Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 855/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 855
Ședința publică din data de 27 mai 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Alexandru Bobincă Vera Andrea
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea -, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 302 din 1 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele reclamante, cu domiciliul în municipiul P,- A, bloc 106,. 21, jud. P și, cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 5E, etaj 1,. 4, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la data de 11 mai 2008, lipsind intimatele reclamante și .
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatele reclamante au depus la dosar întâmpinare la motivele de recurs, înregistrată de compartimentul registratură al acestei instanțe sub numărul 5947 din 21 mai 2008.
Avocat depune la dosar pentru recurenta pârâtă, în copie, adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 48 din 5 februarie 2008 și adresa 830 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 47 din 5 februarie 2008.
Curtea comunică recurentei pârâte SC SA prin apărătorul său, un exemplar al întâmpinării formulată de intimatele reclamante.
Apărătorul recurentei pârâte având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul în susținerea recursului pentru recurenta pârâtă solicită în principal admiterea recursului și constatarea acțiunii ca prescrisă avându-se în vedere faptul că intimatele și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol nu au fost respectate. Or, dacă temeiul pretențiilor este contractul colectiv de muncă, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii, avându-se în vedere faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat așa cum rezultă din cuprinsul art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 și 2004.
Într-un al doilea subsidiar se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA, în conformitate cu adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 48 din 5 februarie 2008.
Se solicită de asemenea, ca instanța să facă mențiunea că sumele reprezentând premii de Paște și de C raportate la salariul de bază mediu sunt sume brute, din care urmează a se deduce CAS și CASS. Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantele și - au chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pârâta să fie obligată la plata sumei totale de 9500 lei pentru fiecare, reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate în anii 2004, 2005, 2006 și 2007, sporului de 20% pentru muncă în condiții deosebite-periculoase pe perioada octombrie 2004 - iulie 2007, respectiv octombrie 2004 - ianuarie 2007, precum a beneficiilor pe perioada 2004-2007 și actualizarea acestora potrivit indicelui de inflație, până la data plății efective,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că au fost salariatele pârâtei în temeiul contractului individual de muncă, în cadrul Sucursalei.
Au mai susținut reclamantele că dispozițiile art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pe anii 2004 - 2007 prevedeau că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
S-a mai arătat că deși contractul colectiv de muncă prevedea aceste obligații pe anii 2004 - 2007 reclamantele nu au beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paște, care se ridică la suma de câte 9500 lei, potrivit calculului depus de acestea.
S-a mai arătat de către reclamante că ulterior datei de 1.08.1996 nu au mai beneficiat de sporul permanent de pericol ce este prevăzut de CCM -art.134 alin 1,litera c,Anexa 8, punctul 8,acestora neacordându-li-se nici beneficiul aferent anilor 2004-2007,conform art. 139 alin 1 din CCM.
În drept, au fost invocate disp. art.166 din Codul Muncii, art.134 alin.1 lit.c, art.139 alin.1, art.145 alin.5 și art.168 alin.1 din CCM pe anii 2004-2007.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât pentru anul 2003 suplimentările salariale reprezentând primei de Paște și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următorii ani, potrivit dispozițiilor contractelor colective de muncă pe acei ani, acesta fiind și punctul de vedere al comisiei paritare SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă.
Pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune solicitând respingerea acțiunii ca prescrisă întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
La data de 01.02.2008 reclamantele și-au precizat acțiunea în sensul că înțeleg să-și micșoreze câtimea obiectului cererii de chemare în judecată la valoarea totală de 9413,52 lei pentru, după cum urmează: 8880 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare neacordate în perioada 2004-2007 și 533,52 lei cu titlu de daune rezultate din actualizarea sumei de 8880 lei în funcție de rata inflației, iar pentru - la valoarea totală de 7563,52 lei, după cum urmează: 7030 lei drepturi bănești suplimentare datorate și neachitate pentru perioada 2004-2006 și 533,52 lei cu titlu de daune, corecție ce se aplică sumei de 7030 lei calculată în funcție de indicele de inflație pe fiecare an. Prin aceeași cerere și-au mai precizat acțiunea în sensul că au înțeles să renunțe la capetele de cerere privitoare la obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând c/val sporului de 20% pentru muncă în condiții deosebite-periculoase și a beneficiilor pe perioada 2004 - 2007.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, prin sentința civilă nr.302 din 1 februarie 2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă ca neîntemeiată și a admis acțiunea reclamantelor, obligând pârâta să plătească acestora drepturile salariale cuvenite și neacordate, astfel: pentru suma brută de 8800 lei reprezentând primă C pe anii 2004-2006 și primă Paște pe anii 2005-2007, iar pentru - suma brută de 7030 lei reprezentând primă Paște pe anii 2005-2006 și primă C pe anii 2004-2006, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă, pârâta fiind obligată și la câte 100 lei cheltuieli de judecată către reclamante.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit.c din Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 3 ani, acesta începând să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, nefiind aplicabil termenul de 6 luni prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii invocat de pârâtă.
