Drepturi bănești. Practica juridica. Sentința 99/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 99
Ședința publică de la 06 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu Corina
Asistent judiciar: -
Asistent judiciar:
Grefier:
Pe rol, judecarea acțiunii formulată de reclamanții G, G, G, G, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL CRAIOVA și TRIBUNALUL GORJ, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242.Pr.Civ. după care, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea formulată la data de 7 aprilie 2008 reclamanții G, G, -, G, G, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanațelor, Curtea de Apel Craiova, și Tribunalul Gorj solicitând ca prin hotărâre ce se va pronunța să fie obligați la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, astfel:
Pentru perioadele 01.10.2004 - 31.12.2004, la valoarea de referință sectorială de 238 lei, conform OUG nr.123/2003; 01.01.2005 - 30.09.2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7, conform OG nr.9/2005; o1.10.2005 - 31.01.2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei conform OG nr.9/2005; 01.02.2006 - 31.08.2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG nr. 3/2006; 01.09.2006 - 31.12.2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG nr. 3/2006; 01.09.2007 - 31.03.2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG nr.10/2007; 01.04.2007 - 30.09.2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG nr.10/2007; 01.10.2007 - 31.12.2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG nr.10/2007, în raport cu valoarea sectorială pentru care au fost calculate salariile în această perioadă.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în perioada pentru care solicită drepturile, recalcularea drepturilor salariale au avut și au calitatea de magistrați și asistenți judiciari la Tribunalul Gorj.
Că, potrivit art. 1 din Legea nr.50/1996 " salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute de constituție și de Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească".
Reclamanții au mai arătat că, dispozițiile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire al salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, iar magistrații și personalul auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești este numit în funcție și își desfășoară activitatea, așa cum prevede Legea nr. 567/2004.
Prin Ordonanțe de Urgență, Guvernul a modificat coeficienții de multiplicare pentru funcțiile salarizate în temeiul Legii nr. 154/1998, astfel că, prin stabilirea unei valori de referință sectorială pentru magistrații și personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, mai mică decât a acelora care ocupă funcții de demnitate publică, este discriminatorie și contravine spiritului de echilibru al puterilor statului.
între actuala reglementare, cu privire la salarizarea personalului din justiție și cel al organelor puterii legislative și executive, este inechitabilă și neconstituțională.
Pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinare a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile mai vechi de trei ani de la data introducerii acțiunii, arătând că drepturile solicitate pentru anii 2004 și în parte 2005 sunt prescrise.
Pe fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea acțiunii arătând că, într-adevăr, în temeiul art. 2 din OUG nr. 177/2002, indemnizațiile magistraților au fost stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Însă, prin Legea nr. 347/2003 prin care a fost aprobată OUG nr.177/2002, art. 2 fost modificat în sensul că, indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa la respectiva ordonanță.
Că, echilibrul celor trei puteri în stat prevăzut de Constituție nu presupune reglementarea drepturilor salariale în mod egal.
Verificând actele depuse în dosarul cauzei în raport de cererile părților instanța constată că excepția tardivității acțiunii, pentru perioada 2004 și parțial 2005, invocată de pârâtul Ministerul Justiției este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 283, lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Art. 166, alin.1 din același act normativ prevede că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Dispozițiile legale sus menționate sunt pe deplin aplicabile situației de față, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 295, alin. 2 din Codul muncii "prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective."
Dreptul la acțiune pentru reclamanți s-a născut, la data la care a fost modificată valoarea de referință sectorială pentru personalul care ocupă funții de demnitate publică, prin actele normative emise de Guvern,în aceste sens și trebuia exercitată în termenul de 3 ani prevăzut de art. 283. alin. 1, lit. e din Codul muncii.
Având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, 7 aprilie 2008, și dispozițiile legale sus menționate, instanța constată că, cererea a fost depusă de reclamanții cu depășirea termenului de prescripție, pentru perioada octombrie 2004 - aprilie 2005, urmând a fi admisă excepția prescripție, invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
Cu privire la fondul cauzei, se reține că, funcțiile de demnitate publică sunt prevăzute limitativ în anexele la Legea nr. 154/1998.
În anexele la actul normativ, la Legea nr. 154/1998 nu sunt menționați magistrații și personalul auxiliar din cadrul acestora, astfel că, nu fac parte din categoria funcțiilor de demnitate publică,și deci, nu se poate indexa valoarea de referință sectorială a indemnizațiilor, primite de salariații din această categorie profesională, cu procentele pentru salariații care ocupă funcții de demnitate publică, pentru perioada aprilie 2005 decembrie 2007 și în continuare, potrivit OUG. Nr.123, OG nr.9/2005, OG nr.3/2006 și OG nr.10/2007.
Susținerea reclamanților cu privire la existența unei discriminări, ca urmare a indexării valorii de referință sectorială numai a personalului ce deține funcții de demnitate publică este neîntemeiată în raport de decizia nr.819/03.07.2007 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin.3 și art. 27, alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
A reținut Curtea Constituțională că, Parlamentul și prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituția României, Guvernul, au competență de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126, alin. 1 din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor subiective.
În considerarea celor prezentate instanța constată că acțiunea reclamanților este neîntemeiată și va fi respinsă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții G, G, G, G, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL CRAIOVA și TRIBUNALUL GORJ, având ca obiect "drepturi bănești".
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 06 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - | Asistent judiciar, - |
Asistent judiciar, | ||
Grefier, |
Red.-
Tehn.2 ex
17.11.2008
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Tamara Carmen Bunoiu Corina
