că pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V are calitate procesuală pasivă, deoarece, potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectoratul școlar județean.
A concluzionat tribunalul că unitățile școlare împreună cu Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T trebuie să asigure reducerea normei didactice, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că norma didactică și școlarizarea personalului didactic este reglementată în principal de prevederile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare și de nr.OG103/1998 aprobată prin Legea nr.109/1999. Astfel, potrivit dispozițiilor art.4 din nr.OG103/1998 aprobată prin Legea nr.109/1999 norma didactică a personalului de predare din învățământul preuniversitar cuprinde activități didactice de predare, învățare, de educație, de instruire practică și de evaluare și activități de pregătire metodico - științifică și de educație, complementar procesului de învățământ..
Potrivit dispozițiilor art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 ani gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului. În același sens, la pct.4 din Precizările Generale pentru aplicarea Statului personalului didactic nr.19388/14.11.1999, emise de Ministerul Educației și Cercetării, se prevede că personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără reducerea salariului poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 ore. De asemenea, în același punct se mai prevede faptul că nu se aplică reducerea de 2 ore pentru personalul didactic prevăzut la art.43 lit. f și g din Legea nr.128/1997.
Având în vedere prevederile legale sus - menționate, instanța a apreciat că art.45 din Legea nr.128/1997 se referă la întregul personal de predare, personal în care sunt incluși și învățătorii și, pe cale de consecință, și aceștia beneficiază de plata orelor efectuate în plus față de norma didactică stabilită potrivit legii.
Mai mult, în aceste precizări emise de Ministerul Educației și Cercetării se prevede în mod expres că nu beneficiază de reducerea de 2 ore personalul didactic prevăzut la art.43 lit. f și g din Legea nr.128/1997, respectiv personalul didactic din învățământ special și casele de copii și personalul didactic din învățământul special integral, din centrele logopedice interșcolare, personalul didactic itinerant și profesorii psihopedagogi din casele de copii.
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis acțiunea conform celor arătate mai sus.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă, respectiv contravaloarea onorariului de avocat.
În termen legal pârâtul Ministerul Educației Cercetării și Tad eclarat recurs împotriva sentinței, pe care a criticat-o pentru netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 și 3041Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. În mod greșit prima instanță a respins excepția calității sale procesuale pasive.
În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a arătat că nu are calitate de angajator față de reclamantă, deoarece nu poate încheia contracte individuale de muncă și nu poate plăti salarii, o astfel de calitate având-o numai directorul unității de învățământ, conform art.10 și 14 din Codul Muncii, art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.7 și 8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Mai arată recurentul că nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat și că în temeiul art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea acestor instituții se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
2. În mod greșit instanța de fond a reținut incidența Acordului încheiat de guvern cu principalele federații sindicale din învățământ, precum și a nr.OUG17/2006, deoarece acestea nu au ca obiect plata drepturilor aferente efectuării unor ore suplimentare, peste norma didactică.
Se mai arată că, potrivit art.17 din anexa 1 la nr.OG11/2007, aprobată prin Ordinul nr.1350/2007 în cadrul personalului didactic care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal se regăsesc și învățătorii, institutorii și educatorii.
În fine, arată recurentul că în conformitate cu art.27 din nr.HG281/1993, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor, acordarea gradațiilor, sporurilor, premiilor și altor drepturi care se stabilesc potrivit respectivei hotărâri de guvern este de competența consiliului de administrație, textul de lege prevăzând și termenele și procedura aplicabilă în această situație. Cum reclamanta nu a depus în termenul prevăzut de lege contestație cu privire la modul de stabilire a salariului, respectiv nu a solicitat plata drepturilor salariale pentru munca prestată în plus, ea este decăzută din acest drept.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Norma didactică se regăsește în planurile de învățământ, a căror întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T, potrivit art.12 din Legea învățământului nr.84/1995, coroborat cu art.44 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, potrivit art.170 alin.2 din Legea nr.84/1995 a învățământului, "modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice".
În aceste condiții, curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
Al doilea motiv de recurs este de asemenea nefondat.
Dreptul instituit pentru reclamantă de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres, fără nici o limitare sau condiționare.
Reclamanta este îndreptățită să beneficieze de dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru că îndeplinește cele 2 condiții, și, întrucât reducerea normei didactice nu este posibilă, dată fiind stabilirea normei didactice pe clasă sau pe clase simultane, precum și existența unei programe ce trebuie respectate, în mod corect tribunalul a reținut că, pentru orele pe care le prestează în plus față de norma didactică redusă la care ar avea dreptul, reclamanta este îndreptățită la plată suplimentară.
Mai mult, prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și T nr.1350/2007, prin care s-a aprobat metodologia de calcul a drepturilor salariale, s-a recunoscut posibilitatea plății acestor drepturi salariale către reclamantă, prevăzându-se în mod expres tarifele orare pentru sistemul plății pentru orele neplătite ce fac obiectul sesizării instanței.
Este de asemenea nefondată susținerea recurentului în sensul că reclamanta trebuia să urmeze procedura instituită de art.27 din nr.HG281/1993, în sensul depunerii unei contestații la consiliul de administrație, deoarece textul de lege enunțat se referă la contestații în legătură cu "stabilirea salariilor, acordarea gradațiilor, sporurilor, premiilor și altor drepturi", deci la drepturi deja acordate salariaților, or în speță reclamanta solicită tocmai acordarea unor astfel de drepturi.
Rezultă așadar că procedura instituită de art.17 din nr.HG281/1993 trebuie utilizată atunci când au fost acordate anumite drepturi salariale angajaților și aceștia sunt nemulțumiți de modalitatea de stabilire, însă nu și atunci când astfel de drepturi nu au fost acordate, o contestație în această situație fiind de altfel lipsită de obiect.
Față de aceste considerente, curtea, în temeiul art.291 Codul Muncii și art.312 cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
În temeiul art.274 cod procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata către intimata - reclamantă suma de 300 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T, împotriva sentinței civile nr.624 din 30 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul Ministerul Educației, Cercetării și la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată de 300 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
--- - - - -
Grefier,
Red. //2 ex./01.10.2008.
Jud. fond:.
.
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
