Obligație de a face. Decizia 1406/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.1406
Ședința publică de la 26 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.387 din 02 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- prin care s-a respins apelul împotriva sentinței civile nr.17843 din 05 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul pârât, lipsind intimatul reclamant.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că recurentul pârât nu a depus taxa judiciară de timbru.
Recurentul pârât a depus taxa judiciară de timbru, în cuantum de 10 lei și înscrisuri.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul pârât a solicitat admiterea recursului, conform motivelor scrise, modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii acțiunii. A solicitat cheltuieli de judecată, efectuate în toate stadiile procesuale, fără însă a fi dovedite.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
1. Prin sentința civilă nr. 17483 din 05.12.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-,s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtului și s- admis cererea reconvențională.
A fost obligat pârâtul să- permită reclamantului să ridice gardul de scândură de la proprietatea pârâtului pe lungimea de 33
A fost stabilită linia de hotar între proprietatea reclamantului și cea a pârâtului conform schiței anexe raportului de expertiză, pe actualul amplasament. Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și obligat pârâtul către reclamant la 50 lei cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut că autoarei pârâtului s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1,26 ha teren pe raza localității, fiind eliberat titlul de proprietate nr. 1793/2005, teren din care 2200 mp se află în intravilanul localității în T 23 P 164 și 164/1, fiind încheiat și procesul - verbal din 23.05.2006 cu dimensiunile terenului, respectiv lungime 86 iar lățime 27,5 m respectiv 25
S- mai reținut că reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1000 mp pe raza localității, în 213 165 fiindu- eliberat titlul de proprietate 169-9655/1994, teren care pe latura de E se învecinează cu proprietatea pârâtului.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză, s- reținut că hotarul dintre cele două proprietăți este stabilit în mod corect în funcție de actele de proprietate.
Potrivit art.584 civ. orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa. Pentru ca acțiunea în grănițuire să fie admisibilă trebuie ca cele două proprietăți să fie limitrofe, în speță proprietatea reclamantului învecinându-se pe latura de est cu cea pârâtului.
Pe baza probelor administrate, în raport de disp. art. 584 civ. instanța a admis cererea reconvențională formulată de pârât și a stabilit linia de hotar între proprietatea reclamantului și cea a pârâtului conform schiței anexe raportului de expertiză, pe actualul amplasament.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, s- reținut că gardul stradal al proprietății pârâtului - de scândură- pe o lungime de aprox. 30 a fost ridicat de reclamant în perioada când terenul îi era atribuit ca lot în folosință( ).
În ceea ce privește pomii pe care reclamantul a solicitat să- ridice de pe terenul pârâtului, martorii audiați la propunerea reclamantului au arătat că nu cunosc dacă aceștia sunt plantați pe terenul reclamantului sau pe cel al pârâtului ( ), martorii audiați la propunerea pârâtului arătând că cei aflați pe terenul pârâtului au fost plantați de către acesta ( ), iar nu de către reclamant.
Față de aceste considerente, în raport de disp. art.1073 civ. instanța constatat că acțiunea reclamantului este parțial întemeiată cu privire la gardul stradal de scândură urmând să o admită și să oblige pe pârât să- permită reclamantului să ridice gardul de scândură de la proprietatea pârâtului pe lungimea de 33
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În apelul declaratde pârâtul, s-a arătat în esență că în mod nelegal instanța a deplasat hotarul în favoarea reclamantului, acordându-i mai mult decât are în proprietate.
A invocat de asemenea excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de împrejurarea că mama sa este titulara dreptului de proprietate,. În privința acestui motiv de apel, în ședința de judecată din data de 9 septembrie 2008, apelantul a învederat că a înțeles să renunțe la excepția invocată, acesta având calitate de unic moștenitor al mamei sale decedată în anul 1988.(fila nr.22 din dosarul de apel)
În apelul declaratde reclamantul s-a arătat că instanța nu a dispus administrarea probelor necesare soluționării acțiunii, că deși pârâtul nu a formulat cerere reconvențională, instanța i-a încuviințat proba cu expertiza pentru care a fixat obiective în legătură cu pretențiile sale. Nu au fost clarificate aspectele în legătură cu cei 100 de pomi, iar cererea a fost respinsă fără nici o motivare și fără a lua în considerare declarațiile martorilor.
În apel, a fost încuviințată suplimentarea raportului de expertiză având ca obiective stabilirea liniei de hotar și delimitarea celor două proprietăți în funcție de actele de proprietate, să se stabilească linia de hotar și să se delimiteze cele două proprietăți, în funcție de suprafețele de teren înscrise în actele de proprietate deținute de fiecare dintre cele două părți, iar nu de suprafețele de teren deținute în posesie de către aceștia, să se precizeze pe terenul cărei părți se află cei 100 de pomi precum și gardul de scândură de 33 metri liniari, în ce titluri de proprietate se regăsesc terenurile în litigiu, ce construcții au pe acestea, dimensiunile terenurilor pe laturi (lungime, lățime la ambele capete) având în vedere forma de trapez, vecinătăți, dacă s-au mutat îngrădirile de la vechiul amplasament și cărei părți aparține (gardul), dacă vreuna dintre părți a ocupat din terenul celeilalte și ce suprafață.
