Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1419/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1419
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Violeta
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1719 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, a, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia, cu sediul în S,-, județul P și cu intimații-pârâți Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în B, Calea nr.141B, sector 6, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimații-reclamanți, a, intimații-pârâți Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit disp.art.242 Cod procedură civilă.
Curtea față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată cu nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, - procurori, a, - personal auxiliar de specialitate, - personal conex, au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să le plătească diferențele de salariu calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate prin adaos, în raport de evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică pentru perioada 01.05.2005-31.12.2007 în raport de cea efectiv lucrată și, anume: pentru perioada 01.05.2005- 30.09.2005 la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei conform OG nr.9/2005; pentru perioada 01.02.2006- 31.08.2006 la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei conform OG nr.3/2006; pentru perioada 01.09.2006- 31.12.2006 la valoarea de referință sectorială de 331 lei conform OG nr.3/2006; pentru perioada 01.01.2007-31.03.2007 la valoarea de referință sectorială de 358 lei conform OG nr.10/2007; pentru perioada 01.04.2007 - 30.09.2007 la valoarea de referință sectorială de 365 lei conform OG nr.10/2007; pentru perioada 01.10.2007-31.12.2007 la valoarea de referință sectorială de 405 lei conform OG nr. 10/2007 în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele sus menționate, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective, obligarea pârâților la plata dobânzilor legale aferente acestor sume conform OG 9/2000, să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele lor de muncă și obligarea pârâtului MEF la alocarea sumelor necesare plății acestor drepturi.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt salariați la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia îndeplinind funcții de magistrați, grefieri, personal auxiliar de specialitate și conex de specialitate, funcții în baza cărora au dreptul la încasarea diferențelor de salarii calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare corectate periodic, ținându-se seama de actele normative sus menționate, deoarece personalul din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, îndeplinește o funcție de demnitate publică având aceleași drepturi ca și persoanele care îndeplinesc funcții de demnitate publică în cadrul puterii legislative și executive.
Pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ICCJ a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, în condițiile în care, acțiunea reclamanților reprezintă o acțiune în pretenții, fiind de competența instanței de drept comun, precum și o cerere de chemare în garanție a MEF prin care a solicitat obligarea acestuia din urmă să aloce și să vireze în contul său, sumele necesare achitării drepturilor salariale solicitate de reclamanți, în urma adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008.
Pârâtul chemat în garanție MEF a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive atât timp cât nu are niciun contract de muncă încheiat cu reclamanții.
La data de 10.06.2008, instanța de fond a respins excepția necompetenței materiale în condițiile în care obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale izvorâte dintr-un raport de muncă și a unit toate celelalte excepții invocate cu fondul, dispunând introducerea în cauză, în calitate de chemat în garanție a MEF, în urma încuviințării în principiu a cererii de chemare în garanție, invocând din oficiu și excepția lipsei calității procesuale pasive a.
In cauză, s-a administrat proba cu acte.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1719 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția de necompetență materială a Tribunalului Prahova, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii invocată din oficiu, s- respins acțiunea formulată de reclamantii, - procurori, a, personal auxiliar de specialitate, personal conex față de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca fiind împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a admis în parte acțiunea, s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ICCJ împotriva pârâtului chemat în garanție Statul R -prin Ministerul Economiei și Finanțelor, au fost obligați în solidar pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova să plătească fiecărui reclamant diferențele de salarii calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport de evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, pentru perioada 01.05.2005- 31.12.2007 în raport de cea efectiv lucrată, precum și efectuarea cuvenitelor mențiuni în cărțile de muncă, astfel: pentru perioada 01.05.2005- 30.09.2005 la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei conform OG nr.9/2005; pentru perioada 01.02.2006- 31.08.2006 la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei conform OG nr.3/2006; pentru perioada 01.09.2006- 31.12.2006 la valoarea de referință sectorială de 331 lei conform OG nr.3/2006; pentru perioada 01.01.2007-31.03.2007 la valoarea de referință sectorială de 358 lei conform OG nr.10/2007; pentru perioada 01.04.2007 - 30.09.2007 la valoarea de referință sectorială de 365 lei conform OG nr.10/2007; pentru perioada 01.10.2007 - 31.12.2007 la valoarea de referință sectorială de 405 lei conform OG nr. 10/2007 în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele sus menționate, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective, a fost obligat pârâtul chemat în garanție să aloce sumele necesare achitării drepturilor sus-menționate celorlalți pârâți, în urma adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008. s-a respins ca neîntemeiat capătul acțiunii formulat de reclamanți împotriva pârâților și a pârâtului chemat în garanție, privind acordarea dobânzii legale aferente drepturilor solicitate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit actelor existente la dosar, reclamanții sunt salariați la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia îndeplinind funcții de magistrați, grefier, personal auxiliar de specialitate și conex de specialitate.
