Obligație de a face. Decizia 584/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 584/R-CM
Ședința publică din 30 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI, INSPECTORATUL SCOLAR JUDEȚEAN și MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI, împotriva sentinței civile nr.560 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurenta-pârâtă V, în baza delegației de la dosar, lipsind ceilalți recurenți pârâți, intimații-reclamanți și intimații-pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentei-pârâte DGFP V arată că nu are cereri de formulat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Reprezentanta recurentei-pârâte V, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a instituției pe care o reprezintă și a excepției prescrierii dreptului material la acțiune, iar pe fond respingerea acțiunii.
Solicită admiterea și a recursului declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și
CURTEA
Asupra recursurilor de față,
Constată că, la data de 10 martie 2008, Sindicatul Învățământ Preuniversitar V, în numele și pentru reclamanții titulari ai dreptului material la acțiune, a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Școlar Județean V, Școala cu Clasele I-VIII, Ministerul Educației, Cercetării și T, Primarul Comunei, județul V, Direcția Generală a Finanțelor Publice V pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați primii trei să asigure reducerea normei didactice de predare cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului pentru reclamanți și să fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ora săptămânal față de norma didactică, începând cu data îndeplinirii de fiecare reclamant în parte a condițiilor prevăzute de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2006, cu actualizarea sumelor în funcție de rata inflației până la data plății efective și integrale.
În motivarea acțiunii, s-a susținut că reclamanții sunt membrii Sindicatului Învățământ Preuniversitar V, având calitatea de personal didactic - învățător sau educator, precum și o vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic I și sunt angajați la Școala cu Clasele I-VIII și aui încheiat contractele individuale de muncă cu pârâtul Inspectoratul Școlar Județean
S-a susținut că potrivit dispozițiilor art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu câte două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Cu toate acestea, reclamanții nu au beneficiat de reducerea normei didactice cu câte două ore săptămânal, astfel încât au fost privați de drepturile bănești care li s-ar fi cuvenit, în raport de dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru perioada dedusă judecății.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vaf ormulat întâmpinare și a invocat lipsa calității sale procesuale pasive arătând că potrivit art.13 din nr.OUG32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
S-au invocat și dispozițiile legilor bugetului de stat și s-a susținut că obligația repartizării sumelor pentru cheltuielilor de personal pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat a revenit și revine V, după consultarea consiliului județean și a primarilor.
S-a menționat că ordonatori terțiari de credite este unitatea de învățământ preuniversitar de stat care întocmește și statele de plată pentru cadrele didactice care îți desfășoară activitatea în cadrul acestora.
În aceste condiții s-a invocat faptul că Inspectoratul Școlar Județean V nu poate plăti diferențe salariale niciunui cadru didactic, neavând calitate de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat.
Același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune susținând în acest sens că dispozițiile art.166 alin.1 Codul muncii, ale art.7 alin.1 și ale art.12 din Decretul nr.167/1958 prevăd că drepturile la acțiune cu privire la drepturi salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care acestea erau datorate, că prescripția începe să curgă de la data când începe să se nască dreptul la acțiune și că, în cazul când un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare se stinge printr-o prescripție deosebită.
Cât privește fondul cauzei s-a susținut că dispozițiile legale stabilesc dreptul personalului didactic de predare și de instruire practică la reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile de vechime în învățământ și cu privire la gradul didactic
În acest context, dreptului subiectiv îi corespunde obligația persoanei interesate de a solicita conducerii unității de învățământ reducerea normei didactice în condițiile stabilite de lege, iar reclamanta nu și-a exercitat acest drept.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Taf ormulat, în temeiul dispozițiilor art.115 Cod procedură civilă, întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar, pe fondul cauzei, a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Vaf ormulat, de asemenea, întâmpinare,prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând în apărare excepțiile privind lipsa calități sale procesuale pasive și privind prescripția dreptului material la acțiune.