2. Prin decizia civilă nr. 387 din 2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-au respins apelurile formulate de reclamantul domiciliat în comuna, sat, jud. D și de pârâtul cu domiciliul în C,-,. 2.. 1,. 4, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 17483 din 05.12.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat instanței defrișarea unui număr de 100 de pomi plantați de acesta și demolarea unui gard cu lungimea de 33 ml care îi aparține.
În ședința de judecată din data de 23 mai 2007, judecătoria a administrat proba cu interogatoriul pârâtului și începând cu acest termen de judecată s-a considerat învestită cu o cerere având ca obiect grănițuirea proprietăților.
Prin urmare, motivul de apel ce vizează pronunțarea instanței asupra unui lucru ce nu s-a cerut, a fost apreciat ca nefondat.
Din mijloacele de probă administrate, martori și expertiza efectuată atât la prima instanță cât și în apel, tribunalul a constatat că linia de hotar stabilită corespunde suprafețelor de teren la care sunt îndreptățiți atât reclamantul cât și pârâtul și mai mult, a ținut seama de împrejurarea că ambele părți dețin în fapt suprafețe mai mari de teren. A fost privit ca neîntemeiat motivul de apel formulat de apelantul privind acordarea unei suprafețe de teren reclamantului, așa cum s-a arătat, instanța a soluționat o acțiune în grănițuire și a păstrat amplasamentul liniei de hotar conform raportului de expertiză.
În ceea ce privește apelul declarat de apelantul, observând declarațiile martorilor audiați, s-a constatat că acestea nu confirmă și nu dovedesc susținerile reclamantului privitor la cei 100 de pomi, martorii neavând cunoștință de aceste împrejurări, astfel că depozițiile s-a apreciat că nu sunt concludente.
Depoziția martorului, care a aratat doar că știe că există niște pomi, dar nu are cunoștință dacă se află pe linia de hotar, a fost privită ca neconcludentă și că nu se coroborează cu alt mijloc de probă pentru a avea valoare probatorie.
3. Impotriva acestei hotărâri judecătorești, a declarat recurs apelantul pârât, în termen, motivat și timbrat.
Criticile sunt in esenta urmatoarele: în mod greșit tribunalul a respins apelul și a păstrat sentința greșită pronunțată de prima instanță, reținând că nu s-a făcut dovada existenței unei ulițe cu lățime de 2 și o lungime de 81, veche de peste 40 de ani, nefiind luate în seamă declarațiile martorilor în vărstă de 85 de ani, și. De asemenea, nu s-a avut în vedere faptul că proprietatea reclamantului trebuie să aibă pe latura de nord o lățime de 33 m- potrivit încheiat de primărie, iar la fața locului, expertul a stabili o lățime de 35, cu 2 mai mult decât are dreptul intrând astfel în proprietatea pârâtului care și-o reîntregește cu ulița.
Solicita admiterea recursului, așa cum a fost formulat.
In drept, recursul a fost motivat, fiind invocate disp. art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și 10 Cod procedură civilă.
S-au depus: taxă timbru, procesul verbal încheiat de Primăria la data de 23.05.2006, Planul de situație - întocmit de expertul cauzei și declarații extrajudiciare.
Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare.
Recursul este nefondat si se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
Potrivit art. 305 Cod procedură civilă, în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.
Din această perspectivă legală, în recurs, pârâtul a depus la dosar anumite înscrisuri, proba admisibila în condițiile art. 305 Cod procedură civilă, dar acestea fie nu sunt noi, fie nu sunt înscrisuri (ca dovadă, respectiv mijloc de probă), în sensul la care se referă legea. Astfel, procesul verbal întocmit de primărie, există la dosar - fila 5 dosar fond, iar planul de situație întocmit de expert, face parte integrantă din proba cu expertiza efectuată în condițiile art. 201 și urm. Cod procedură civilă, atestând cu această valoare, o stare de fapt și nefiind administrat în cauză ca dovadă cu înscrisuri în sensul art. 172 și urm. Cod procedură civilă.
De asemenea, declarațiile extrajudiciare, nu sunt înscrisuri - ca mijloc de probațiune, în sensul definit de art. 1171 - 1190 Cod civil, chiar dacă sunt consemnate pe un suport material de hârtie, în realitate fiind adevărate declarații de martori. Or, pe de-o parte, acestea sunt extrajudiciare, nefiind administrate nemijlocit în fața instanței în condițiile art. 186 și urm. Cod procedură civilă și, pe de altă parte, dacă ar fi cerută ca declarație judiciară, proba cu martori nu este admisibilă în fața instanței de recurs, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario disp. art. 305 Cod procedură civilă.
