Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 6688/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6688
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.631/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți GRUPUL ȘCOLAR, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, CONSILIUL JUDEȚEAN M, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant, lipsind intimații pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 631/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții GRUPUL ȘCOLAR, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, CONSILIUL JUDEȚEAN
A respins acțiunea față de pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, CONSILIUL JUDEȚEAN
A fost obligat pârâtul GRUPUL ȘCOLAR să plătească reclamantului suma de 1414 lei reprezentând diferențe de drepturi salariale nete pe perioada 2005 - decembrie 2008, actualizate până la 31 ianuarie 2009 și la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că:
Reclamantul este încadrat ca profesor titular, gradul didactic I, desfășurându-și activitatea în cadrul Grupului Școlar " " având o vechime în învățământ de 23 ani la data de 01.09.2008, conform Adeverinței nr. 2391/27.11.2008.
În ceea ce privește chemarea în judecată, în calitate de pârât a Consiliul Local acesta fiind entitatea căreia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțată din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget, dar nu poate sta în calitate de pârât întrucât acesta nu are calitate procesuală pasivă.
Cu privire la chemarea în judecată, în calitate de pârât a Consiliului Județean M, acesta fiind autoritate a administrației publice locale, constituită pentru coordonarea activității consiliilor comunale, orășenești și municipale, are rolul de a repartiza sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată, prin hotărâre, cu asistență tehnică de specialitate a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar județean, astfel că nu poate sta în calitate de pârât întrucât nu are calitate procesuală pasivă.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr.128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: gradație de merit, spor pentru suprasolicitare neuropsihică, spor de stabilitate, salariu de merit, spor de vechime, indemnizația acordată cadrului didactic ce îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare,indemnizație de conducere, toate acestea reprezentând procent din salariul de bază și care se includ în salariul de bază.
Din cuprinsul textelor legale enunțate se deduce, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, rezultă că, inițial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Totodată, în conformitate cu art.42-47 din Legea nr.128/1997, este reglementată norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a elevilor, în sensul că ea reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților enunțate mai sus, legiuitorul nediferențiind norma didactică a profesorilor de cea a învățătorilor.
Raportul de expertiză contabilă, efectuat în cauză, a constatat că, pentru perioada solicitată prin acțiune, respectiv XI.2005 - XII.2008, reclamantul a beneficiat de: salariul funcției didactice; salariul de merit de 15 %, pe perioada XI.2005-VII.2008; gradația de merit 25%, pe perioada VIII.-XII.2008; indemnizația de dirigenție de 10%, pe toată perioada; sporul de vechime de 25%; premiere lunară de 2%; plata cu ora pentru orele efectuate suplimentar conform art.45 din Legea 128/1997, pe perioada XI.2005-XII.2008; premiere anuală și majorarea cu 10% prevăzută de Legea 220/2007, începând cu 21.VII.2007.
În aceiași perioadă, reclamantul nu a beneficiat de: contravaloarea orelor prestate suplimentar în sistem plata cu ora, în conformitate cu art.45 din Legea 128/1997, pentru perioada XI.2005 - III.2006, cu luarea în calcul a normei de 72ore/lună; majorarea de 10%, prevăzut de Legea 220/2007, începând cu data de 01.2007 și recalcularea premierii anuale, cu luarea în calcul a tuturor elementelor componente ale salariului de bază.
Reclamantul, conform înscrierilor din carnetul de muncă, în perioada XI.2005-XII.2008 s-a încadrat în grupa de vechime 18-22 ani, în perioada XI.2005-VIII.2007 cu norma didactică redusă de 72 ore/lună și în grupa 22-25 ani începând cu IX.2007.
Pentru perioada XI.2005-IX.2006, angajatorul nu a acordat și calculat, în sistemul plata cu ora, prin luarea în calcul a normei de 72 de ore, față de dispozițiile art.45 din lege, iar în urma recalculării, în conformitate cu Ordinul nr. 4209/2004 și 3351/2006, a rezultat suma brută de 105 lei, care a fost diminuată cu contribuțiile legale rezultând suma netă de 76 lei, care a fost actualizată, suma finală fiind de 92 lei.
Creșterea salarială de 10% prevăzută de OG nr.11/2007, aprobată prin Legea nr. 220/2007 și a Ordinului nr. 1350/2007 nu s-a aplicat reclamantului pentru gradul didactic I cu data de 01.01.2007, rezultând de plată suma brută de 1.653 lei, netă de 1.171 lei și actualizată de 1.850 lei.
Referitor la recalcularea celui de-al 13-lea salariu, expertul a constatat că, pentru anul 2006 și 2007, nu au fost luate în calcul diferențele calculate și achitate în baza OG 17/2006, iar în anul 2007, majorarea de 10% prevăzută de Lega 220/2007. Din recalcularea cuantumului premiilor anuale a rezultat suma brută de 193 lei, suma netă 137 lei și actualizată de 151 lei.