În susținerea excepțiilor s-a susținut că pârâta nu are raporturi de muncă cu reclamanții și că nu poate să fie obligată să ordoneze credite către salariații altui minister, în speță Ministerul Educației, Cercetării și
Cu privire al excepția prescripției dreptului material la acțiune au fost invocate dispozițiile Decretului nr. 167/1958 potrivit căruia termenul de prescripție este de 3 ani, în cauză fiind depășit acest termen.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.560 din 17 iunie 2008, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar Județean V, Ministerul Educației, Cercetării și T și Direcția Generală a Finanțelor Publice V și a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții Inspectoratul Școlar Județean V, Ministerul Educației, Cercetării și T și Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și au fost obligați pârâții Inspectoratul Școlar Județean V, Școala cu Clasele I-VIII, Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Primarul Comunei, Ministerul Educației, Cercetării și T să plătească acestuia drepturile salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, dar nu mai devreme de data de 1 octombrie 2001 și până în luna octombrie 2006, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la asigurarea reducerii normei didactice de predare cu câte 2 ore săptămânal.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că pârâții Inspectoratul Școlar Județean V, Ministerul Educației, Cercetării și T și Direcția Generală a Finanțelor Publice V, au calitate procesuală pasivă în cauză.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată în calitate de pârât și cel care poate fi ținut obligat în raportul juridic dedus judecății.
Față de împrejurarea că prin lege au fost prevăzute competențe exprese ale inspectoratelor școlare județene privind raportarea execuției bugetare, tribunalul reține că Inspectoratul Școlar Județean V are calitate procesuală pasivă, situație față de care se va respinge excepția pe care acest pârât a invocat-o în sensul respectiv.
Cât privește pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, tribunalul reține că prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 s-a convenit cu Guvernul României de către organizațiile sindicale din învățământ plata debitelor datorate personalului didactic reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora din calcularea greșită a salariilor, acordul fiind semnat inclusiv de Ministrul Educației și Cercetării.
În acest context, și acest pârât are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006 - legea bugetului de stat pe anul 2007, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la aliniatul 4 (respectiv sumele destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat) pe comune, orașe, municipii și sectoarele Municipiului B se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a Municipiului B, după consultarea consiliului județean și a primarilor, și cu asistența tehnică și de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție, de regulă, de numărul de beneficiari ai serviciilor respective, situație în care și aceasta are calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a reținut, potrivit Acordului semnat la data de 28 noiembrie 2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ, cât și prin nr.OUG17/2006, s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora din calcularea greșită a salariilor, ceea ce conduce la concluzia că recunoașterea menționată a întrerupt cursul prescripției, astfel încât după data de 28 noiembrie 2005, respectiv, 28 februarie 2006 (când s-a publicat în Monitorul Oficial OUG nr. 17/2006), a început să curgă o nouă prescripție de 3 ani.
Acțiunea de față a fost introdusă pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 14.04.2008, astfel încât termenul de prescripție de 3 ani nu se împlinise la data înregistrării acesteia.
Pe fondul cauzei, s-a apreciat întemeiată acțiunea formulată reținându-se că reclamanții au calitatea de învățători sau educatori la unitatea școlară pârâtă chemată în judecată și au o vechime în învățământ de peste 25 de ani, precum și gradul I didactic, astfel cum rezultă din adeverințele depuse la dosar.
Prin dispozițiile art.43 alin.1 din Legea nr.128/1997 - legea învățământului, norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă reprezintă un număr de ore corespunzătoare activităților prevăzute la art.42 alin.1 lit. a din lege și se stabilește după cum urmează: a) - un post de educatoare(institutoare) pentru fiecare grupă de preșcolari sau pentru grupe combinate, în unitățile în care nu se pot constitui grupe separate; la grădinițele cu program prelungit și la cele cu program săptămânal posturile se normează pe ture; b) - un post de învățător (institutor) pentru fiecare clasă din învățământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate; c) - 18 ore pe săptămână pentru profesorii din învățământul preuniversitar; d) - 24 de ore pe săptămână pentru maiștrii instructori.
Potrivit dispozițiilor art.45 din aceeași lege, personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Din acest punct de vedere, reținând dispozițiile art.45 ale Legii nr.128/1997 pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, tribunalul a constatat că aceste reglementări legale impun îndeplinirea cumulativă a unor condiții pentru ca personalul didactic să poată beneficia de diminuarea normei didactice cu două ore săptămânal fără reducerea salariului.