Potrivit art.1/1 din Legea nr.50/1996 modificată, indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, valoarea corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale.
In baza art.2 din Legea 154/1998, dispozițiile acestei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică și celor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar.
De asemenea OUG nr.123/2003, OG nr.9/2005, OG nr.3/2006, OG nr. 10/2007 au prevăzut pentru persoanele care îndeplinesc funcții de demnitate publică creșteri ale valorii de referință sectorială de la 238 lei la 405 lei.
A mai reținut instanța de fond, că din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamanții sunt salariați la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia, îndeplinind funcții de magistrați, personal auxiliar de specialitate și conex de specialitate, funcții în baza cărora nu au beneficiat începând cu 01.05.2005 majorarea valorii sectoriale prevăzută de OG nr.9/2005, OG nr.3/2006, OG nr. 10/2007.
Ca atare, atât timp cât reclamanții fac parte din categoria personalului bugetar și care îndeplinește funcția de demnitate publică, făcând parte din organul puterii judecătorești, iar aceștia nu au beneficiat și nu beneficiază de creșterile valorii sectoriale prevăzută de ordonanțele de guvern sus menționate înseamnă că are loc o discriminare între reclamanți în calitate de magistrați și personal auxiliar care îndeplinesc funcții de demnitate publică și celelalte persoane care îndeplinesc funcții de demnitate publică alcătuind puterile legislative, executive și care beneficiază de aceste majorări ale valorii de referință sectorială, existând deci un tratament discriminatoriu între aceleași categorii de persoane care îndeplinesc funcții de demnitate publică, creându-se o inechitate prin favorizarea unora și defavorizarea altora.
Mai mult chiar, în condițiile în care reclamanții desfășoară activități specifice unor funcții de demnitate publică ca și celelalte persoane care desfășoară activități specifice unor funcții de demnitate publică în cadrul puterii legislativă, executive, este normal și firesc ca și reclamanții să aibă dreptul la o plată egală pentru munca egală pe care o desfășoară ca și ceilalți salariați care îndeplinesc funcții de demnitate publică, plată care include cu titlu de drepturi salariale și creșterile valorii sectoriale.
De altfel, nu există nicio justificare obiectivă care să justifice vreun scop legitim pentru a se majora valoarea sectorială în favoarea unor salariați ce îndeplinesc anumite funcții de demnitate publică și nemajorarea valorii sectoriale a celorlalți salariați ce îndeplinesc aceleași funcții de demnitate publică, întrucât OG nr.9/2005, OG nr.3/2006, OG nr.10/2007 nu prevăd nicio justificare în acest sens și niciun scop anume care să justifice majorarea valorii sectoriale numai în cazul anumitor categorii de salariați ce îndeplinesc funcții de demnitate publică în detrimentul altor salariați, astfel încât se creează o discriminare în cadrul aceleiași categorii de salariați ce îndeplinesc funcții de demnitate publică, având drept scop înlăturarea dreptului reclamanților la plata egală pentru muncă egală.
A apreciat instanța de fond, că apărările pârâților că reclamanții au beneficiat de majorarea valorii de referință sectorială prevăzută de OG nr.23/2005 și că actele normative invocate de reclamanți vizează alte categorii de salariați față de care nu există o situație discriminatorie, sunt neîntemeiate deoarece pe de o parte, în speță pretențiile reclamanților vizează printre altele OG nr.9/2005, OG nr.3/2006, OG nr. 10/2007, iar pe de altă parte, tratamentul discriminatoriu se analizează și se verifică în raport de salariații care fac parte din aceeași categorie, respectiv care îndeplinesc funcții de demnitate publică.