Prin urmare, în recurs - pârâtul nu a depus înscrisuri noi care să conduca la o reconfigurare a starii de fapt si sa demonstreze contrariul celor reținute de instanțele de fond.
Sustinerile recurentului care privesc faptul ca in mod gresit s- stabilit starea de fapt și că nu s-a avut în vedere fie existența uliței, fie dimensiunea mai mare a lățimii terenului reclamantului pe latura de nord și acapararea ca urmare, de către reclamant a unei porțiuni din terenul pârâtului, sunt imprejurari de fapt circumscrise aceleiasi chestiuni si vizeaza netemeincia deciziei recurate, iar nu nelegalitatea acesteia.
Mai mult, prin expertiza realizată în cauză și confirmată definitiv de instanțele de fond, s-au identificat terenurile celor două părți în raport cu Titlurile de proprietate ale acestora, s-a stabilit că fiecare deține și folosește în fapt mai mult decât în Titlu, iar în ceea ce-l privește pe pârât - ulița la care se referă, practicată pe latura de est spre vecinul, face parte integrantă din 1793/2005 eliberat pe numele acestuia și intrat în circuitul civil.
Or, potrivit art. I pct. 106 din OUG 138/2000 privind modificarea codului d e procedură civilă, Capitolul II "Recursul" al Titlului IV - ordinare de atac, din Cartea a II -a, a devenit Capitolul I - Recursul, al Titlului V - extraordinare de atac - Cartea a II - Cu alte cuvinte, recursul a devenit din cale ordinară de atac, o cale extraordinară de atac.
Totodată, prin OUG 138/2000 art. I pct. 112, s-au abrogat dispozițiile art. 304 pct. 11 cod procedură civilă, potrivit cărora era posibilă reformarea unei hotărâri judecătorești atunci când aceasta se întemeia peo greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
De asemenea, disp. art. 304 pct. 10 cod procedură civilă - invocate de către recurent, potrivit cărora era supusă recursului hotărârea pronunțată în condițiile în care instanțanu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, au fost abrogate prin art. I pct. 49 din Legea 219/2005 privind aprobarea OUG 138/2000 de modificare a codului d e procedură civilă.
În aceiași ordine de idei, se impune a se sublinia și modificarea legislativă operată prin art. I pct. 7 al Legii 195/2004 de aprobare a OUG 58/2003 de modificare a codului d e procedură civilă, la nivelul aceluiași articol, în partea introductivă. Potrivit noului text de lege, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în situațiile enumerate (pct. 1 - 9), numai pentru motive de nelegalitate,spre deosebire de dispozițiile anterioare care, deși făceau distincția între motivele de casare și cele de modificare, nu distingeau între motivele de nelegalitate și cele de netemeinicie.
În consecință, criticile din recurs invocate de recurent vizează exclusiv modul greșit de stabilire a stării de fapt și nu pot fi examinate in calea de atac extraordinara a recursului.
În concluzie, în calea extraordinară de atac a recursului, nu mai este posibilă analizarea unor motive ce vizează netemeinicia unei hotărâri judecătorești, controlul judiciar urmând a se exercita numai din perspectiva motivelor de nelegalitate, care corespund situațiilor expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 cod procedură civilă.
Or, fata de starea de fapt definitiv retinuta în instanța de apel, desprinsa in urma evaluarii probelor administrate: martori, înscrisuri și expertiza- concluzia aceleiasi instante cu privire la aplicarea corectă a legii în primă instanță, respectiv a disp. art. 584 cod civil și art. 1073 Cod civil, apare concordanta, judicioasa si legala, nefiind incident cazul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, privind aplicarea greșită a legii.
Invocarea de către recurent a cazurilor de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 6, 7 și 8 Cod procedură civilă, este pur formală și nu îndatorează instanța de recurs să analizeze calea de atac și din aceste perspective, în lipsa prezentării unor motive și argumente în susținerea acestora, vizând faptul că instanța de apel fie ar fi acordat mai mult decât s-a cerut, sau că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau acestea sunt contradictorii, ori că instanța a interpretat greșit un act juridic dedus judecății.
Acestea sunt considerentele pentru care, in baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedura civila, nesubzistand niciun caz de recurs de modificare prev. de art. 304 pct.6, 7, 8, și 9 Cod procedura civila si neexistand cazuri de recurs de casare de ordine publica ce se ridica si din oficiu de instanta si se pun in dezbaterea partilor, potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, recursul de fata se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.387 din 02 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- prin care s-a respins apelul împotriva sentinței civile nr.17843 din 05 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 noiembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red. Jud.
2 ex/22.12.09
Tehnored.
Jud. fond
Jud. apel
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun, Tatiana Rădulescu