Cât privește cel dintâi capăt de cerere referitor la reducerea normei didactice de predare de câte două ore săptămânal fără diminuarea salariului pentru reclamanți, tribunalul a reținut că față de specificul activității didactice desfășurate de învățători, educatori și institutori, norma didactică a acestora nu se poate stabili pe ore deoarece planurile de învățământ în ceea ce îi privește pe aceștia vizează o pregătire globală a preșcolarilor ori elevilor, iar structura organizatorică după care funcționează este după un număr fix de ore (în cazul grădinițelor) sau după o metodologie didactică specifică învățământului primar stabilite prin național din învățământul preuniversitar.
În aceste condiții, nu se poate efectiv reduce numărul de ore de predare-învățare, de instruire practică sau de evaluare a preșcolarilor sau elevilor deoarece activitatea personalului didactic din învățământul preșcolar sau primar presupune existența unei programe care trebuie respectată, în sensul, pe de o parte al predării cunoștințelor, iar pe de altă parte al fixării celor predate care nu pot fi realizate decât în cadrul normei didactice concretizată într-un post, astfel cum a stabilit Legea nr.128/1997.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Inspectoratul Școlar Județean V, Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Ministerul Educației Cercetării și
Se arată în recursul formulat de Inspectoratul Școlar Județean V că sentința instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții.
Nu s-a avut în vedere că Inspectoratul Școlar Județean V nu are obligații cu privire la salarizarea cadrelor didactice și nici calitatea de ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat.
Potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, în învățământul de stat angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ care răspunde și de încadrarea personalului și întocmirea la termen a statelor de plată lunare a drepturilor salariale.
În cel de-al doilea motiv de recurs se arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția dreptului material la acțiune pentru perioada octombrie 2001-februarie 2005.
Faptul la 28 noiembrie 2005 s-a încheiat un acord semnat inclusiv de Ministerul Educației și Cercetării prin care Guvernul României a recunoscut că se impunea plata diferențelor salariale pentru perioada octombrie 2001- 2004, nu este o recunoaștere a dreptului a cărei acțiune se prescrie, deoarece are în vedere calculul diferențelor salariale rezultate din aplicarea neunitară a Legii nr.128/1997, acord ce nu se referă la drepturile salariale solicitate de reclamantul din cauza de față.
Pe fondul cauzei, se arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii întrucât nu s-a avut în vedere că reclamanții nu au solicitat conducerii unității de învățământ reducerea normei didactice și pe de altă parte salariul personalului din învățământ este stabilit prin lege, astfel că el nu poate face obiectul vreunei negocieri.
Față de cele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant în numele membrilor săi.
Prin recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice se critică sentința instanței de fond ca nelegală, întrucât în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, instituție care nu are raporturi juridice cu reclamanta fiind terț față de acestea.
Instanța de fond a încălcat principiul "tempus regit actum", deoarece legea bugetului de stat pe anul 2007 nu retroactivează pentru perioada 1 octombrie 2001 și până în prezent, indicată de reclamant.
Instanța de fond a încălcat prevederile art.9 din nr.OUG17/2006, întrucât plata drepturilor salariale se face de către Ministerul Educației și Cercetării prin Inspectoratul Școlar Județean
În mod greșit instanța de fond a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților fără a avea în vedere că la formularea acesteia a fost depășit termenul general de prescripție prevăzut de Decretul nr.67/1958.
În recursul formulat de Ministerul Educației, Cercetării și T se critică sentința instanței de fond întrucât în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Nu s-a avut în vedere că nu este angajatorul reclamanților, între acesta și reclamanți nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă.
Pe de altă parte, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale și ca urmare, nu poate plăti diferențele salariale nici unui cadru didactic.
În al doilea motiv de recurs se arată că nelegal instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților.
Termenul de prescripție este de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate și se întrerupe în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
Cum în speță nu există motive de întrerupere a termenului de prescripție, instanța trebuia să constate că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris.
Față de motivele invocate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate.
Recursurile declarate de cei trei pârâți sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește excepției lipsei calității procesuale pasive ridicată de toți cei trei pârâți, se constată următoarele.