Prin urmare, instanța de fond, având în vedere aceste considerente ți ținând seama de actele normative sus menționate, de art.1/1 din Legea 50/1996- modificată, art.5 Codul muncii, art.2 din Legea 154/1998 și OG nr.137/2000, a admis în parte acțiunea, după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP P și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ.
Ministerul Finanțelor a învederat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece răspunde de întocmirea proiectului de buget pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și, ca atare, nu se află în raporturi procesuale cu părțile.
Ministerul Publica criticat sentința recurată în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, învederând că prin decizia Curții Constituționale s-a decis că instanțele judecătorești nu pot cenzura textele de lege în favoarea unor categorii de persoane pe baza OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea discriminării.
De altfel, OG137/2000 nu permite compararea condițiilor de muncă care nu sunt analoage precum în cazul unor categorii sociale diferite.
În ceea ce privește valoarea de referință sectorială, aceasta s-a majorat pentru magistrați conform art.1 din OUG 23/2005 cu 8% față de valoarea din decembrie 2004, cu 45% din diferența calculată între valorile de referință menționate pentru perioada ianuarie-septembrie 2005, iar de la data de 1.04.2006 a intrat în vigoare OUG27/2006, această valoare fiind mărită din nou.
În mod greșit instanța a considerat că reclamanților li se aplică și mările prevăzute pentru personalul bugetar și cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică.
Valoarea sectorială majorată conform OG3/2006 și OG10/2007 se aplică conducerii Parchetului de pe lângă ICCJ, Curții Constituționale, ICCJ, etc.
Or, reclamanții, procurori, personal auxiliar și conex nu fac parte din categoria personalului contractual și nici dintre cei care ocupă funcții de demnitate publică.
Ca atare, nu există o discriminare în sensul OG137/2000 întrucât prevederile criticate au un scop legitim, sunt adecvate și necesare.
În ceea ce privește cărțile de muncă ale reclamanților, datele înscrise în acestea nu cuprind sporurile și adaosurile în speță conform art.11 alin.2 din Decretul 92/1976.
Nici reactualizarea sumelor cu indicele de inflație nu se justifică având în vedere că aceste sume nu au fost prevăzute în bugetul de cheltuieli și recurentul nu avea un temei legal ca să le poată acorda.
Legal citați intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente.
Între Ministerul Finanțelor Publice și părțile din dosar nu există raporturi procesuale, primul având numai obligația de întocmi bugetul de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
În consecință, văzând și disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va admite recursul acestui pârât, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocat de acesta în fața instanței de fond.
- modifica în parte sentința și va respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție față de Ministerul finanțelor ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește acordarea valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, Curtea constată că magistrații și personalul auxiliar și conex al instanțelor nu fac parte din categoria demnitarilor, ci au o lege specială de salarizare, respectiv OUG8/2007 pentru personalul auxiliar și OG27/2006 pentru magistrați.
Categoria demnitarilor este salarizată distinct prin OG3/2006.
Nu se poate invoca discriminarea câtă vreme demnitarii pe de o parte, și magistrații și personalul auxiliar pe de altă parte, au legi de salarizare diferite și fac parte din categorii profesionale diferite.
De asemenea, rin p. decizia nr.819/3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției în mai multe cauze aflate pe rolul diferitelor instanțe de judecată din țară, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art. 2 alin.3 și ale art. 27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Așa fiind, Curtea va admite recursul Ministerului Public în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamanților.
- menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1719 din 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în conradictoriu cu intimații-reclamanți, a, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia, cu sediul în S,-, județul P și cu intimații-pârâți Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în B, Calea nr.141B, sector 6, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive și respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție ca introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința și pe fond. respinge ca neîntemeiată acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Violeta
- - - - - -
fiind în concediu de odihnă fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de prezenta se semnează de
președintele instanței președintele instanței
Grefier,
Red.
Tehnored.
3ex./15.07.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-
- -
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Violeta