În concluzie, reclamantului i se cuvin diferențe de drepturi salariale nete actualizate, pe perioada XI.2005-XII.2008 reprezentând: 1.850 lei - creșterea salarială de 10%, prevăzută de Lega 220/2007; 92 lei - recalcularea cuantumului orelor prestate suplimentar, conform art.45 din Lega 128/1997; 151 lei - diferențe din recalcularea celui de-al 13-lea salariu.
Instanța a constatat neîntemeiat petitul privitor la primele de vacanță, urmând a-l respinge, pentru următoarele motive:
Prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură de învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin art.37 alin.1 lit. g) plata primei de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii odată cu indemnizația de concediu.
S-a mai reținut că, salarizarea personalului din învățământ se face în condițiile art.48-50 din Legea nr.127/1997 unde se stabilesc următoarele:
Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate națională, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanța activității prestate.
Salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Prin art.50 alin.12 se prevede că personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Față de aceste dispoziții legale pentru ca prevederea din Contractul Colectiv de Muncă cu privire la prima de vacanță să poată fi aplicată ar fi trebuit să fie prevăzută de lege, ori dispozițiile legale în materia salarizării nu conțin vreo referire la o primă având caracter de primă de vacanță, în acest sens fiind elocvente dispozițiile alin.2 al art.48 care stabilesc faptul că atunci când cuantumul unor drepturi este stabilit de lege între minim și maxim se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Prin urmare legea nu stabilește în mod concret, expres și limitativ dreptul la primă de vacanță, astfel că dispoziția din Contractul Colectiv de Muncă nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar.
O a doua condiție cerută de altfel de același text din Contractul Colectiv de Muncă a impus existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din venituri proprii, ori, tocmai acest lucru nu a fost dovedit, respectiv existența veniturilor proprii care pot lua destinația primelor de concediu în condițiile contractului colectiv de muncă.
De asemenea, instanța consideră că nu se poate aplica criteriul analogiei cu alte categorii sociale profesionale deoarece fiecare profesie are propriul sistem legal de salarizare în care se prevăd condițiile salarizării sau ale acordării primelor specifice propriilor profesii, mai ales că pentru a ajunge la cuantificarea sumelor ce constituie prime de concediu era necesar și îndeplinirea celorlalte condiții descrise mai sus.
Cu privire la petitul privind plata a 10 zile de concediu, diferență rezultată din prevederile art.29 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de de Învățământ (2007-2008) neplătite de către pârâtul Grupul Școlar " " pentru anii școlari 2005/2006, 2006/2007 și 2007/2008 instanța urmează să-l respingă având în vedere că, potrivit dispozițiile art.144 muncii, salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă. Această obligație a salariatului de a efectua concediul în natură este instituită și prin dispozițiile Legii 128/1997, care în art.103 lit.e) prevede că, neefectuarea concediului anual dă dreptul salariatului la efectuarea acestuia în vacanțele anului școlar următor, iar potrivit art.141 alin.4 muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă, situație în care nu se regăsește reclamantul.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen legal, reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică.
In acest sens, a arătat că primele de concediu a căror plată a fost periodic suspendată prin legile bugetului de stat, sunt prevăzute de dispozițiile art.1 alin.2 din nr.OUG146/2007, în temeiul căreia aceste prime trebuiau acordate, pe lângă categoriile de personal expres nominalizate " și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu în baza legilor speciale ".
Potrivit Legii nr.128/1997, personalul didactic beneficiază de concediu de odihnă și de prima de vacanță, iar nr.OUG146/2007 își găsește aplicabilitatea în cauza de față.
In temeiul art.37 alin.1 lit. g din contractul colectiv de muncă " personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță ce se acordă odată cu îndemnizația de concediu" și aceasta în condițiile prevăzute de art. 1 alin.3 din nr.OUG146/2007 într-o singură tranșă.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și obligarea pârâților la plata primelor de vacanță pentru perioada 2005-2008, actualizate la data plății efective.
Recursul se respinge, pentru considerentele care se vor expune:
Din examinarea sentinței, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite, în cauză neexistând motive de casare sau modificare, din cele expres și limitativ prevăzute de art.3o4 Cod procedură civilă.
Este adevărat, că dreptul solicitat de recurentul reclamant este prevăzut în art.37 lit.g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură: "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu îndemnizația de concediu " și potrivit art.5o alin.12 din Legea nr.128/1997 " Personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
u toate acestea, instanța a făcut în cauză o interpretare și aplicare corectă a prevederilor legale și a reținut judicios că în bugetul propriu al unității școlare intimate nu există fondurile necesare pentru plata primelor solicitate.
