Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1623/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1623
Ședința publică din data de 05 august 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B, sector 5,- și Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 1140 pronunțată la 18 mai 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații - reclamanți -, -, a, G, G, -, -, a, G, I, C, -, toți reprezentați de --, cu domiciliul ales la udecătoria Târgoviște, B-dul. -, nr. 34, jud. D-ța. și intimații- intervenienți, ,cu domiciliul ales la ribunalul Dâmbovița, Calea B, nr.3, jud. D-ța, - -, Circa, -, -, toți reprezentați de - -, cu domiciliul ales la Judecătoria,-, jud. D și intimații-pârâți Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr. 3, jud. D și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B, str. -, nr. 17, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise din partea intimatelor-reclamante și, iar prin motivele de recurs, recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată, că în cauză, trebuia să figureze ca parte și, în calitate de intimat-intervenient și care a avut reprezentant pe - -, ce a fost citată în cauză, astfel că procedura de citare este legal îndeplinită și față de intimata-intervenientă.
De asemenea, Curtea constată că în mod greșit a fost citată în cauză și, în calitate de intimat-intervenient, întrucât în ceea ce o privește pe aceasta, cauza a fost disjunsă la termenul de judecată din data de 18 mai 2009.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că prin motivele de recurs, recurenții-pârâți au solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămânând în deliberare, pronunță următoarea hotărâre:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești sub nr. 1167/42/06.11.2008, reclamanții au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Dâmbovița și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca în contradictoriu cu aceștia să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc în procent de 50 %, calculat la salariul de bază, începând cu 10.03.2000 și în continuare, în baza art. 421din Legea nr. 104/1999, pentru completarea Legii nr. 50/1996. Se solicită, de asemenea, sporul de ședință de judecată pe ultimii 3 ani și pentru viitor, conform art. 9 din aceleași acte normative.
În motivarea acțiunii s-a arătat că aceste drepturi au fost prevăzute așa cum s-a arătat în Legea nr. 50/1996 modificată și completată și recunoscute prin decizia nr. 21 din 10.03.2008 pronunțată de ICCJ în recursul în interesul legii, potrivit căreia personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001. Reclamanții nu au mai beneficiat de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
În ceea ce privește o eventuală excepție a prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada anterioară termenului de 3 ani, calculat de la data promovării acțiunii, s-a invocat art. 329 Cod procedură civilă prin care se prevede că soluția pronunțată într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanță. Ori, prin decizia în interesul legii invocată, se prevede că sporul de 50 % se acordă după anul 2000 și în continuare. În plus, dreptul la acțiune se naște după pronunțarea hotărârii de către ICCJ.
La dosarul cauzei s-au depus decizia nr. 21 din 10.03.2008 a ICCJ, tabel nominal cu personalul instanței care a promovat acțiunea din prezenta cauză, sentințe de practică judiciară pronunțate în spețe similare.
La termenul din 13.11.2008, numiții, G, și - au promovat cereri de intervenție în interes personal, cu același obiect ca și acțiunea principală.
La 08.12.2008, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP Daf ormulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a MEF, invocându-se faptul că acesta răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat și nu poate fi confundat cu bugetul de stat. Acțiunea are ca obiect drepturi izvorâte din raporturi de muncă, în care, potrivit art. 282 din Codul muncii, calitate procesuală nu pot avea decât salariații, angajatorii, sindicatul, patronatele. În speță, MEF este terț și nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând raporturi de muncă cu aceștia.
La termenul din 18.12.2008, Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care s-a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la ambele capete de cerere, întrucât dreptul la acțiune este prescris pentru perioada anterioară lunii noiembrie 2005, în conformitate cu dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă și dispozițiile Codului muncii.
Decizia nr. 21 din 23.11.2008 pronunțată de ICCJ nu a stabilit un termen de la care începe să curgă prescripția așa cum s-a procedat prin decizia nr. XXIII din 12.12.2005 și prin urmare cursul prescripției va fi determinat potrivit Decretului nr. 167/1958 și art. 283 din Codul muncii. În raport de aceste considerente termenul de prescripție s-a împlinit pentru perioada anterioară lunii noiembrie 2005. Cât privește sporul de ședință, prin art. 19 alin. 2 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea personalului din organele autorității judecătorești, grefierii beneficiază de indemnizația de ședință în condițiile art. 9, adică dacă sunt respectate criteriile de calitate și operativitate stabilite de Ministerul Justiției, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin OG 83/2000 pentru modificarea Legii nr. 50/1996, au fost abrogate articolele 6, 7, 8, 9, 10 și art. 19 alin. 2, la care s-a făcut referire mai sus, astfel că nu mai există temei legal pentru acordarea sporului de ședință pentru grefieri.
La termenul din 17.02.2008, s-a mai depus o cerere de intervenție de către: - -, Circa, -, -, .
La 18.12.2008, Curtea de Apel Ploieștia formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocându-se prescripția extinctivă pentru perioada anterioară datei de 05.11.2005, întrucât nu s-au făcut demersuri anterior acestei date pentru drepturile solicitate.
