Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1417/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1417
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Violeta
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții și, R, -, -, -, și de intervenienta, toți prin reprezentant, cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Câmpina, în Câmpina,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr.174 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Guvernul Romaniei, cu sediul în B, nr.1, sector 1, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud. P, Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -. -, nr. 6, jud. P, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit disp.art.242 Cod procedură civilă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare atât asupra excepției nulității recursului invocată de intimatul-pârât Guvernul României, cât și asupra recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții și, R, -, -, -, prin reprezentant au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova, Ministerul Finanțelor Publice și în contradictoriu cu Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâților la acordarea creșterilor salariale prevăzute de OG nr. 10/2007 în cele trei etape, și-anume: 5 % începând cu 1.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, 2 % începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și 11 % începând cu data de 1.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, creșteri salariale care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Câmpina, iar prin OG nr. 6, 10 și 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale ale funcționarilor publici, personalului salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 și personalul salarizat potrivit anexelor II și III la Legea nr.154/1998, precum și pentru personalul didactic din învățământ, salarizat în baza Legii nr.128/1997, reclamanții fiind excluși de la aceste creșteri salariale acordate altor categorii de personal din sectorul bugetar, creându-se un caz de discriminare.
Au mai susținut reclamanții că prin Ordonanța nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și din cadrul altor unități din sistemul justiției, s-au stabilit salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, pe baza valorii de referință sectorială cuprinsă în art. 39 din OUG nr. 27/2006, în cuantum de 280, 64 RON, nemodificată până în prezent și coeficientului de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului, modificându-se doar coeficienții de multiplicare, ceea ce atrage discriminarea acestei categorii față de alte categorii de personal din sectorul bugetar.
În drept, au fost invocate disp.art.21 alin.1 din OG nr.137/2000, modificată și completată.
La data de 07.12.2007 a formulat cerere de intervenție în interes propriu și, grefier în cadrul Judecătoriei Câmpina, cerere motivată în fapt și în drept ca și acțiunea reclamanților.
Pârâta Curtea de Apel Ploieștia formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece este dreptul legiuitorului să stabilească criteriile de determinare și cuantumul indemnizației, precum și sporurile
acordate personalului bugetar și nu există discriminare în sensul art.2 din OG nr. 137/2000, la care s-a făcut trimitere, sarcina judecătorului fiind aceea de a interpreta și aplica legea în vigoare, iar nu să modifice sau să completeze un act normativ.
Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP P, invocat prin întâmpinarea depusă excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând ca acesta nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite.
Și pârâtul Ministerul Justiției formulat întâmpinare cerând respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucît cererea ce privește acordarea altor drepturi decât cele stabilite de lege sau prin care se tinde la modificarea unor acte normative este inadmisibilă.
S-a mai arătat că prin Legea nr. 45/2007, de aprobare OUG nr. 27/2006, legiuitorul înțeles să nu mai acorde procurorilor si judecătorilor creșteri salariale pentru anul 2007 și nici nu instituit obligația majorării periodice valorii de referință sectoriale, care stă la baza calculării indemnizației de încadrare cuvenită, iar în anul 2007, grefierii și personalul conex au beneficiat de indexări cuprinse în legea specială de salarizare-OG nr.8/2007, la care s-a făcut referire, prevăzându-se majorări salariale în trei etape.
Pârâtul Tribunalul Prahova, prin întâmpinarea depusă la dosar, solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât personalul auxiliar de specialitate beneficiat de măririle solicitate prin acțiune, prin indexarea coeficienților de multiplicare cu același cuantum cu care au fost indexate salariile celorlalți bugetari:personal contractual si funcționari publici.
Guvernul României depus întâmpinare prin care invocat excepția necompetenței materiale a instanței deoarece potrivit art.136, art.158-160 Cod pr.civilă, necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei alte instanțe, art.52 din Constituție prevăzând că persoana vătămată într-un drept al său sau interes legitim, de autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, este indreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului sau repararea pagubei, condițiile si limitele exercitării acestui drept fiind stabilite prin Legea nr. 554/2004, competența de soluționare aparținând secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
Prin aceeași întâmpinare, s- invocat excepția lipsei capacității juridice Guvernului României întrucât raporturile juridice în care participă Guvernul României nu pot fi de natură civilă, ci numai de natură administrativă, iar potrivit Legii nr. 90/2001, cu modificările și completările ulterioare, acesta este autoritatea publică a puterii executive, care funcționează în baza votului de încredere acordat de Parlament si care asigură realizarea politicii interne si externe a țării și exercită conducerea generală administrației publice, fiind vorba de un organ colegial, fără personalitate juridică, care poate sta în justiție, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ.
Prin sentința civilă nr. 174 din 21 ianuarie 2008, Tribunalul Prahova a admis excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor și a respins acțiunea față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive, a respins ca neîntemeiată excepția de necompetență materială instanței și lipsei capacității juridice Guvernului invocate de acesta prin întâmpinare, respingând, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanți și cererea de intervenție formulată de .
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor Publice este întemeiată deoarece prin acțiunea promovată reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale, iar potrivit art.282 din Codul muncii, intr-un litigiu de muncă părți nu pot fi decât salariații, angajatorii, sindicatele si patronatul și orice alte persoane fizice sau juridice care au vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
S-a mai reținut că MFP nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții și ministere, care sunt ordonatori principali de credite, printre care și Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la buget acestora.
Așa fiind, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MFP și respins acțiunea față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.
