Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 760/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 760
Ședința publică din 2 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
La ordine, judecarea recursului declarat de reclamanții, -, și, prin Sindicatul zona R, cu sediul în municipiul R,-, județul S, împotriva sentinței nr. 734 din 06 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal se prezintă liderul de sindicat G, pentru reclamanții recurenți, lipsă fiind aceștia, precum și reprezentanții pârâților intimați: Inspectoratul școlar județean S, Școala de arte și meserii și Consiliul național pentru combaterea discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind, reprezentantul recurenților precizează că începând cu data de 1 mai 2008 reclamanții primesc sporul solicitat.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, dă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul reclamanților recurenți, G, precizând că își restrânge acțiunea pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 1 mai 2008, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava - Secția civilă și înregistrată la data de 16.01.2009, reclamanții, -, și au chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul școlar al județului S și Școala de arte și meserii, pentru a fi obligați să acorde personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic sporul pentru condiții vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază pentru personalul care în realizarea sarcinilor de serviciu lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru, pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii acțiunii, actualizate în raport cu rata inflației la data plății, precum și la plata în continuare a acestui spor de la data pronunțării hotărârii și până la încetarea raporturilor de serviciu, cu obligarea pârâților la înscrierea în carnetul de muncă al fiecărui reclamant și în celelalte evidențe salariale a mențiunilor corespunzătoare acestor drepturi salariale.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în sistemul de învățământ sunt cadre didactice, cadre didactice auxiliare și personal nedidactic care își desfășoară activitatea utilizând efectiv calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru, iar utilizarea calculatorului poate duce la dobândirea unor afecțiuni, astfel că se impune acordarea sporului salarial în condițiile legii pentru condiții vătămătoare. Au mai arătat reclamanții că, în legătură cu măsura protecției și securității în muncă, sporurile la salariu pot fi stabilite până la valoarea maximă permisă de lege, pentru locurile de muncă cu condiții grele sau vătămătoare, mai ales că aceste sporuri pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a unui drept distinct.
Au susținut reclamanții că sporul de calculator de 15% din salariul de bază pe care îl solicită a fost și este acordat anumitor categorii de salariați din anumite domenii, iar în măsura în care legea este aplicabilă tuturor în mod egal se încalcă în acest fel principiul nediscriminării. Reclamanții au mai precizat că în fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică la începutul anului școlar are loc controlul medical efectuat de personalul de specialitate din cadrul medicinii muncii și, cu acest prilej, au fost expertizate locurile de muncă cu risc pentru sănătate, datorită faptului că se lucrează la calculator, angajatul expunându-se radiațiilor emise în timpul efectiv de lucru.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 6 alin. 2 și art. 241 alin. 1 lit. d din Codul muncii, art. 8 lit. c din HG nr. 281/1993, Legea nr. 54/2003, Legea nr. 128/1997, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007- 2010 și Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ.
Pârâții, legal citați, nu au formulat apărări în cauză.
Prin sentința civilă nr. 734 din 6 aprilie 2009, Tribunalul Suceavaa respins acțiunea formulată de reclamanți, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt salariații pârâtei Școala de arte și meserii, în funcții de cadre didactice, cadre didactice auxiliare și personal nedidactic, în baza unor contracte individuale de muncă, astfel cum rezultă din adeverințele depuse la dosar. Că, potrivit art. 8 alin. 1 lit. c din HG nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, cu modificările ulterioare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, poate fi acordat un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, pentru condiții grele de muncă. Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de către ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului muncii și protecției sociale și al Ministerului finanțelor publice. De asemenea, potrivit art. 24 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007- 2010 încheiat conform art. 10 și 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul muncii, solidarității sociale și familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006, pentru prestarea activității în locurile de muncă cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, salariații au dreptul, după caz, la sporuri la salariul de bază, durată redusă a timpului de lucru, alimentație de întărire a rezistenței organismului, echipamente de protecție gratuit, materiale igienico-sanitare, concedii suplimentare, prevăzute de contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unități, unități și instituții, precum și de reducerea vârstei pentru pensionare cu duratele prevăzute în lege. Totodată, conform art. 43 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003-2004, înregistrat la Ministerul muncii, solidarității sociale și familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004, pentru prestarea activității în locurile de muncă cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea salariații primesc sporuri la salariul de bază, durată redusă a timpului de lucru, alimentație specifică, concedii suplimentare, reducerea vârstei de pensionare, echipamente și materiale de protecție gratuite. De asemenea, potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, din analiza actelor normative anterior menționate, instanța de fond a reținut că prin art. 8 alin. 1 lit. c din HG nr. 281/1993 nu s-a stabilit în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept, ci a fost instituită o posibilitate a salariaților de a