Pe fond, s-a solicitat, de asemenea, respingerea acțiunii, întrucât numai legiuitorul este cel care reglementează criteriile de determinare a indemnizațiilor și sporurilor personalului retribuit de la bugetul de stat, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională. În subsidiar, în raport de dispozițiile Deciziei nr. 21 din 10.03.2008 a ICCJ, în măsura în care se va admite acțiunea s-a solicitat să se țină seama de existența concediilor medicale și a concediilor pentru creșterea și îngrijirea copilului.
La 18.12.2008 s-a formulat o nouă cerere de intervenție de către, a, -, -, și - personal auxiliar la ribunalul Dâmbovița.
La 19.01.2009 Curtea de Apel Ploieștia formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea cererilor de intervenție ca neîntemeiate, în primul rând pentru că reclamanții nu și-au precizat acțiunea și nu au specificat ce drepturi solicită, iar pe fond s-a solicitat respingerea pentru aceleași motive invocate deja.
La 21.01.2009, -, în propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților a formulat răspuns la întâmpinare și precizări la acțiune, contestând excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada anterioară lunii noiembrie 2005 pe considerentul că recunoscându-se drepturile solicitate pe întreaga perioadă, se creează o discriminare a personalului auxiliar. Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din legea nr. 50/1996 care nu a fost abrogată. În acest articol se prevede că magistrații beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar Ordonanța 83/2000, deși a abrogat acest text, trebuie să se țină seama de faptul că ordonanța este un act de nivel inferior legii și se încalcă normele de tehnică legislativă.
Întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor a răspuns de elaborarea bugetului proiectului de stat, are rol de sinteză privind activitatea finanțelor publice și poate să aloce fonduri pentru achitarea sumelor solicitate.
Cum activitatea justiției este finanțată de la bugetul de stat, este firesc ca statul prin Ministerul Finanțelor să fie prezent în cauză.
La 27.01.2009 reclamanții au formulat note scrise prin care s-a invocat decizia nr. 21/10.03.2008 a ICCJ, potrivit căreia. " personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești ( ), au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare la 28.01.2009 prin care a solicitat respingerea cererilor de intervenție în interes propriu.
Intervenția principală se poate face de către un terț care urmărește realizarea unui drept al său, în contradictoriu cu ambele părți din proces: reclamant și pârât, terțul tinzând să câștige pentru sine obiectul procesului, condiție care nu este îndeplinită în prezenta speță.
A mai arătat Ministerul Justiției că instanța de fond trebuie să verifice dacă cererea de intervenție are legătură cu cererea principală, astfel că trebuie să se justifice judecarea lor împreună în raport de dispozițiile art. 52 din Codul d e procedură civilă.
Caracterul personal al raporturilor de muncă impune soluția respingerii cererii de intervenție în această cauză. Practica judiciară și doctrina au impus soluția inadmisibilității intervenției voluntare principale în materia conflictelor individuale de drepturi și interese.
La 12.02.2009, reiterează cererea de intervenție în interes propriu, solicitând drepturile salariale invocate prin acțiunea principală, în condițiile în care este grefier de instanță la ribunalul Dâmbovița. Alăturat a depus copie de pe carnetul de muncă.
Prin sentința civilă nr. 93 din 03.03.2009, Curtea de Apel Ploieștia admis excepția necompetenței materiale și a trimis cauza spre justă soluționare la ribunalul Dâmbovița.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, prin decizia nr. 104 din 20.01.2009 a Curții Constituționale, au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 1 și 2 din OG 75/2008, astfel că în cauză competența revine tribunalului în primă instanță conform art. 2 pct. 1 lit. c din Codul d e procedură civilă, raportate la dispozițiile art. 284 alin. 2 din Codul muncii.
Cauza a fost înregistrată la ribunalul Dâmbovița la 27.03.2009 sub nr-.
La 18.05.2009, instanța de fond a luat act de renunțarea la acțiune a reclamanților: -, -, a, -, -, G, G, .
La 18.05.2009, și au precizat că doresc să fie reprezentate în cauză de și -.
S-au depus sentințe de practică judiciară în care s-au pronunțat soluții similare.
Prin sentința nr. 1140 din 18 mai 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea față de acesta, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 10.03.2000 - 05.11.2005 invocată de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Ploiești și a respins cererea privind sporul de 50% pentru această perioadă.De asemenea, a admis în parte acțiunea formulată de -, -, a, G, G, -, -, a, G, I, C, -, toți reprezentați de --, intervenienții, - -, Circa, -, -, reprezentați de - -. A obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Dâmbovița să plătească reclamanților și intervenienților sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuoropsihică, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 06 nov.2005 și în viitor și a respins capătul de cerere referitor la sporul de ședință.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că Ministerul Finanțelor nu este parte în raporturile juridice de muncă, deduse judecății, specifice pentru domeniul dreptului muncii, în speță fiind vorba de un conflict de muncă, astfel că instanța a admis excepția.
De asemenea, instanța de fond a reținut că acțiunea se poate judeca numai în contradictoriu cu ordonatorii principali de credite și numai aceștia pot, pe baza hotărârii pronunțate să propună includerea în bugetul de cheltuieli a sumelor ce fac obiectul prezentei acțiuni, astfel că Ministerul Finanțelor nu poate avea în speță calitate procesuală pasivă.