Referitor la excepția de necompetentă materială instanței invocată de Guvernul României, instanța de fond a constatat ca este neîntemeiată și a respins- deoarece, prin cerere, s- solicitat acordarea unor drepturi salariale, ceea ce atrage competența de soluționare a cauzei potrivit art.283 din Codul muncii, de către tribunal și nu de către instanța de contencios administrativ și fiscal, cum se susține de către acest pârât.
Excepția lipsei capacității juridice Guvernului României a fost, de asemenea, respinsă pe motiv că acesta este cel căruia îi revine răspunderea pentru realizarea prevederilor bugetare și repartizarea către ordonatorii principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite potrivit legii bugetare anuale.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că în conformitate cu art. 3 din OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești si al parchetelor de pe lângă acestea, salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea in specialitate, nivelul instanței sau al parchetului.
Totodată, s-a mai reținut că prin OG nr. 10/2007 s- prevăzut acordarea în trei etape unor creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar salarizat potrivit Legii nr. 128/1997, Legii nr. 154/1998 și OG nr. 24/2000.
Dispozițiile art.29 din OG nr. 8/2007 prevăd că salariile de bază individuale lunare calculate pentru cele trei etape de majorare potrivit prevederilor prezentei ordonanțe vor fi rotunjite din 1 leu în 1 leu în favoarea salariaților.
A mai reținut instanța de fond că prin indexarea coeficienților de multiplicare în același cuantum în care au fost indexate salariile celorlalți bugetari, personalul auxiliar de specialitate beneficiat de măririle solicitate și de reclamanți prin acțiune concluzionându-se că personalul auxiliar beneficiat de indexări, prin indexarea coeficientului de multiplicare și nu valorii de referință sectorială, principiul legalității în fața legii invocat de reclamanți nepresupunând uniformitate.
Împotriva sentinței primei instanței reclamanții și intervenienta au declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susțin recurenții că prin OG nr.8/2007 au fost stabilite salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, pe baza valorii de referință sectorială cuprinsă în art.39 din OUG nr.27/2006, în cuantum de 280,64 lei, nemodificată până în prezent și a coeficientului de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului, astfel modificându-se doar coeficienții de multiplicare.
Se mai arată că potrivit art.155 din Legea nr.53/2003, noțiunea de salariu cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri, iar prin OG nr.10/2007 au fost stipulate drepturi salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică, expres indicate, reclamanții fiind înlăturați de la beneficiul creșterilor salariale prevăzute de art.1 lit.a, b și c din OG nr.10/2007.
Se mai susține că art.5 Codul muncii consacră principiul fundamental al nediscriminării, în același sens fiind și disp.art.2 alin.1 din OG nr.137/2000, iar tribunalul nu a reținut invocarea în speța dedusă judecății sau dovedirea existenței vreunui scop legitim pentru care reclamanții nu au beneficiat de creșterile salariale prevăzute de OG nr.10/2007.
La acestea se adaugă și disp.art.4 și 16 din Constituția României, care consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, ale art.20 din Constituție, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, depunându-se la dosar și practică judiciară.
Intimații-pârâți Tribunalul Prahova și Ministerul Justiției au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Și intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului în raport de art.3021alin.1 lit.c Cod pr.civilă, pe motiv că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Analizând cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod pr.civilă, excepția nulității recursului invocată de intimatul Guvernul României, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând în consecință aor espinge, întrucât potrivit art.3041Cod pr.civilă recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel - ca în pricina de față - nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele, iar în raport de această prevedere legală și avînd în vedere cuprinsul motivelor de recurs, nu se poate reține nerespectarea în cauză a disp.art.3021alin.1 lit.c Cod pr.civilă invocate de intimatul-pârât Guvernul României.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Recurenții sunt personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Câmpina, iar în conformitate cu disp.art.3 alin.1 din OG nr.8/2007, act normativ care reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport cu funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetelor.
Recurenții au solicitat, practic, prin acțiunea și cererea de intervenție formulate, achitarea unor diferențe salariale actualizate, rezultând din aplicarea unor creșteri salariale stabilite prin OG nr.10/2007 în favoarea unor alte subiecte de drept, deci a unor alte drepturi salariale decât cele cuvenite și acordate efectiv personalului auxiliar al instanțelor judecătorești conform reglementărilor legale ce îl vizează.
Prin decizia nr.819/3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției în mai multe cauze aflate pe rolul diferitelor instanțe de judecată din țară, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În același sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat și prin deciziile nr.818/3.07.2008, nr.820/3.07.2008 și nr.821/3.07.2008, decizii care sunt definitive și general obligatorii, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și având în vedere obiectul acțiunii și al cererii de intervenție, motivarea în fapt și temeiul de drept invocate în susținerea acțiunii și a cererii de intervenție, precum și considerentele mai sus-reținute, soluția primei instanțe apare ca fiind corectă.
De asemenea, nici dispozițiile Constituționale, ale Convenției Europene a Drepturilor Omului ori ale altor norme internaționale privitoare la drepturile omului, invocate de recurenți, nu justifică, în raport de considerentele mai sus- arătate, admiterea recursului, iar practica judiciară menționată de recurenți, constând în soluții pronunțate, în spețe similare, în primă instanță, de diferite tribunale din țară, nu constituie izvor de drept și nu poate constitui un argument suficient pentru admiterea recursului.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului invocată de Guvernul României.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și, R, -, -, -, și de intervenienta, toți prin reprezentant, cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Câmpina, în Câmpina,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr.174 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți Guvernul Romaniei, cu sediul în B, nr.1, sector 1, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud. P, Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -. -, nr. 6, jud. P, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Violeta
- - - -- - -
fiind în concediu odihnă
prezenta se semnează de
președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Red./FA
2 ex/07.07.2009
nr- Tribunalul Prahova
- -,
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Violeta