În mod corect instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean V, avându-se în vedere că potrivit art.45 alin.4 din nr.HG2192/2004, pentru aprobarea normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, inspectoratele școlare județene, respectiv al Municipiului B, prin compartimentele de contabilitate și informatizare centralizează situațiile privind execuția bugetară pe unități de învățământ și le transmit Consiliului Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar și comisiilor județene de finanțare a acestora.
Pe de altă parte și art.9 din nr.OUG17/2006, plata drepturilor salariale se face de Ministerul Educației și Cercetării prin inspectoratele școlare.
Și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză acesteia revenindu-i obligația de a emite decizie cu privire la repartizarea sumelor necesare finanțării cheltuielilor de personal din învățământ.
Ca urmare, este indiferent că aceasta este un terț față de raportul de muncă analizat și că art.2 din nr.OUG17/2006 se referă la diferențele de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești aceasta având calitate procesuală în speță.
Și motivul de recurs invocat de Ministerul Educației, Cercetării și T privind calitatea procesuală pasivă este nefondat. Acesta are calitate procesuală pasivă, întrucât îi revine atribuția de a reduce norma didactică a reclamanților cadre didactice și tot astfel i-a plătit contravaloarea muncii prestate în plus, deosebit conform art.12 din Legea nr.84/1995 elaborează planurile de învățământ, după cum le și modifică.
La acestea se adaugă observația că potrivit art.2 din nr.OUG17/2006, diferențele de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile pentru cadrele didactice se plătesc din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, precum și din bugetul Ministerului Educației Cercetării și T care nu poate astfel pretinde că nu are nici o legătură cu pretențiile deduse judecății.
Cum cheltuielile solicitate în litigiu sunt drepturi salariale și deci cheltuieli bugetare cuprinse în bugetul, care se repartizează prin bugetele locale, justificat acțiunea reclamanților a fost admisă și față de acesta.
În cauză nu este incident art.27 din nr.HG281/1993 și nu era necesară semnarea vreunui act adițional atâta vreme cât nu este vorba de o negociere a salariului, ci o obligație impusă de lege care nu poate fi tranșată între părțile contractante.
Motivul de recurs prin care s-a invocat prescripția dreptului la acțiune atât de către toți cei trei pârâți-recurenți este nefondat, instanța de fond reținând corect că a avut loc întreruperea cursului prescripției prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ, precum și prin nr.OUG17/2006 cu privire la plata drepturilor salariale din perioada octombrie 2001 - 2004, pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Din această perspectivă este adevărat că, potrivit art.83 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile, cu referire la art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 care dispune: "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din actul normativ evocat, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Față de cele expuse, rezultă că acțiunea reclamanților introdusă la data de 10 martie 2008, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada octombrie 2001 - la zi nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție și nu doar unul singur, iar instanța le-a reținut corect ca atare.
Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmarea calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, așa că după această dată a început să curgă această prescripție.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Criticile pe fond formulate de recurenți sunt nefondate, fiind inexact că pentru a beneficia de reducerea normei didactice și prin urmare de drepturile în discuție fiecare reclamant trebuia să fi solicitat expres acest lucru.
Dreptul instituit pentru reclamanți de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres fără nici o limitare sau condiționare, în sensul că ar fi trebuit să-l solicite și să se fi prevăzut într-un act adițional.
În acest context nu poate fi primită nici susținerea că reclamanții nu au dovedit că au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, condiția cerută de lege fiind reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, în situația în care au peste 25 de ani vechime și gradul didactic
Mai mult, prin Ordinul Ministerului Educației Cercetării și T nr.1350/2007, prin care s-a aprobat metodologia de calcul a drepturilor salariale, s-a recunoscut posibilitatea plății reclamanților, prevăzându-se în mod expres tarifele orare pentru sistemul plății pentru orele neplătite ce fac obiectul sesizării instanței.
Față de cele arătate, rezultă că toate recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de pârâții DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI, INSPECTORATUL SCOLAR JUDEȚEAN și MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI, împotriva sentinței civile nr.560 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./3.10.2008
GM/2 ex.
Jud.fond: scu
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
