Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia 1398/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr. 1398
Ședința publică de la 26 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.314 din data de 09 martie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea, reprezentată de avocat -, lipsind intimații, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței cererea de repunere pe rol formulată de contestatoarea; prin serviciul registratură al instanței, intimații și, au depus întâmpinare, solicitând judecarea cauzei în lipsă, după care;
Avocat -, pentru contestatoarea, a arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de strămutare formulată de petenta.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra contestației în anulare de față.
Avocat -, pentru contestatoarea, a solicitat admiterea recursului, conform motivelor scrise, desființarea deciziei civile atacate și stabilirea unui termen de judecată pentru rejudecarea recursului.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia civilă 1723 din 1 noiembrie 2007, Tribunalul Olta admis recursul reclamanților și, a casat sentința civ. nr. 1655/9 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria CARACAL în dosarul nr-și a trimis cauza pentru rejudecare, reținându-se că s-a făcut dovada certă că, deși nu s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare scris, reclamanții au achitat până la data de 19.12.2006, suma de 350.000 lei din totalul prețului de 650.000 lei și că declarația dată de pârâtă la 19.12.2006 în fața organelor de cercetare penală, reprezintă un început de dovadă în favoarea reclamanților, astfel că instanța de fond urma să administreze probe pentru a se dovedi voința reală a părților, prețul real achitat și negociat și obiectul convenției.
Cauza a fost înregistrată sub nr-, iar la data de 16.01.2008, intervenienta și-a precizat cererea de intervenție în sensul că a solicitat evacuarea reclamanților din imobilul proprietatea sa dobândit prin actul autentic de vânzare cumpărare transcris în cartea funciară.
Prin sentința civilă nr. 1655/09.04.2008, pronunțată de Judecătoria CARACAL, în dosar nr-, s-a respins cererea privind constatarea valabilității convenției de vânzare cumpărare încheiată între reclamanți și pârâtă, s-a constatat că reclamanții au efectuat îmbunătățiri la imobil constând în garduri împrejmuitoare și garduri despărțitoare în interiorul curții, 200 Ť. baie, hidrofor, sleit fântâna, construit marchiză, instalație de apă în grădină, cotețe de păsări, afumătoare, pentru porci, schimbat două uși interioare, schimbat două tocuri ferestre, zugrăvit interior, zugrăvit balconul exterior.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta împotriva reclamanților.
S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta.
Au fost obligați reclamanții să lase intervenientei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul compus din suprafața de 2539 mp. teren intravilan împreună cu locuința construită din cărămidă acoperită cu țiglă având 4 camere, bucătărie și hol, o anexă construită din cărămidă, acoperită cu țiglă având două camere, magazie, garaj din calupi de beton acoperit cu plăci de azbociment, situat în comuna sat având ca vecini la R-DC 16, la -, la MZ- Gh. la MN- DC 18, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1478/10.04.2007 la Biroul notarilor publici și.
S-a respins ca neîntemeiat, capătul de cerere formulat de intervenientă privind obligarea reclamanților la despăgubiri bănești pentru lipsa de folosință a imobilului.
S-a dispus evacuarea reclamanților din imobilul dobândit de intervenientă, conform contractului de vânzare cumpărare nr.1478/10.04.2007.
S-a respins cererea formulată de reclamanți pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare 1478 din 10.04.2007, ca neîntemeiată.
S-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, pârâta și intervenienta, renunțând conform declarației din 28.05.2008, la recursul declarat.
Prin încheierea din 8 decembrie 2008, s-a pus în discuția părților calificarea căii de atac în raport de capătul de cerere privind evacuarea, stabilindu-se că este apelul.
Prin decizia civilă nr. 361 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olts -a respins apelul declarat de reclamanții și și s-a luat act că pârâta și intervenienta au renunțat la apelurile declarate.
Pentru se pronunța astfel tribunalul a reținut că între părți s-a încheiat în cursul lunii iunie 2004 un antecontract de vânzare cumpărare care, nu a transmis dreptul de proprietate însă născut în sarcina promitentei vânzătoare - obligația transmiterii acestui drept.