Pe fondul cauzei, s- reținut că reclamantele au fost salariatele pârâtei, iar în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 se prevede, la art. 168, dreptul salariaților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, cu prilejul sărbătorilor de Paște și de C, dispoziție menținută și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007.
Coroborând disp.art.168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din pe anii 2005, 2006, 2007, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al aceluiași articol din și în cursul anilor 2004, 2005, 2006, 2007, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai reținut instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligația ce îi revenea potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, considerente în raport de care acțiunea fost admisă, în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel, se susține că dreptul la acțiune al intimatei este prescris față de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care pot fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamantele și-au întemeiat acțiunea pe disp.art.168 din contractul colectiv de muncă, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamantelor este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzute în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantele necontestând că în anul 2003 au primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatelor-reclamante, care în toată perioada 2004-2007 nu au spus nimic despre faptul că nu și-au primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acestea cunoșteau că și-au primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea CCM, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
O altă critică se referă la greșita obligare a societății-recurente la plata către reclamante a unor sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, deși instanța a observat că valoarea unei astfel de suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii, ambele fiind prevăzute în contractul colectiv de muncă, dar pentru situații diferite.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării recurentei la plata către intimate a primelor pe perioada în discuție în cauză, stabilite în raport de salariul de bază mediu la nivel de societate.
Intimatele au formulat întâmpinare cerând respingerea recursului ca nefondat.
În recurs au fost depuse la dosar, în copie, din partea recurentei adresele înregistrate la Direcția Corporative - Juridic din cadrul recurentei, sub nr.47 și 48/5.02.2008.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, este neîntemeiată critica recurentei potrivit căreia termenul de prescripție aplicabil în speța de față ar fi acela prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii.
Conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, invocat de recurentă, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Cum acțiunea introductivă a fost înregistrată la data de 24.10.2007, având în vedere perioada pentru care s-a cerut obligarea pârâtei la plata către reclamante a drepturilor salariale restante, acțiunea apare ca fiind promovată înăuntrul termenului de 3 ani prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, fiind corectă soluția primei instanțe, care a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurenta-pârâtă.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că acțiunea reclamantelor trebuie respinsă întrucât primele de C pe anii 2004, 2005, 2006 și de Paște pe anii 2005, 2006, 2007, au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004 - 2007.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005 - 2007 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 - 2007 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anii 2005 și 2006 și de Paște pe anul 2007, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007, ar fi fost acordate reclamantelor prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestora pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamantelor a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acestea au fost promovate înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata către intimatele-reclamante a unor sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, reprezentând primă C pe anii 2004, 2005, 2006 și primă Paște pe anii 2005, 2006, 2007, în condițiile în care art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii respectivi, încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, prevede dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Sumele de 8800 lei și respectiv 7030 lei stabilite de prima instanță drept obligație de plată în sarcina recurentei-pârâte au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr.1666/2003, 313/2005 și 713/2006 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, înscrisuri de care s-au prevalat intimatele-reclamante, privind nivelul salariului mediu brut pe societate începând cu 1.04.2003, 01.01.2005, 15.05.2006 și 11.06.2007.
Or, noțiunea de salariu mediu brut nu se confundă cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004 - 2007.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei către Direcția Corporative - Juridic din cadrul societății-recurente, înregistrată sub nr.48/5.02.2007, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007 reieșind un cuantum de 799 lei pentru luna noiembrie 2004, de 850 lei pentru luna aprilie 2005, 927 lei pentru luna noiembrie 2007, 1047 lei pentru luna martie 2006, 1160 lei pentru luna noiembrie 2006 și 1260 lei pentru luna martie 2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care au fost sărbătorile de Paște și C, astfel cum rezultă din adresa înregistrată sub nr.47/5.02.2008 la Direcția Corporative - Juridic din cadrul societății-recurente.
În consecință, în raport de acest ultim considerent, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. coroborat cu art.3041Cod pr.civilă, va modifica în parte sentința în sensul că va reduce cuantumul sumelor acordate reclamantelor, astfel: reclamantei, de la 8800 lei la 6043 lei brut reprezentând prime C 2004 - 2006 și Paște 2005 - 2007, iar reclamantei - de la 7030 lei la 4783 lei brut reprezentând prime C 2004 - 2006 și Paște 2005 - 2006, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.302 din 1 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-reclamante, în contradictoriu cu intimatele reclamante, cu domiciliul în municipiul P,- A, bloc 106,. 21, jud. P și, cu domiciliul în municipiul P,-, bloc 5E, etaj 1,. 4, jud. P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce cuantumul sumelor la care fost obligată pârâta față de reclamante astfel:
- față de reclamanta de la 8800 lei la 6043 lei brut reprezentând prime 2004 - 2006 și Paște 2005 - 2007;
- față de reclamanta de la 7030 lei la 4783 lei brut reprezentând prime 2004 - 2006 și Paște 2005 - 2006.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Alexandru Bobincă Vera Andrea
- - - - ---
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/FA
2008-05-29
3 ex.
Trib.P nr-
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Alexandru Bobincă Vera Andrea
