Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1416/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1416
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Violeta
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, domiciliat în comuna Lungă, județul D și, domiciliat în comuna, județul D, împotriva sentinței civile nr. 200 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna M, sat Caselor, județul D, domiciliată în M,-, -.B,. 7, județul D, domiciliat în M, Cpt., nr.14, -C,.6, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliat în comuna, sat nr. 95, județul D, domiciliat în comuna, sat de, județul D, M, domiciliat în M,-,.24,.B,.27, județul D, domiciliat în M,-, -C,.9, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M, Cpt. nr.7, -.A,.15, județul P, domiciliat în comuna Lungă, sat, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M,-,. 25,.B,. 23, județul D, domiciliată în comuna M, sat M, județul D, G, domiciliat în comuna de Târg, sat de, nr. 808, județul P și intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, G-ral nr. 11, Bis, sector 1, prin lichidator judiciar SPECIALIST, cu sediul în B,-, -.27,.4, sector 3.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-reclamanți, intimații-reclamanți, M, G, intimata-pârâtă SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, costată:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr- reclamanții, M, G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata unor drepturi salariale cuvenite și neacordate reprezentând suplimentări salariale de C și de Paști și diferența dintre salariul minim pe unitate prevăzut de și cel acordat, pe ultimii 3 ani.
Motivând acțiunea, reclamanții au arătat că în calitate de salariați ai pârâtei, în afara drepturilor salariale pentru munca prestată, trebuiau să mai beneficieze și de suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, conform dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, că acest text de lege se regăsește în contractele colective încheiate la nivel de societate pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007 și că aceste suplimentări salariale nu le-au fost plătite, motiv pentru care solicită acordarea lor.
Au mai arătat reclamanții, că al doilea capăt de cerere privește diferența dintre salariul minim prevăzut de și cel acordat de unitate aceasta fixând un salariu mult mai mic decât cel cuvenit legal, pe ultimii trei ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată.
În drept au fost invocate de reclamanți prevederile art. 128,129, 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă, 161, 166,282, 283 și 285 - 291 din Codul Muncii și s-a solicitat, potrivit art. 242 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinare pârâta a apreciat că acțiunea nu este întemeiată, întrucât potrivit Hotărârii nr. 14 din 31.03.2003 a Consiliului de Administrație al societății intimate, drepturile bănești prevăzute de art. 168 alin. 1 din CCM, au fost introduse în salariile de bază ale salariaților, respectiv fiecărui salariat i-a fost introdusă suma de 700.000 lei, indexată cu 9,4 %.
A mai arătat pârâta, că în anul 2004 salariul mediu de bază pe societate a fost de 558 lei, iar în carnetele de muncă ale salariaților a fost operată la data de 31.03.2003 mențiunea "reașezat salariul conform Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 14", că după 31 decembrie 2003 salariile reclamanților nu au fost readuse la nivelul salariului din ianuarie 2003, iar drepturile salariale majorate au fost menținute și pentru anii 2004 - 2007.
De asemenea, pârâta a mai arătat că admiterea acțiunii formulată de reclamanți ar însemna în fapt acordarea drepturilor prevăzute de art.168 alin. 1 CCM, pentru a doua oară.
În ceea ce privește capătul al doilea al cererii de chemare în judecată, pârâta a arătat că pretențiile reclamanților sunt întemeiate pe o interpretare trunchiată
a art. 128 din CCM, respectiv prin neluarea în calcul a alin. 6 al acestui articol, care prevede că negocierile salariale se vor desfășura pornind de la un fond convenit printr-un act adițional, acesta fiind parte integrantă a contractului colectiv de muncă, că salariul reclamanților a fost negociat la angajare și reașezat după fiecare majorare a salariului, astfel că pârâta a acordat salariul negociat de salariat și prevăzut în contractul individual de muncă.
S-a admis, la cererea părților, proba cu înscrisuri, iar pârâtei i s-a încuviințat cererea privind administrarea unei expertize contabile care să stabilească dacă primele de Paști și C au fost incluse sau nu în salariul de bază al petenților pentru anii 2004-2007, avându-se în vedere documentele aferente anului 2003, pentru care nu se contestă această operațiune, iar în ipoteza în care nu au fost incluse, să se stabilească cuantumul drepturilor cuvenite, precum și să se verifice dacă reclamanții pe perioada ultimilor 3 ani au primit salariul de bază minim așa cum este prevăzut în la art.128 alin.5 și art. 129 și să se calculeze diferența dintre salariul minim și salariul efectiv acordat pe această perioadă.
S-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză întocmit de către expertul la care părțile nu au formulat obiecțiuni.
La termenul de judecată din 23.09.2008 tribunalul a disjuns cererea formulată de reclamantul G și a rămas în pronunțare pe excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița față de împrejurarea că domiciliul acestuia se află în județul
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.200 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s- admis în parte acțiunea, a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a diferențelor salariale dintre salariul efectiv plătit și cel stabilit prin conform raportului de expertiză întocmit de către expert, sumele reprezentând diferențe salariale brute, impozitul urmând a fi reținut la sursă la data plății, astfel: - 9.884 lei, - 4.760 lei, - 3.543 lei, - 4.086 lei, - 17.245 lei, - 10.801 lei, - 14.485 lei, M - 14.918 lei, - 12.862 lei, - 12.599 lei, - 4.789 lei, - 16.328 lei și - 9.860 lei. s-a admis în parte cererea reclamantei, astfel cum a fost precizată, a fost obligată pârâta la plata către reclamanta a sumei de 2.665 lei reprezentând diferența dintre salariul efectiv acordat și cel stabilit de, suma urmând a fi actualizată de la data exigibilității și până la data plății efective.