Se poate observa, de altfel, că legea specială face referire la premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă și chiar dacă potrivit art.7 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă " Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților", nu se poate reține că instanța a aplicat greșit legea și că trebuia admisă acțiunea.
In acest sens, rezultă că soluția instanței s-a întemeiat pe concluzia inexistenței fondurilor necesare, respectiv că în bugetul unității nu s-a făcut dovada că există venituri proprii și că acest drept nu este prevăzut în legea specială, astfel că nu este întemeiată susținerea că aceste aspecte pot reprezenta o nerecunoaștere a dreptului solicitat, în condițiile în care el nu este prevăzut, după cum s-a menționat anterior, iar acordarea primei de vacanță se face în condițiile negociate de părți prin contractul colectiv de muncă.
Potrivit Legii învățământului republicată nr.84/1995, Art. 167*) - 1 "Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
(2. Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
(3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
(4) Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ. Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale și din alte surse, potrivit legii.
(11) Finanțarea complementară se face de la bugetul local, în raport cu necesitățile unității de învățământ preuniversitar de stat, la propunerea acesteia, și se prevede, cu prioritate, după caz, în bugetul propriu al comunei, orașului, municipiului, sectoarelor municipiului B, al municipiului B și, respectiv, al județului. Nivelul acesteia se stabilește pe baza unor programe de finanțare fundamentate de unitățile de învățământ, în funcție de amploarea nevoilor și a posibilităților de finanțare a ordonatorului principal de credite.
(12) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat pot obține venituri proprii. Acestea nu diminuează finanțarea de bază și finanțarea complementară. Unitățile de învățământ preuniversitar de stat pot organiza activități finanțate integral din venituri proprii, aprobate prin hotărâre a consiliului de administrație.
(13) Finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se fac pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ. Contractul se încheie în maximum 30 de zile de la data aprobării bugetului local. Sumele reprezentând finanțarea de bază și finanțarea complementară se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli.
(14) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare.
(15) Directorul unității de învățământ preuniversitar de stat este ordonator terțiar de credite".
De aceea, nu este întemeiată nici critica care se referă la faptul că unitățile școlare nu au bugete proprii, această susținere fiind în contradicție cu prevederile art.167 alin.14 din Legea nr.84/1995 republicată.
Nu poate fi primită nici susținerea că, în speță sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, reclamantul nefăcând parte din alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu în baza legilor speciale, iar prin Legea nr.128/1997, privind Statutul cadrelor didactice, care reprezintă legea specială nu este prevăzută acordarea dreptului solicitat de reclamant.
Nici practica judiciară de la alte instanțe și la care recurentul reclamant face referire, nu este de natură a duce la schimbarea soluției pronunțate, care este legală și temeinică, întrucât pe de o parte, în România nu este recunoscut precedentul judiciar ca izvor de drept și pe de altă parte nici nu este irevocabilă acea hotărâre și nu se cunoaște dacă s-a menținut, ca urmare a exercitării controlului judiciar.
Se reține, potrivit practicii constante a Curții Constituționale că principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite, în raport cu persoane care se află în situații diferite.
Potrivit aceleiași practici, " principiul egalității în drepturi pe de o parte, înseamnă reglementare unitară și tratament nediscriminatoriu pentru situații identice, iar pe de altă parte presupune un drept de diferențiere".
Prin decizia nr.1093/15.10.2008, Curtea Constituțională a statuat: "In ceea ce privește obligația stabilirii sursei de finanțare pentru aprobarea cheltuielilor bugetare, Curtea a constatat că acesta constituie un aspect distinct față de cel al lipsei fondurilor pentru susținerea finanțării din punct de vedere bugetar.
Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că stabilirea sursei de finanțare și insuficiența resurselor financiare din sursa astfel stabilită sunt două aspecte diferite: primul aspect este legat de imperativele art.138 alin.5 din Constituție, iar al doilea nu are caracter constituțional, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce privește relațiile dintre Parlament și Guvern. Dacă s-ar reține, că lipsa precizării exprese a sursei de finanțare presupune, implicit, inexistența sursei de finanțare, aceasta ar echivala cu o prezumție fără suport constituțional ".
Ca atare,în cauză, se constată că nu există nici motive de ordine publică, care potrivit art.306 alin.2 Cod procedură civilă, pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu și care să atragă casarea sau modificarea sentinței, care este legală și temeinică, astfel că în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.631/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți GRUPUL ȘCOLAR, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, CONSILIUL JUDEȚEAN
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.CȘ
Tehn.MM/2ex/11.12.2009
Președinte:Camelia ȘeleaJudecători:Camelia Șelea, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