beneficia de acest drept, care este condiționat în ceea ce privește aplicarea la instituțiile bugetare de stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare de către ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului muncii și protecției sociale și al Ministerului finanțelor. Or, reclamanții nu au dovedit în cauză faptul că Ministerul educației și cercetării ar fi stabilit că locurile lor de muncă se încadrează în condiții grele de muncă, mărimea concretă a sporului ori condițiile de acordare, iar acest drept nu le-a fost plătit. De asemenea, tribunalul a reținut că prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 încheiat conform art. 10 și 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul muncii, solidarității sociale și familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006 (art. 24 alin. 1) nu s-a prevăzut imperativ acordarea acestui drept, ci acordarea sa a fost condiționată de prevederea lui în contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unități, unități și instituții. Totodată, tribunalul a reținut că prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003-2004, înregistrat la Ministerul muncii, solidarității sociale și familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004, părțile au prevăzut doar că se acordă salariaților sporuri la salariul de bază, durată redusă a timpului de lucru, alimentație specifică, concedii suplimentare, reducerea vârstei de pensionare, echipamente și materiale de protecție gratuite, pentru prestarea activității în locuri de muncă cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, fără însă a negocia concret cuantumul sporului.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că potrivit art. 9 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003- 2004, înregistrat la Ministerul muncii, solidarității sociale și familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004, acest contract colectiv de muncă se încheie pe durată de un an și intră în vigoare la data înregistrării acestuia, cu posibilitatea de prelungire. Dacă acest contract nu este denunțat de nici una dintre părți cu minimum 60 de zile înainte de data expirării sau dacă nici una dintre părți nu are inițiativa renegocierii lui, contractul se prelungește automat pe o perioadă de un an.
Prin urmare, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003-2004, înregistrat la Ministerul muncii, solidarității sociale și familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004 a fost valabil inițial pentru perioada 9.01.2004 - 9.01.2005 și, ca urmare a nedenunțării lui, s-a mai prelungit pentru încă un an, respectiv 9.01.2005- 9.01.2006.
În consecință, pentru perioada cu privire la care reclamanții solicită sporul, respectiv 9.01.2006- 9.01.2009, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003-2004, înregistrat la Ministerul muncii, solidarității sociale și familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004 nu mai era în vigoare, întrucât în cuprinsul acestuia nu se specifică faptul că se prelungește pe perioade de câte un an, ci doar pentru un an. Totodată, instanța nu a reținut nici argumentele invocate de reclamanți privind discriminarea, pentru motivele arătate pe larg în considerentele hotărârii atacate.
Împotriva sentinței reclamanții au declarat recurs.
În motivarea acestei căi de atac, care poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenții au susținut că potrivit art. 8 alin. 1 din HG nr. 281/1993, cu modificările și completările ulterioare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, le poate fi acordat un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. În aplicarea acestor prevederi, art. 43 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ prevede în mod expres că "pentru prestarea activității în locuri de muncă cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau alte asemenea salariații primesc sporuri la salariul de bază, durata redusă a timpului de lucru, alimentație specifică, concedii suplimentare, reducerea vârstei de pensionare, echipamente și materiale de protecție gratuite". Dispoziții similare se regăsesc și în contractele colective de muncă unice la nivel național pentru anii 2005-2006 și 2007-2010. În Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, în dispozițiile art. 50 alin. 12 se prevede că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, din prevederile invocate rezultând că personalul din învățământ beneficiază de acordarea unui spor de 15% din salariul de bază, pentru activitate desfășurată în condiții periculoase sau vătămătoare. Mai mult, acest spor se acordă și altor categorii de salariați din domeniul bugetar - sănătate, funcționari publici, etc. Au mai susținut că în sistemul de învățământ există o serie de funcții a căror exercitare presupune utilizarea efectivă în procesul muncii, cel puțin 50% din timpul normal de lucru, a computerului, respectiv: informatician, profesor de informatică, inginer de sistem, laborant pentru informatică, analist programator, analist programator ajutor, operator control date, secretar, administrator financiar și alte categorii de personal, că depistarea locurilor de muncă cu condiții vătămătoare se face de către experți, persoane autorizate a autorității de sănătate publică județene (la dosar a fost depusă copia după Buletinul de expertizare a locurilor de muncă a Autorității de sănătate publică S). Ca dovadă a faptului că acțiunea lor este întemeiată, recurenții au depus, în recurs, Hotărârea nr. 2 Comisiei paritare la nivelul inspectoratului școlar județean S din data de 14.04.2008, în care s-a stabilit că se acordă un spor de 10-30% calculat la salariul de bază pentru personalul din unitățile de învățământ, respectiv inspectoratul școlar, care lucrează la calculator.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ pentru anii 2003 - 2004, înregistrat la Ministerul muncii, solidarității sociale și familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004, valabil ca urmare a nedenunțării lui și pentru perioada 9.01.2005 - 9.01.2006, prevedea, la art. 36 alin. 4 că, pentru condiții grele de muncă, salariații beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare "se stabilesc de către minister, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului muncii, solidarității sociale și familiei și al Ministerului finanțelor publice".