Imobilul a fost vândut către intervenienta prin actul autentic de vânzare cumpărare nr.1478 din 10.04.2007 încheiat la Biroul notarilor publici și, astfel încât terțul este în prezent deplin proprietar, iar instanța nu mai poate valida convenția inițială prin care s-a promis încheierea actului de vânzare.
S-a arătat că reclamanții au posibilitatea obținerii de despăgubiri pentru nerespectarea promisiunii de a vinde într-o cauză separată pentru recuperarea integrală a prejudiciului încercat, a contravalorii investiției și a sumei de bani achitate, împrejurare recunoscută de pârâtă în declarația din 19.12.2006 dată în fața organelor de cercetare penală - fila 41 dosar fond.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, motivând că în contractul de vânzare cumpărare încheiat, este falsă mențiunea privind neînstrăinarea bunului către o altă persoană, deoarece intervenienta a recunoscut calitatea de proprietari a reclamanților prin cererea formulată în instanță la o zi după cumpărare, ceea ce duce la concluzia că este cumpărător de rea credință. Recurenții au susținut că au dovedit încheierea convenției lor cu pârâta, care a fost ignorată de instanțe, că au dovedit că imobilul a fost scos la vânzare și prețul era afișat iar părțile au negociat prețul de 36 100 lei, că la data vânzării către intervenientă imobilul era în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 314/ 9 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVAs -a admis recursul declarat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 361 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr- și a sentinței civile nr. 1655 din 09 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria CARACAL în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta și intervenienta.
A modificat decizia nr. 361 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr- în sensul că a admis apelul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. nr. 1655 din 09 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria CARACAL în dosar nr-.
A schimbat sentința civilă nr. nr. 1655 din 09 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria CARACAL în dosar nr- în parte. A admis acțiunea precizată în parte formulată de reclamanții, împotriva pârâtei și în contradictoriu cu intervenienta.
A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1478/10.04.2007 de BNP &, încheiat între pârâtă și intervenientă, având ca obiect imobilul din com. sat nr. 38, jud.
A constatat valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare încheiată în iunie 2004 între reclamanți și pârâtă pentru imobilul din com. sat nr. 38, jud. O, compus din casă cu 3 camere, sală, hol, bucătărie, și magazie și terenul aferent de 1.500. Prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare cumpărare.
A respins cererea privind constatarea îmbunătățirilor efectuate de reclamanți la imobil.
A respins cererea de intervenție formulată de intervenienta.
S-au menținut dispozițiile sentinței referitoare la respingerea cererii reconvenționale.
Pentru a se pronunța astfel Curtea de APEL CRAIOVAa avut în vedere următoarele considerente:
Tribunalul a caracterizat corect convenția dintre reclamanți și pârâtă ca fiind un antecontract de vânzare cumpărare, care a născut obligația de a transmite bunul în viitor, modificând astfel considerentele judecătoriei, instanță ce a considerat că nu se poate confirma convenția, deoarece nu există un înscris din care să rezulte acordul părților. Tribunalul a procedat în concordanță cu decizia anterioară pronunțată de o instanță de recurs, care a statuat cu putere de lucru judecat că declarația dată de pârâtă în fața organelor de urmărire penală reprezintă un început de dovadă scrisă, completat ulterior cu declarațiile martorilor.
În calitate de beneficiari cumpărători în antecontractul de vânzare cumpărare, reclamanții justifică un interes pentru formularea cererii de constatare a nulității contractului autentic intervenit între pârâtă și intervenientă, cu care și-au completat acțiunea inițială, iar cu privire la această cerere se constată că instanțele de fond nu au făcut o corectă aplicare a legii.
Considerând că obligația asumată de pârâtă față de reclamanți nu mai poate fi executată întrucât pârâta a pierdut proprietatea bunului, tribunalul a ignorat posibilitatea de a analiza cu prioritate cauzele de nulitate a contractului de vânzare cumpărare circumscrise relei credințe a părților ce a fost invocată de reclamanți.