Prin aceeași sentință s-a respins cererea tuturor reclamanților privind acordarea suplimentărilor salariale de C și Paști prevăzute de art. 168 alin(1) din, s-a espins cererea formulată de reclamantul, sub aspectul ambelor capete de cerere, a fost bligată pârâta să plătească reclamantului suma de 350 lei și reclamantei suma de 250 lei reprezentând din onorariul de apărător, s-a luat act că restul reclamanților nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește primul capăt de cerere prin care s-a solicitat să se stabilească dacă suplimentele salariale pentru Paște și C au fost incluse în salariul de bază, că
din expertiza contabilă rezultă că suplimentele salariale pentru Paști și C au fost incluse în salariile de bază ale reclamanților în anul 2003, în cuantum de 700 lei lunar, în conformitate cu hotărârea Consiliului de Administrație nr. 14/31.03.2003 a SC SA, că salariile de bază majorate în 2003 cu această sumă nu au fost diminuate în anii următori, fiind menținute în salariile de bază în anii 2004-2007 și că nu există diferențe de calculat reprezentând prime de Paște și C pentru anii 2004-2007.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, instanța de fond a reținut că expertul a ajuns la concluzia că pârâta nu a acordat reclamanților salariul minim în conformitate cu prevederile art. 128 alin. 5, 129, anexa 3 și anexa 3 B din, că salariile minime brute pe țară au evoluat în perioada anilor 2005-2007, stabilind diferențele neacordate pentru fiecare reclamant în parte; că pentru reclamanții, și expertul a precizat că nu s-au calculat diferențe de salariu decât pentru anul 2005, deoarece li s-au desfăcut contractele de muncă la sfârșitul anului 2005; că pentru reclamantul expertul a precizat că nu existat diferențe de calculat pentru nici unul din ani, iar pentru și nu au existat diferențe de calculat pe anul 2006.
Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, respectiv înscrisuri și expertiză contabilă, instanța de fond a reținut că acțiunea este întemeiată numai în parte, doar în privința celui de-al doilea capăt de cerere, întrucât suplimentările salariale de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al reclamanților conform Hotărârii nr.14/2003 a Consiliului de Administrație al societății pârâte și carnetelor de muncă ale reclamanților, precum și raportului de expertiză, astfel că respins primul capăt de cerere.
În ce privește cel de-al doilea capăt de cerere tribunalul a constatat că acesta este întemeiat, deoarece pârâta nu a acordat tuturor reclamanților salariul minim prevăzut de, expertul stabilind diferențe pe ultimii 3 ani anterior introducerii cererilor de chemare în judecată cu precizările care au fost arătate mai sus.
Înpotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Recurenții consideră că instanța de fond a respins în mod eronat plata primelor de Paște și deoarece pârâta datora aceste drepturi în baza art.168 CCM, ele nu au fost introduse în salariul de bază astfel cum rezultă din state de plată.
De asemenea, recurenții solicită și diferența de salariu minim pentru -9860 lei și -4780 lei.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare la recurs.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs sunt fondate pentru următoarele considerente:
În baza art.168 CCM pe societate, pârâta datorează reclamanților drepturi salariale suplimentare, reprezentând prime de Paște și C egale cu salariul mediu brut din luna anterioară fiecărei sărbători.
Potrivit art.163 Codul Muncii, plata drepturilor salariale se dovedește numai cu statele de plată sau alte documente justificative semnate de părți.
În baza art.287 Codul Muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului care era obligat să depună la dosar statele de plată prin care să facă dovada că primele de Paște și C au fost introduse în salariul de bază.
Cum această dovadă nu a fost făcută în sensul că aceste prime nu au fost individualizate distinct în salariu, în mod greșit instanța de fond a respins cererea reclamanților de acordare a primelor de Paște și
Așa fiind, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta la plata către reclamanți a primelor de Paște și C corespunzător perioadei lucrate de fiecare, în conformitate cu art.168 CCM.
În ceea ce privește diferența de salariu efectiv acordat și cel minim, la nivel, Curtea constată că aceste salarii au fost acordate de instanța de fond în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză, calculat pe baza actelor contabile. Așadar, va respinge acest motiv de recurs ca nefondat.
Va menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, domiciliat în comuna Lungă, județul D și, domiciliat în comuna, județul D, împotriva sentinței civile nr. 200 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna M, sat Caselor, județul D, domiciliată în M,-, -.B,. 7, județul D, domiciliat în M, Cpt., nr.14, -C,.6, județul D, domiciliat în comuna, sat, județul D, domiciliat în comuna, sat nr. 95, județul D, domiciliat în comuna, sat de, județul D, M, domiciliat în M,-,.24,.B,.27, județul D, domiciliat în M,-, -C,.9, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M, Cpt. nr.7, -.A,.15, județul P, domiciliat în comuna Lungă, sat, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M,-,. 25,.B,. 23, județul D, domiciliată în comuna M, sat M, județul D, G, domiciliat în comuna de Târg, sat de, nr. 808, județul P și intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, G-ral nr. 11, Bis, sector 1, prin lichidator judiciar SPECIALIST, cu sediul în B,-, -.27,.4, sector 3 și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite în parte cererea reclamanților și obligă pârâta la plata către aceștia a primelor de Paște și C corespunzător perioadei lucrate de fiecare conform art.168 din CCM.
Menține în rest sentința atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Violeta
- - - - - -
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
președintele instanței
Grefier,
Red.
Tehnored.
3ex./15.07.2009
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Violeta