Art. 24 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul muncii, solidarității sociale și familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006, dispune că, pentru prestarea activității în locurile de muncă cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, salariații au dreptul, după caz, la sporuri la salariul de bază, prevăzute de contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unități, unități și instituții.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă clar și neechivoc că tot ceea ce ține de condițiile de acordare a sporului pentru condiții grele de muncă, respectiv: locurile de muncă, salariații care urmează să beneficieze și mărimea (cuantumul concret) sporului, trebuie să se stabilească de minister, după consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului muncii, solidarității sociale și familiei și al Ministerului finanțelor publice. În nr.HG 281/1993, cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, se stabilește că, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, poate fi acordat pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective (art. 8 alin. 1 lit. a). Însă și acest act normativ dispune că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul sănătății și de Ministerul muncii, solidarității sociale și familiei, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor.
Buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, nr. 78 din 05.02.2008, depus de reclamanți în copie la fila 9 dosar, nu se poate substitui condiției obligatorii impuse atât de contractele colective de muncă, cât și de HG281/1993, ci poate constitui unul din actele premergătoare emiterii regulamentului ori ordinului de către ministerele competente.
De asemenea, reține Curtea că, prin Hotărârea nr. 2 Comisiei paritare la nivelul inspectoratului școlar județean S, întrunită în data de 14.04.2008, fila 5 dosar recurs, s-a stabilit că se acordă un spor de 10-30%, calculat la salariul de bază, personalului din unitățile de învățământ/inspectoratul școlar, care lucrează la calculator. Dar, această acordare nu este necondiționată. În art. 2 al acestei hotărâri se arată că acest spor se va acorda în funcție de timpul lucrat la calculator, pe baza buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, emis de Autoritatea de sănătate publică, a hotărârii Consiliului de administrație al unității de învățământ / inspectoratul școlar și a deciziilor emise în acest sens. Totodată, articolul 3 precizează în acord cu actele normative arătate anterior că sporul de 10-30% se va acorda după îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 2.
Deși reclamanții au solicitat acordarea acestui spor de la data introducerii acțiunii, precum și pentru 3 ani anterior introducerii acesteia, din coroborarea dispozițiilor mai sus menționate, rezultă că acest drept devine actual din momentul îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 2 din Hotărârea nr. 2 Comisiei paritare la nivelul S din data de 14.04.2008, respectiv după emiterea buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă. La dosar a fost depus (fila 9 fond) Buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr. 78 din 5.02.2008, iar din adresa nr. 564 din 22 mai 2009 (fila 14 recurs) rezultă că reclamanții primesc sporul de 15% pentru calculator începând cu data de 01.01.2008, acțiunea reclamanților fiind restrânsă pentru perioada 01.01.2006-01.01.2008.
Față de dispozițiile normative arătate anterior, reținând că pentru perioada pentru care reclamanții și-au restrâns pretențiile nu s-a dovedit îndeplinirea tuturor condițiilor privind determinarea prin expertizare a locurilor de muncă pentru care se poate acorda sporul solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECID E:
Respinge, recursul declarat de reclamanții, -, și, prin Sindicatul Zona R, cu sediul în municipiul R,-, județul S, împotriva sentinței nr. 734 din 06 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-), ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
pt. președinte complet aflat în
semnează președinte instanță
Red.
Tehnored.
Ex.2/ 29.06.2009
Jud.fond.
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Gheorghiu Neculai, Timofte Cristina