Deși în contractul autentic s-a consemnat că părțile au declarat că imobilul nu este în litigiu, a doua zi după încheierea actului, cumpărătoarea a formulat cerere de intervenție în dosarul judecătoriei, care avea ca obiect acțiunea reclamanților privind constatarea vânzării bunului ( fila 3o dosar), ceea ce demonstrează că avea cunoștință despre litigiu.
În plus, deși reclamanții locuiau în imobil de câțiva ani, intervenienta a cumpărat fără a vizita mai întâi imobilul, fără a-i cunoaște amplasamentul și structura, ceea ce este contrar comportamentului unui cumpărător diligent. Faptul că intervenienta cumpărătoare cunoștea că imobilul este ocupat de alte persoane decât proprietarul, că nu a luat legătura cu aceștia pentru a se interesa de situația bunului ce intenționa să îl cumpere, constituie o dovadă că a acționat cu rea credință, convenția încheiată având o cauză ilicită, ceea ce justifică admiterea cererii reclamanților privind constatarea nulității vânzării.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, formulat contestație în anulare intimata pârâtă, în termen și motivat.
Motivele invocate sunt următoarele:
1. Cauza a fost soluționată de instanța de recurs cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, întrucât sentința civilă nr. 1655 din 9 aprilie 2008 Judecătoriei Caracal nu era supusă apelului, ci recursului - față de obiectul cauzei, astfel că în mod nelegal Tribunalul Olta recalificat calea de atac și a soluționat un apel. De asemenea, calificarea greșită a naturii juridice a cererii de intervenție determinat investirea greșită și contrară legii a căii de atac a apelului la Tribunal și a recursului la Curtea de Apel. Astfel, obiectul cererii de intervenție l-a constituit în mod corect o acțiune în revendicare ce trebuia timbrată la valoare, iar nu o evacuare - acțiune inadmisibilă, de vreme ce între părți nu erau raporturi locative. Prin urmare, Curtea de apel trebuia să verifice dacă era competentă în mod legal să judece cauza și, în cazul în care stabilea că tribunalul s-a investit în mod greșit cu apel, trebuia să caseze și să trimită cauza pentru o legală soluționare la instanța competentă.
2. Dezlegarea dată pricinii în recurs, este rezultatul unei greșeli materiale. Instanța de recurs nu a observat, din greșeală că numele pârâtei din această cauză este și al intervenientei, iar nu și, cum apar în hotărâre. Totodată, instanța de judecată nu a observat că imobilele în litigiu au aparținut numiților și soțului săi, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare întocmit în formă autentică - mențiune existentă și în CF nr. 135. De asemenea, aceeași isituație există și în cazul dobânditorilor subsecvenți, calitate de coproprietar având și soțul intervenientei -.
În concluzie, instanța a dispus asupra dreptului de proprietate pentru imobilele în litigiu fără a observa care sunt proprietarii și fără ca aceștia să figureze ca părți în proces, pentru ca hotărârea să le fie opozabilă și să-și facă apărări în cauză. Arată că, necercetarea din greșeală a contractului de vânzare cumpărare și a extrasului CF, acte esențiale în prezenta cauză pentru determinarea corectă și legală a cadrului procesual din punctul de vedere al persoanelor care au calitate procesuală în cauză - reprezintă o gravă eroare, determinantă pentru soluția ce s-a dat în cauză.
Solicită admiterea contestației în anulare, modificarea hotărârii pronunțate și respingerea recursului ca nefondat. Oral, prin apărător - a solicitat anularea deciziei și fixarea unui termen pentru judecarea recursului.
În drept invocă disp. art. 317 alin. 1 pct. 2 și 318 teza I Cod procedură civilă.
Intimații recurenți și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Contestația în anulare de față este nefondată și se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, iar nu de reformare, care se adresează aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, iar cazurile și condițiile în care se poate promova o astfel de cale de atac sunt expres și limitativ prevăzute de lege, în art. 317 și 318 Cod procedură civilă.
1. Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivul arătat mai jos,numai dacăaceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, respectiv când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență - potrivit art. 317 alin. 1 pct. 2. Cod procedură civil.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivul mai sus-arătat, în cazul când acest motiv a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanța l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond, așa cum rezultă din prevederile art. 317 alin. 2 Cod procedură civilă.
În cauză, calea de atac a recursului promovată de adversarii procesuali ai contestatoarei, a fost soluționată pe fond, fiind admisă, iar nu respinsă. Prin urmare, orice discuție legată de pronunțarea hotărârii cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, nu poate fi primită pe calea contestației în anulare, nefiind îndeplinite cerințele din ipoteza normei, enunțate în precedent. Cu alte cuvinte, motivul privind încălcarea normelor de ordine publică de competență, ar putea fi analizat în cadrul contestației în anulare numai dacă acesta nu a putut fi invocat pe calea recursului, sau deși invocat, fie s-a respins întrucât presupunea cercetări de fapt, fie nu s-a analizat, recursul fiind respins fără a fi cercetat în fond.
Or, în cauză în fața instanței de recurs, contestatoarea de astăzi, nu a declarat recurs fiind mulțumită de soluția dată pe fond de tribunal și - deși putea teoretic, nu a ridicat nici pe calea întâmpinării vreo problemă legată de nesocotirea unor dispoziții legale de ordine publică privitoare la competență și, pe de altă parte, recursul a fost cercetat pe fond, fiind admis, iar nu respins. Oricum, în cazul respingerii recursului, nefiind formulat de pârâta contestatoare, aceasta din urmă, bineînțeles că nu ar fi avut interes să ceară retractarea unei asemenea decizii.
În altă ordine de idei, necompetența este de ordine publică, potrivit disp. art. 159 pct. 1 - 3 Cod procedură civilă, când pricina nu este de competența instanțelor judecătorești, când pricina este de competența unei instanțe de alt grad și când pricina este de competența unei alte instanțe de același grad și pe care părțile nu o pot înlătura.
Or, în speță, contestatoarea nu ridică direct, ci indirect problema unei competențe materiale în soluționarea căii de atac împotriva sentinței civile pronunțate în primă instanță de Judecătoria CARACAL, invocând aplicarea greșită în cauză de către tribunal a disp. art. 2821Cod procedură civilă - care reglementează categoriile hotărâri pronunțate în litigii civile, ce nu sunt supuse căii de atac a apelului (ci recursului).
Este de presupus - în raport cu raționamentul expus de contestatoare, că aplicarea greșită a acestor dispoziții legale, ar fi avut ca efect nesocotirea dispozițiilor legale enunțate în precedent - art. 159 pct. 2 Cod procedură civilă când pricina eventual (în recurs împotriva sentinței), este de competența unei instanțe de alt grad (tribunal, iar nu C), respectiv ale art. 3 Cod procedură civilă, care reglementează competența materială tribunalelor ca instanțe de recurs, iar nu și ale art. 3 pct. 3 Cod procedură civilă - care reglementează competența materială curților de apel ca instanțe de recurs.
Pe de-o parte, chestiunea legată de calificarea căii de atac împotriva sentinței, respectiv de interpretarea și aplicarea disp. art. 2821Cod procedură civilă de către tribunal, este o problemă de drept care nu se încadrează în cazul de contestație în anulare invocat în cauză, încadrându-se într-un caz de recurs de casare, vizând nelegalitatea deciziei pronunțate de tribunal, ce nu poate fi repusă în discuție în calea de atac de retractare a deciziei. De asemenea, pentru aceleași motive, și calificarea juridică, respectiv stabilirea temeiului în drept al cererii de intervenție și admisibilitatea acesteia în raport cu obiectul - vizează nelegalitatea deciziei pronunțate de tribunal și nu poate fi repusă în discuție într-o cale de atac de retractare.