Cât privește prescrierea dreptului la acțiune, instanța a reținut că prin decizia pronunțată de ICCJ în recursul în interesul legii, nu se pot modifica termenele generale de prescripție prevăzute în Decretul nr. 167/1958. Prin decizia pronunțată de ICCJ s-au rezolvat probleme care țin de interpretarea legilor vizând salarizarea, fără efecte asupra termenelor de prescripție.
Instanța de fond a mai reținut că hotărârea ICCJ nu are menirea de a întrerupe termenul de prescripție sau de a conduce la suspendarea acestuia, cauzele de întrerupere și de suspendare fiind prevăzute expres de Decretul nr. 167/1958. Pentru calcularea termenului de prescripție nu poate fi luată în considerație data pronunțării hotărârii în interesul legii în condițiile în care reclamantele nu au formulat acțiunea la momentul pronunțării acestei hotărâri, ci mult mai târziu.
A mai reținut instanța de fond că acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze a fost înregistrată la 06.11.2008, și, prin urmare, termenul de prescripție se va calcula în raport de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, în raport de această dată.
Cât privește excepția inadmisibilității cererilor de intervenție în interes propriu instanța de fond a apreciat că în speță nu este vorba de conflicte individuale de muncă, ci, fiind vorba de drepturi salariale solicitate de o categorie de salariați, vizează pe toți salariații instituției respective, astfel că oricare salariat interesat poate interveni în cauză în calitate de reclamant, în condițiile art. 49 din Codul d e procedură civilă,în condițiile în care obiectul pricinii este un drept comun și are aceeași cauză.
Pe fond, prima instanță a reținut că prin art. 421din Legea nr. 104/1999 pentru modificarea Legii nr. 50/1996 este prevăzut sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară.
Prin OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, au fost abrogate aceste articole. Constatându-se o eroare de tehnică legislativă prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 ICCJ, a fost admis recursul în interesul legii și s-a statuat în sensul că ." personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
De asemenea, a reținut că potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, deciziile pronunțate în interesul legii, sunt obligatorii pentru instanțe.
Față de aceste considerente, instanța de fond a admis acțiunea în parte.
Pe cale de consecință, instanța a dispus reactualizarea sumelor datorate reclamanților, cu indicele de inflație, în raport și de dispozițiile art. 1073-1075 Cod civil, care reglementează dreptul la dezdăunare.
Pentru cel de-al doilea capăt de cerere, instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 9 coroborate cu art. 19 alin. 2 paragraf 2 din Legea nr. 50/1996, au fost abrogate prin OG 83/2001, și pe cale de consecință, nu există temei legal pentru acordarea sporului de ședință de 3 % pentru personalul auxiliar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de apel Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 304 pct.9 pr.civilă.
Recurenții au învederat că prin Decizia nr. 21/2008 pronunțată de ICCJ s-a admis recursul în interesul legii și s-a constatat că judecătorii, procurorii,magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG.83/2000, conform art.47 din Legea nr.50/1996.
S-a arătat că, din moment ce, din luna februarie 2007, intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG nr.8/2007, care a abrogat în mod expres prevederile Legii nr.50/1996, pretențiile reclamanților au rămas nefondate, întrucât prin art.30 din OG nr.8/2007 aceste pretenții au fost satisfăcute integral.
Astfel s-a apreciat că acordarea pe viitor a sporului de stres reprezintă un drept eventual care nu este născut și actual și, prin aceasta, injoncțiune în atribuțiile puterii legiuitoare.
Legal citați intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele, conform art. 3041. pr.civilă, Curtea constată că motivele de recurs formulate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 este prevăzut sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară.
Prin OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, au fost abrogate aceste articole. Constatându-se o eroare de tehnică legislativă prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 ICCJ, a fost admis recursul în interesul legii și s-a statuat în sensul că ."personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001."
De asemenea, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, deciziile pronunțate în interesul legii, sunt obligatorii pentru instanțe.
În ceea ce privește acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică pentru viitor, Curtea constată că prin Decizia nr. 21/2008 a ICCJ s-a dispus acordarea acestui spor și pentru viitor: "Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege".
Această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești în baza art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, motiv pentru care. în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B, sector 5,- și Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 1140 pronunțată la 18 mai 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații - reclamanți -, -, a, G, G, -, -, a, G, I, C, -, toți reprezentați de --, cu domiciliul ales la udecătoria Târgoviște, B-dul. -, nr. 34, jud. D-ța. și intimații- intervenienți, ,cu domiciliul ales la ribunalul Dâmbovița, Calea B, nr.3, jud. D-ța, - -, Circa, -, -, toți reprezentați de - -, cu domiciliul ales la Judecătoria,-, jud. D și intimații-pârâți Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr. 3, jud. D și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B, str. -, nr. 17, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 august 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - - - - -
Grefier,
Fiind în concediu de odihnă,
semnează Grefier șef secție
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Tehnored./MI
11 Ex/04.09.2009
f- Tribunal D
Gh.-,
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