În orice caz, Tribunalul O l t, era competent material și teritorial, să soluționeze calea de atac - apel sau recurs, împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria CARACAL. Pe de altă parte, odată pronunțată o soluție în apel d e către Tribunal, Curtea de APEL CRAIOVA era competentă material și teritorial, să soluționeze calea de atac a recursului - potrivit disp. legale enunțate în precedent și ale art. 282 alin. 1 teza I și art. 299 alin. 2 Cod procedură civilă.
2 . Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, potrivit art. 318 alin. 1 teza I Cod procedură civilă
- Prin greșeală materială, în sensul disp. art. 318 alin. 1 teza I cod procedură civilă, se înțelege o eroare materială în legătură cu aspecte formale ale judecării cauzei și care a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Este vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța involuntar, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care stau la baza soluției pronunțate. Astfel, sunt greșeli materiale potrivit acestor dispoziții legale: - respingerea unui recurs ca tardiv, în funcție de data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la poștă, înlăuntrul termenului de recurs, potrivit art. 104 cod procedură civilă; - anularea greșită a recursului ca netimbrat, deși la dosar se află dovada achitării taxei de timbru și chitanța nu a fost observată;- anularea greșită recursului ca fiind făcut de o persoană fără calitate, deși la dosar se află procura dată reprezentantul părții, care nu a fost observată;- pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri decât cea care a fost atacată cu recurs.
În consecință, textul de lege vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, sau de stabilire a cadrului procesual cu privire la obiect și părți. O altă interpretare a acestor dispoziții legale ar da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea, iar nu unei instanțe superioare, de modul în care, de exemplu, a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți sau de modul în care a analizat motivele de recurs sub aspectul legalității - ceea ce ar echivala cu dreptul părților de a obține reformare a hotărârii, ceea ce este inadmisibil.
Motivele arătate de contestatoare, în susținerea ideii că erorile cu privire la nume, respectiv în loc de, în loc de - nu se vor primi. Pretinsele greșeli cu privire la nume - nu se încadrează în categoria greșelilor materiale la care se referă ipoteza normei, astfel că scrierea lor în altfel, nu conducea la un alt rezultat al judecății, fiind eventual greșeli materiale în sensul art. 281 Cod procedură civilă, în măsura în care s-au produs la nivelul unei anumite instanțe. În ceea ce o privește pe contestatoarea de astăzi, aceasta a fost conceptată și citată cu prenumele de - fond, apel și recurs.
De asemenea, neconceptarea și necitarea soților și, ai pârâtei și intervenientei, nu constituie o eroare materială în sensul definit de lege, instanța respectând cadrul procesual cu privire la părți, așa cum a fost determinat prin cererile de chemare în judecată, neputând fi lărgit din oficiu, față de principiul disponibilității părților în procesul civil.
Pe cale de consecință, o discuție cu privire la inopozabilitatea hotărârii finale față de anumite persoane care ar fi avut interes să stea în judecată și care ar fi fost lipsite în acest mod, de posibilitatea de a se apăra, nu se poate purta în cadrul căii de atac de retractare a contestației în anulare.
Așadar, nu pot fi invocate în calea extraordinară contestației în anulare greșeli care nu sunt formale și care s-ar putea încadra în eventuale greșeli de judecată, în condițiile în care acestea din urmă nu pot fi invocate decât în căi de atac de reformare, căi ce au fost epuizate în cauză.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Mitrea României, a reamintit faptul ca principiul securitatii raporturilor juridice implica respectarea principiului res iudicata, conform caruia nicio parte nu este indreptatita sa solicite o revizuire a unei hotarari definitive si irevocabile, obligatorii si, mai ales, nu in scopul de a obtine o rejudecare si o noua analiza a cauzei.
Prin urmare, contestația de față este nefondată și se va respinge ca atare, nefiind îndeplinite cerințele prev. de art. 317 alin. 1 pct. 2, alin. 2 și ale art. 318 alin. 1 teza I Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.314 din data de 09 martie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 noiembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red. Jud.
2 ex/21.12.09
Tehnored.
Jud. fond..
Jud, apel
Gh.
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun, Tatiana Rădulescu
